Inadmissibility of unconstitutionality challenge in criminal revision for lack of causal link to factual revision grounds

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 07 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000, formulată de apelanta revizuentă A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta la plata către stat a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate pentru soluţionarea cererii.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, curtea a reţinut că, pe parcursul soluţionării apelului, revizuenta A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/000, considerând că acestea încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României care prevăd că părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În motivarea excepţiei, revizuenta apelantă a invocat, în esenţă, că dispoziţiile art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000 au un caracter de generalitate, precum şi că nu există criterii în raport de care anumite documente ori declaraţii ar putea fi clasificate şi catalogate ca fiind "incomplete", aspecte ce conduc la încălcarea Constituţiei. De asemenea, a considerat că nu este definit termenul de declaraţii incomplete sau inexacte, că nu este definită diferenţa dintre declaraţii false şi declaraţii inexacte, termenii fiind sensibili suprapuşi din punct de vedere al sensului lor. În acest context, revizuenta a apreciat că textul este contrar Constituţiei şi dispoziţiilor europene, creează imprevizibilitate, incertitudine, liber arbitru şi lipsa oricărei posibilităţi de apreciere.

Cu privire la admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale a României cu excepţia amintită mai sus, Curtea de Apel Bacău a constatat că aceasta este inadmisibilă, subliniind că este admisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii atunci când sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii.

Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie, respectiv, ca excepţia să fie invocată de către una dintre părţi, curtea a reţinut că apelanta revizuentă A. are calitatea de parte în prezenta cauză, fiind revizuentă cu privire la sentinţa de condamnare nr. 78/P din 10.11.2016 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 739 din 08.06.2017 a Curţii de Apel Bacău, declarând apel împotriva sentinţei nr. 8/CC din 26.09.2019 a Tribunalului Neamţ prin care i s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie care trebuie îndeplinită, respectiv ca excepţia să fie invocată în faţa instanţelor judecătoreşti în cursul unui proces, curtea a reţinut că este îndeplinită, întrucât obiectul cauzei satisface exigenţele noţiunii de "proces", curtea de apel fiind învestită cu soluţionarea unui apel într-o cauză penală.

Curtea a constatat că este îndeplinită şi condiţia care prevede ca excepţia de neconstituţionalitate să se refere la o lege sau ordonanţă sau la o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă, întrucât art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000 constituie o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, astfel cum a fost această noţiune interpretată de Curtea Constituţională prin decizia nr. 766/2011.

Însă, în privinţa celei de-a patra condiţii, respectiv ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, curtea a considerat că această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, s-a menţionat că revizuenta apelantă A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei de condamnare nr. 78/P din 10.11.2016 pronunţate de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 739 din 08.06.2017 a Curţii de Apel Bacău, invocând cazurile de revizuire statuate de art. 453 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen.. Ulterior, prin precizări separate, dar şi prin concluziile orale din faţa instanţei de fond, revizuenta, prin intermediul avocatului ales, şi-a restrâns concluziile cu privire la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a interpretat sintagma "excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" prin existenţa unei posibilităţi reale şi efective ca soluţionarea excepţiei, prin eventuala sa admitere, să conducă la dezlegarea cauzei într-o manieră care să producă efecte juridice. S-a notat că excepţia de neconstituţionalitate nu reprezintă o sesizare abstractă de analiză a neconstituţionalităţii unui text dintr-un act normativ, ci reprezintă un veritabil mijloc procesual, o apărare în sens larg într-un proces, penal sau civil, ce trebuie să aibă o înrâurire asupra dezlegării fondului cauzei.

Or, chiar şi în situaţia în care instanţa de apel ar fi considerat admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, iar instanţa de contencios constituţional ar fi declarat ca neconstituţionale textele amintite, s-a considerat că această situaţie tot nu ar fi putut conduce la admiterea cererii de revizuire formulate de apelantă, nici în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) şi nici pentru cel prevăzut de lit. f) C. proc. pen., respectiv hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Astfel, curtea a arătat că declararea neconstituţionalităţii unor texte de lege nu se încadrează în noţiunea prevăzută la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, a constatat că nu poate fi reţinut nici cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care presupune ca excepţia, pentru a fi aptă a conduce la admiterea cererii de revizuire, să fi fost ridicată în acea cauză, respectiv în ciclul procesual iniţial, epuizat cu căile de atac ordinare, deci până la rămânerea definitivă a sentinţei penale.

S-a arătat că, a acredita ideea că noţiunea de excepţie de neconstituţionalitate ridicată în cauză ar putea fi interpretată ca referindu-se inclusiv la posibilitatea declarării neconstituţionalităţii în calea de atac extraordinară a revizuirii a unui text ce a fost incident pentru soluţionarea în fond a acţiunii penale, ar conduce la o golire totală de conţinut a condiţiei adăugate de legiuitor la lit. f) prin O.U.G. nr. 18/2016 şi impuse legiuitorului prin decizia nr. 126/2016 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 185 din 11 martie 2016.

În acest context, curtea de apel a reţinut că textul legal solicitat de revizuentă a fi supus controlului de constituţionalitate nu are legătură cu prezenta cauză în sensul conferit acestei noţiuni de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, din moment ce eventuala sesizare nu ar fi aptă să producă efecte juridice în calea de atac a revizuirii exercitată de apelanta revizuentă A..

Împotriva acestei soluţii, revizuenta A. a declarat recurs şi a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Legea nr. 78/2000, apreciind că încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil deoarece, în esenţă, norma prezintă un caracter excesiv de generalitate şi nu există criterii în raport de care anumite documente ori declaraţii ar putea fi catalogate/clasificate ca fiind incomplete.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20.01.2020.

Prin concluziile orale formulate în faţa instanţei de recurs, revizuenta a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 475 C. proc. pen., apreciind că cererea de revizuire a hotărârii de condamnare este în strânsă legătură cu norma penală de drept material/substanţial şi cu motivele care au determinat pronunţarea soluţiei de condamnare. Din acest motiv a arătat că prezintă importanţă faptul că sintagma folosită de textul prevăzut la art. 181 din Legea nr. 78/2000, respectiv folosirea unor documente ori declaraţii inexacte sau incomplete, reliefează absenţa din conţinutul reglementării a exigenţelor de claritate, precizie şi lipseşte de previzibilitate norma de incriminare.

I. Examinând cererea recurentei revizuente A. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constată următoarele:

Potrivit art. 475 C. proc. pen. dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

În temeiul acestor dispoziţii legale nu se instituie obligaţia sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci legiuitorul lasă la aprecierea instanţei să sesizeze completul competent dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite exigenţe:

- completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării;

- chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluţionare.

Simpla solicitare a apărării de sesizare a completului competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este o condiţie suficientă, iar sesizarea completului respectiv trebuie să fie consecinţa constatării utilităţii demersului.

Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se poate face, aşadar, de completul sesizat cu soluţionarea cauzei, pe fond, în ultimă instanţă, având în vedere că interpretarea ce se dă textelor legale în cadul procedurii instituite de art. 475 C. proc. pen.. produce consecinţe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei atât în cazul în care se vizează o normă de drept material, cât şi atunci când este vizată o dispoziţie de drept procesual.

În considerarea celor expuse, în speţă, se constată că cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a formulat în faţa completului de recurs care nu este învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă pe fond, în procesul principal, ce are ca obiect revizuirea (în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate).

Chiar dacă se poate aprecia că judecă în ultimă instanţă, completul de recurs este învestit cu recursul declarat de revizuentă împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Ca atare, acest cadru procesual este limitat la verificarea legalităţii şi temeiniciei respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de revizuentă, iar dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de admisibilitate a sesizării instanţei de contencios constituţional sunt cele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În această situaţie, cererea de sesizare în baza art. 475 C. proc. pen.. a completului competent pentru dezlegarea unei probleme de drept vizând dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, în mod evident, nu are vreo legătură cu chestiunile de drept ce se examinează în prezentul recurs şi care vizează exclusiv întrunirea condiţiilor de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

Dintr-o altă perspectivă, se consideră că textul de lege prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, a cărui interpretare se solicită, nu are legătură cu obiectul principal al cauzei reprezentat de cererea de revizire formulată în baza art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Astfel, nu există o chestiune de drept care trebuie lămurită, de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei (în procesul principal).

Nu lipsit de relevanţă este şi faptul că, anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat decizia nr. 3/2020 publicată în M. Of. nr. 138/21.02.2020, prin care a statuat asupra elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 în raport de infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din C. proc. pen., în temeiul art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenta revizuentă A., prin apărător ales, privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

II. Examinând recursul formulat de revizuenta A. cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, dacă excepţia este inadmisibilă, (...), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Sesizarea Curţii Constituţionale implică examinarea prealabilă a unor exigenţe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care poate fi folosită excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Aşadar, instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia are, potrivit legii, nu doar competenţa, ci şi responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării Curţii Constituţionale în strictă conformitate cu dispoziţiile legii, dar şi cu specificul cauzei (în acest sens, decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 28 iulie 2008 potrivit căreia instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge, ca inadmisibile, pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii).

În contextul acestor argumente de principiu, Înalta Curte constată că, în cauză, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost invocată de revizuenta A., prin apărător, într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având ca obiect apelul declarat de către revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 8/CC din 26.09.2015 pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I Penală, prin care i s-a reaspins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, în primă instanţă.

Apelanta revizuentă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României privind liberul acces la justiţie (părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil).

Înalta Curte constată, în acord cu curtea de apel, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Legea nr. 78/2000 nu are legătură cu soluţionarea cauzei faţă de obiectul acesteia constând în revizuirea formulată în baza cazului prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care prevede că revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Astfel, prin excepţia de neconstituţionalitate se critică, în esenţă, lipsa de previzibilitate a dispoziţiilor art. 181 din Legea nr. 78/2000, or, dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. reglementează cazul de revizuire care permite înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, pentru fapte şi împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, însă numai în condiţiile strict reglementate de legiuitor.

Instanţa supremă a statuat, în mod constant, că cerinţa ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Deopotrivă, se notează că admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate poate constitui, în sine, un caz de revizuire potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., numai dacă acest mijloc de apărare a fost folosit în cauză înainte ca hotărârea să fi devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. Or, în speţă, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta revizuentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta revizuentă în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulată de recurenta revizuentă A., prin apărător ales.

II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta revizuentă în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.