Terrorism attempt conviction upheld: legislative amendment re-criminalized offense, negating decriminalization defense in execution challenge

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 26/F din data de 8 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul-persoană condamnată A. având ca obiect constatarea dezincriminării infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/204, pentru care A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 67/F/07.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 172/A/04.07.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.00 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut că prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 17 aprilie 2019 persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare cu privire la decizia nr. 172/A/04.07.2018, solicitând constatarea intervenirii dezincriminării infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004, în forma tentativei, infracţiune pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia mai sus menţionată.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate de contestator Curtea a apreciat că cererea este neîntemeiată urmând a o respinge în consecinţă pentru următoarele considerente:

Contestatorul a susţinut că, în urma modificărilor legislative realizate cu privire la Legea nr. 535/2004, tentativa pentru infracţiunea prevăzută la art. 32 din Legea 535/2004 nu mai este incriminată, articolul 34 fiind abrogat.

S-a reţinut că la momentul pronunţării acestei soluţii, s-a avut în vedere faptul că art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea 535/2004 incrimina ca acte de terorism săvârşirea următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):

a) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive.

De asemenea, au fost reţinute dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 535/2004 în conformitate cu care tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33 şi 331 se pedepseşte.

Totodată, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. în conformitate cu care când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare…intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea…instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire…a dispoziţiilor art. 4 din C. pen., articol care face referire la încetarea tuturor consecinţelor penale ale hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu privire la fapte care nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Prin urmare, pentru a se reţine că a intervenit dezincriminarea unei fapte, este necesar să se constate că noua lege nu o mai prevede ca infracţiune.

S-a constatat că forma actuală a preluat în întregime versiunea anterioară şi, în plus, a introdus în sfera infracţională, în mod expres, o altă acţiune, respectiv utilizarea de arme chimice sau biologice ş.a., de asemenea prevăzând că sunt vizate şi armele radiologice sau nucleare. Noua formă este, deci, chiar mai largă decât cea veche, şi, ceea ce este semnificativ, este că nici una dintre modalităţile prevăzute alternativ în forma anterioară nu a fost înlăturată, prin urmare acţiunile pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului se regăsesc incriminate în continuare, într-o formă identică, în prevederile aceluiaşi articol de lege, respectiv art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea 535/2004.

Curtea a reţinut că, într-adevăr, acest text de lege este abrogat însă a fost introdus un nou articol, respectiv art. 371, care prevede că tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33, 33^1, art. 35^1, art. 36 alin. (1) se pedepseşte.

Rezultă deci cu evidenţă că şi în actuala formă a Legii 535/2004 tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 32 (articol în conţinutul căruia, astfel cum s-a arătat mai sus, se încadrează fapta comisă de contestator atât în vechea formă a actului normativ cât şi în noua formă) este sancţionată de lege, fiind lipsite de fundament susţinerile contrare ale condamnatului.

Împotriva sentinţei penale nr. 26/F din data de 8 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie, în termen legal, condamnatul A., prin apărător ales, care a arătat că susţine aceleaşi motive care au fost invocate în faţa instanţei de fond .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 27.05.2019, sub nr. x/2019.

S-a invocat ca temei de drept al cererii art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv existenţa unei cauze de dezincriminare a faptei prevăzută la art. 32 din Legea nr. 535/2004, respectiv că tentativa la această infracţiune nu mai este pedepsită de lege, articolul 34 din Legea nr. 535/2004 fiind abrogat.

Analizând contestaţia declarată, atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului ales, cât şi în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Procedurile de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii penale definitive sunt reglementate în Capitolul IV din C. proc. pen., acestea vizând exclusiv aspecte ce ţin de executarea hotărârii şi nu de fondul cauzei. Tocmai de aceea legiuitorul le-a reglementat în cadrul fazei de executare a hotărârilor penale definitive şi nu la capitolul privitor la căile de atac extraordinare.

Prin urmare, prin contestaţia la executare se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Contestaţia la executare este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până la acest moment, în cursul executării, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.

Prin intermediul contestaţiei la executare se asigură punerea în executare şi executarea propriu - zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,"când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei ", împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Înalta Curte constată că au fost invocate de către condamnat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. În esenţă, în susţinerea acestui motiv de contestaţie la executare, A. a făcut o amplă analiză a normei de incriminare în baza căreia a fost condamnat, a efectelor sentinţei nr. 172/A din 4 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 172/A/04.07.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată, că, în prezent, contestatorul condamnat A. a fost condamnat la pedeapsa 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea 535/2004, iar pentru a se reţine că a intervenit dezincriminarea faptei, este necesar ca să se constate că noua lege nu o mai prevede ca infracţiune.

Respectând dispoziţiile legale, prima instanţă în mod corect a avut în vedere faptul că art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea 535/2004 incrimina la data pronunţării hotărârii de condamnare ca acte de terorism săvârşirea următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):

a)producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive.

Totodată, se observă că, potrivit art. 34 din acelaşi act normative, "(1) Tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33 şi 331 se pedepseşte.

Astfel s-a constatat că, art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea 535/2004 a fost modificat prin Legea nr. 58/2019 din 13.04.2019, având în prezent următoarea formulare: Constituie act de terorism şi se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi săvârşirea, în oricare din scopurile prevăzute la art. 1, a uneia dintre următoarele fapte:

a) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea, utilizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme, inclusiv a celor radiologice sau nucleare.

De altfel, şi art. 34 din Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului a fost abrogat prin Legea nr. 58/2019 din 13.04.2019, dar potrivit noii reglementări, după art. 37 se introduce un nou articol, art. 371, cu următorul conţinut:

(1) Tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33, 331, art. 351, art. 36 alin. (1) se pedepseşte.

În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul condamnat A. nu pot constitui un temei pentru exercitarea contestaţiei la executare împotriva hotărârii penale de condamnare, întrucât, nu este vorba despre o dezincriminare a faptei pentru care s-a dispus condamnarea, care este şi în actuala formă a Legii 535/2004 în continuare prevăzută ca tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 32 din aceiaşi lege şi care este sancţionată de lege.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 599 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 26/F din data de 8 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 26/F din data de 8 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 octombrie 2019.