European arrest warrant execution quashed after revocation by issuing state

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 12.08.2019, de către autorităţile judiciare din Italia, faţă de persoana solicitată A..

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predare.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 30 septembrie 2019, până la data de 29 octombrie 2019, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 19.09.2019, şi arestată provizoriu, începând cu data de 19.09.2019, până la zi.

În fine, s-a dispus lăsarea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta procedură.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin adresa nr. x/2019 din data de 19.09.2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa de fond, solicitând punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 12.08.2019, de autorităţile judiciare italiene, faţă de persoana solicitată A..

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 115 din 19.09.2019 s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 19.09.2019, ora 11:43, până la 20.09.2019 ora 11:43.

Astfel învestită, procedând la evaluarea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, după ce, în prealabil, a audiat persoana solicitată, luând act că aceasta nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare italiene, instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legii speciale privind punerea în executare a mandatului european de arestare.

În acest sens, instanţa a notat că, pe numele persoanei solicitate A. a fost emis, la data de 12.08.2019, în dosarul nr. x/2018, de către un procuror din cadrul Biroului J.A.P. de pe lângă Tribunalul din Pordenone, un mandat european de arestare, întemeiat pe Ordonanţa aplicativă de măsură cautelară a custodirii în închisoare dd. 18-04-2018 nr. x, sub acuzaţia comiterii a două infracţiuni de tentativă de furt pluriagravant în concurs, prev. de art. 56 -110 - 624 - 625 alin. (1) n.5 şi n.7 din C. pen. italian, constând în aceea că: în data de 11 septembrie 2017, persoana solicitată împreună cu alţi cinci anchetaţi, deplasându-se, unii la bordul maşinii monitorate x, iar alţii, într-o a doua maşină, au ajuns, în jurul orei 14:10, la supermarket-ul B. din Buoia. Aici, în timp ce doi au rămas în parcarea de afară pentru a sta de pază, ceilalţi patru, printre care şi persoana solicitată, au intrat în magazin şi au încărcat un cărucior cu pachete de cafea C., în valoare de aproximativ 300 euro, deschizând lanţul de la casa de marcat pentru a fugi. Când au văzut însă că au fost observaţi de către vicedirector, au plecat abandonând căruciorul. Imediat ulterior, cei şase indivizi, patru bărbaţi şi două femei, s-au dus, în jurul orei 14:35, cu cele două maşini, la supermarket-ul D. din Porcia, încercând, în mod similar, să sustragă pachete de cafea C. în valoare de peste 663 euro, încărcate într-un cărucior, dar nereuşind întrucât au fost descoperiţi.

Totodată, Curtea a mai constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi că infracţiunile care fac obiectul urmăririi penale desfăşurate de către autorităţile judiciare italiene faţă de aceasta sunt incriminate şi de legea penală română.

În fine, constatând că în cauză nu este incident vreunul dintre motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 şi că persoana solicitată, care nu a consimţit la predare, nu a adus dovezi în sprijinul alegaţiilor sale în sensul că nu va beneficia de un proces echitabil în faţa autorităţilor judiciare italiene şi că i se va încălca dreptul la apărare pe motiv de naţionalitate, instanţa de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

*

Împotriva hotărârii anterior menţionate, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 7 octombrie 2019, sub nr. x/2019.

La primul termen de judecată fixat în cauză, 11 octombrie 2019, cauza a fost amânată, la cererea contestatorului persoană solicitată, în vederea asigurării dreptului acestuia la apărare.

La termenul astfel acordat, 25 octombrie 2019, deşi legal citat, contestatorul persoană solicitată nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine demersul judiciar.

La acelaşi termen, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, precum şi reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul contestaţiei de faţă îl constituie sentinţa penală nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care, în temeiul art. 104 din Legea nr. 302/2004 (reţinerea, în dispozitivul hotărârii, a disp. art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind, în mod evident, rezultatul unei erori materiale), s-a hotărât punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 12 august 2019, de către autorităţile judiciare din Italia, faţă de persoana solicitată A., dispunându-se predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare străine, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, şi, respectiv, arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 30 septembrie 2019, până la data de 29 octombrie 2019, inclusiv.

Anterior termenului de judecată fixat în cauză pentru data de 25 octombrie 2019, prin sentinţa penală nr. 191/F din data de 12 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019(2665/2019), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a hotărât, cu titlu definitiv, următoarele:

A admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, ca urmare, în temeiul art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a luat act de revocarea deciziei în baza căreia a fost emis, la data de 12 august 2019, de către autorităţile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A., mandatul european de arestare a cărei punere în executare a fost dispusă prin sentinţa penală nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2019 (care face obiectul prezentei contestaţii).

A revocat măsura arestării persoanei solicitate A., dispusă prin sentinţa penală anterior menţionată pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 30 septembrie 2019.

A dispus punerea, de îndată, în libertate, a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. 54 (EAW-executare) din data de 30 septembrie 2019, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2019, dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută, arestată provizoriu - în baza mandatului de arestare nr. 54 (EAW-provizoriu) din data de 19 septembrie 2019, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2019 şi arestată în vederea predării - în baza mandatului de arestare nr. 54 (EAW-executare) din data de 30 septembrie 2019, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2019, începând cu data de 19 septembrie 2019 până la zi.

A dispus lăsarea cheltuielilor judiciare în sarcina statului.

Pentru a pronunţa acestă hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit adresei nr. x din data de 12 octombrie 2019 a Inspectoratului General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Sirene, autorităţile judiciare italiene au informat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. a fost revocat, iar semnalarea ştearsă.

A mai reţinut că numărul de referinţă al acestei ultime semnalări - 41433 şi codul Schengen ID - x corespund celor indicate în semnalarea iniţială introdusă de către autorităţile din Italia, în Sistemul de Informaţii Schengen, care a stat la baza procedurii judiciare declanşate şi derulate în România în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 12 august 2019.

Ca urmare, a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, hotărând conform dispozitivului.

Ca efect al acestei ultime hotărâri, la data de 12 octombrie 2019, persoana solicitată A. a fost eliberată de sub puterea mandatului de arestare nr. x din data de 30 septembrie 2019, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2019 în baza sentinţei penale nr. 177/F din aceaşi dată.

În contextul factual prezentat, notând, cu titlu prealabil, că măsura arestării în vederea predării dispusă faţă de persoana solicitată prin sentinţa ce face obiectul prezentei contestaţii nu îşi mai produce efectele juridice, ca urmare a pronunţării hotărârii definitive nr. 191/F din data de 12 octombrie 2019 prin care, luându-se act de revocarea deciziei în baza căreia a fost emis, la data de 12 august 2019, de către autorităţile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A., mandatul european de arestare, s-a dispus revocarea măsurii arestării persoanei solicitate A., Înalta Curte constată că această măsură nu poate face obiectul cenzurii sale în prezenta contestaţie.

Ca urmare, procedând în continuare, la evaluarea celorlalte dispoziţii ale sentinţei contestate, din perspectiva efectelor pe care le are asupra acestora sentinţa penală nr. 191/F din data de 12 octombrie 2019 şi, prin aceasta, a limitelor în care pot fi cenzurate în prezenta contestaţie, Înalta Curte notează următoarele:

Revocarea deciziei autorităţilor judiciare străine în baza căreia se emite un mandat european de arestare are ca efect însăşi revocarea mandatului emis în baza ei.

Pentru a produce însă acest efect în planul dreptului naţional, revocarea deciziei autorităţilor judiciare străine trebuie adusă la cunostinţa autorităţilor judiciare române competente, care iau act de ea în modalitatea prevăzută de art. 105 din Legea nr. 302/2004.

Altfel spus, revocarea deciziei autorităţilor judiciare străine în baza căreia se emite un mandat european de arestare produce efecte juridice în procedura desfăşurată în faţa instanţelor naţionale numai din momentul în care acestea iau act de existenţa ei.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 191/F din data de 12 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019(2665/2019), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu titlu definitiv, a luat act de revocarea deciziei în baza căreia a fost emis, la data de 12 august 2019, de către autorităţile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A., mandatul european de arestare a cărei punere în executare a fost dispusă prin sentinţa penală care face obiectul prezentei contestaţii şi a revocat măsura arestării persoanei solicitate dispusă prin sentinţa penală anterior menţionată.

Or, ca efect al acestei hotărâri, se constată că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin adresa nr. x/2019 din data de 19.09.2019, cu care a fost învestită instanţa de fond, a rămas fără obiect, mandatul european de arestare emis, la data de 12 august 2019, de către autorităţile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A., fiind în mod implicit revocat.

În consecinţă, se constată că, la acest moment, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea ei, motiv pentru care se impune cenzurarea acestui aspect în contestaţia persoanei solicitate, fiind evident că, în acest fel, nu se încalcă principiul neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac, prevăzut de art. 4251 alin. (4) rap. la art. 418 C. proc. pen.

Faţă de cele arătate, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va desfiinţa sentinţa contestată şi rejudecând:

Va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 12.08.2019, de către autorităţile judiciare din Italia, faţă de persoana solicitată A..

Va constata că prin sentinţa penală definitivă nr. 191/F din 12 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2019 s-a revocat măsura arestării persoanei solicitate A. şi s-a dispus punerea, de îndată, în libertate, a acesteia.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor fi lăsate în sarcina statului, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Desfiinţează sentinţa contestată şi rejudecând:

Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 12.08.2019, de către autorităţile judiciare din Italia, faţă de persoana solicitată A..

Constată că prin sentinţa penală definitivă nr. 191/F din 12 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2019 s-a revocat măsura arestării persoanei solicitate A. şi s-a dispus punerea, de îndată, în libertate, a acesteia.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2019.