Retroactive application of Constitutional Court reinterpretation of criminal statute of limitations interruption to pending cases

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 879 din 8 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti s-au hotărât următoarele:

În latură penală:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de către inculpatul A., din infracţiunile de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunile de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 55 lit. a) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 1 an, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat, pe durata executării fiecăreia dintre pedepsele mai sus precizate, câte o pedeapsă accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepselor stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni, urmând ca inculpatul A. să execute în final o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., pe durata executării pedepsei rezultante s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare, precum şi a pedepsei accesorii, iar în temeiul art. 92 alin. (1) C. pen. s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani.

Pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen.:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului A., pe durata termenului de supraveghere, obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune Argeş sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Consiliului Local Piteşti sau al Primăriei Piteşti.

În baza art. 583 C. proc. pen. şi a art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau al nerespectării cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse.

În latură civilă:

În baza art. 19 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi 1385 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L., dispunându-se obligarea inculpatului A. la plata către aceasta a sumei de 429.584 RON RON, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea chitanţelor enumerate la filele x din volumul IV d.u.p., respectiv chitanţele pentru care s-a stabilit prin raportul de constatare criminalistică grafică că inculpatul a fost cel care a completat rubrica cumpărătorului "am primit marfa conform facturii".

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.C. B. S.R.L. a sumei de 5000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariul expertului contabil.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite către stat suma de 2800 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 2500 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.

Pentru a pronunţa această hotârâre, prima instanţă a reţinut, sub aspectul împrejurărilor faptice de interes pentru soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac, că, în perioada 2008 - octombrie 2009, în calitate de agent de vânzări în cadrul S.C. B. S.R.L., prin transmiterea către biroul de facturare a unor comenzi nereale, inculpatul A. a indus în eroare reprezentanţii societăţii, intrând în posesia unor mărfuri ce au fost livrate de către şoferul livrator la o locaţie indicată de către inculpat. Ulterior, inculpatul a vândut marfa respectivă, la preţuri mai mici, mai multor persoane fizice sau juridice, însuşindu-şi sumele de bani rezultate din aceste vânzări, prejudiciul cauzat astfel fiind de 435.407 RON. Totodată, pentru a crea aparenţa că aceste mărfuri au fost livrate clienţilor societăţii, inculpatul a falsificat mai multe facturi fiscale şi chitanţe.

Totodată, a notat că aceste fapte, astfel cum sunt descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A. şi partea civilă S.C. B. S.R.L.

Inculpatul a solicitat dispunerea încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii sale penale pentru infracţiunile deduse judecăţii, invocând în acest sens statuările privind dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. din cuprinsul Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

Partea civilă a criticat hotărârea primei instanţei sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, a omisiunii obligării inculpatului la plata penalităţilor de întârziere şi a dobânzii legale aferente prejudiciul produs, începând cu data de 28.10.2009 şi până la achitarea prejudiciului în totalitate, precum şi sub aspectul omisiunii obligării inculpatului la plata onorariul apărătorului ales al părţii civile.

Prin decizia penală nr. 1005/A din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - sectia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au admis apelurile formulate de inculpatul A. şi de partea civilă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 879 din 8 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2017, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată, iar în rejudecare:

S-a înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1it. f C. proc. pen. cu referire la art. 153 alin. (1) rap. la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

S-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a dobânzii legale calculate de la data 28.10.2009, până la data achitării integrale a prejudiciului.

Totodată, s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de parte.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, însuşindu-şi, în mod implicit, situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi încadrarea juridică dată infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului A., instanţa de apel a reţinut că, raportat la statuările Curţii Constituţionale cuprinse în Decizia nr. 297/2018, în sensul că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale numai în situaţia în care întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale s-a realizat prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului, şi la data epuizării infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii - octombrie 2009, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale a inculpatului anterior datei de de 27.05.2015, când acestuia i s-a adus la cunoştinţă calitatea de suspect în cauză şi a fost audiat în această calitate.

*

Împotriva deciziei penale nr. 1005/A din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - sectia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs în casaţie partea civilă S.C. B. S.R.L.

În motivarea căii de atac, partea civilă S.C. B. S.R.L. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în sensul greşitei dispuneri a soluţiei de încetare a procesului penal faţă de inculpatul A..

În argumentare, reiterând argumentele instanţei de apel cu privire la soluţia dispusă, recurenta parte civilă a arătat că, raportat la perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională imputată inculpatului A., 2008 - octombrie 2009, şi la data formulării plângerii penale împotriva acestuia - anul 2011, în speţă sunt incidente dispoziţiile C. pen. şi ale C. proc. pen. anterioare, context în care decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 nu are aplicabilitate în cauză.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, anterior datei de 15.02.2014, nu exista calitatea de suspect, iar dispoziţiile legale vizau alte modalităţi de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale.

Sub acelaşi aspect, învederând că, practic, dosarul dedus judecăţii a fost promovat, instrumentat şi soluţionat atât pe baza prevederilor C. pen. şi a C. proc. pen. anterioare, dar şi a celor în vigoare, recurenta parte civilă a susţinut că, în intervalul 2011 - 27.05.2015, în cauză au fost efectuate mai multe acte de procedură de către organele de urmărire penală, inclusiv în raport cu inculpatul A. (angajamentul de plată al inculpatului din data de 19.01.2010; decizia de imputare nr. 42/31.12.2009; declaraţia dată de A. la 20.01.2010; declaraţia dată de A. la 06.10.2009; adresa O.R.C. Argeş către I.P.J. Argeş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, de furnizare informaţii; adresa nr. x/27.12.2011 a I.P.J. Argeş - S.I.F. către O.R.C. Argeş; dovada ridicării de înscrisuri; ordonanţa întocmită de IPJ Argeş - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice de schimbare a încadrării juridice; rezoluţia din 09.11.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti de restituire a cauzei la I.P.J. Argeş - S.I.F. în vederea continuării cercetărilor penale; ordonanţa din 24.04.2014 a I.P.J. Argeş - S.I.F. Biroul 3 de începere a urmăririi penale; procesul-verbal din 24.04.2015 de aducere la cunoştinţă a calităţii de persoană vătămată; procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect din 27.05.2015; declaraţia dată de A. la poliţie la data de 07.09.2011; declaraţia dată la poliţie de martorul C. la 09.09.2011 .

Or, în acest context, este evident faptul că inculpatul cunoştea faptele săvârşite şi avea cunoştinţă de existenţa dosarului penal în care era cercetat, de vreme ce a fost audiat de către organele de poliţie la data de 07.09.2011, a dat o altă declaraţie anterior şi i s-a întocmit o decizie de imputare pe care nu a contestat-o.

În raport cu aspectele prezentate, recurenta parte civilă a susţinut că, prin declaraţiile date de inculpatul A. în faţa organelor de poliţie, precum şi prin celelalte acte de procedură anterior menţionate, cursul prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A. pentru faptele ce fac obiectul cercetării a fost întrerupt anterior datei de 27.05.2015, motiv pentru care în cauză nu se putea dispune încetarea procesului penal.

A mai susţinut că, în acest context, instanţa de apel era obligată să ţină cont de criticile vizând nelegala individualizare a pedepsei aplicate inculpatului de către instanţa de fond, pe care le-a formulat în calea ordinară de atac.

În considerarea argumentelor expuse, recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului în casaţie şi casarea deciziei atacate, cu consecinţa dispunerii condamnării inculpatului A. de către instanţa de recurs în casaţie sau a dispunerii trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L. este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 24 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o, în principiu, numai în limitele criticii vizând greşita dispunere, de către instanţa de apel, a soluţiei de încetare a procesului penal faţă de inculpatul A., constatând că aspectele vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului A. în fond, în mod evident, nu se circumscriu cazului invocat şi nici vreunui alt caz de recurs în casaţie prev. de art. 438 C. proc. pen.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casaţie, respectiv, 13 septembrie 2019, Înalta Curte a luat concluziile acuzării şi apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

*

Analizând recursul în casaţie formulat de partea civilă S.C. B. S.R.L. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recurenta parte civilă S.C. B. S.R.L. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele şi lucrările existente la dosar la data pronunţării hotărârii definitive, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.

În cauza de faţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A. pentru faptele pentru care a fost cercetat.

Recurenta parte civilă S.C. B. S.R.L. contestă concluzia instanţei de apel sub acest aspect, susţinând, pe de o parte, că în condiţiile în care faptele pentru care a fost cercetat inculpatul au fost comise sub imperiul C. pen. din 1969, decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 nu are aplicabilitate în cauză.

Pe de altă parte, pretinde că prin declaraţia dată în faţa organelor de poliţie la data de 07.09.2011, precum şi prin celelalte acte enumerate în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, cursul prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A. pentru faptele ce fac obiectul cercetării a fost întrerupt anterior datei de 27.05.2015, motiv pentru care în cauză nu se putea dispune încetarea procesului penal.

Evaluând susţinerile recurentei, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 155 alin. (1) C. pen., cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018) a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

În considerentele acestei decizii se arată că "dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluţie legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite."

Se mai arată că "prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale".

Totodată se arată că "soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat.

Subsecvent publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, practica şi jurisprudenţa au statuat că efectul acesteia rezidă în aceea că, în interpretarea art. 155 alin. (1) din C. pen., cauza de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, constând în îndeplinirea unor acte de procedură, este o instituţie în vigoare în sfera dreptului pozitiv, care îşi produce efectele numai în cazul îndeplinirii acelor acte de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.

În speţă, fără a contesta efectul deciziei de referinţă în planul interpretării art. 155 alin. (1) din C. pen., consacrat doctrinar şi jurisprudenţial, recurenta parte civilă S.C. B. S.R.L. contestă însăşi aplicabilitatea deciziei instanţei de contencios constituţional în cauză, susţinând că, în condiţiile în care aceasta produce efecte pentru viitor, nu poate fi incidentă în speţa pendinte, în care faptele deduse judecăţii s-au săvârşit sub imperiul vechii legi penale şi procesual penale.

Critica recurentei, prin care se aduce în discuţie însăşi chestiunea aplicării în timp a Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, este neîntemeiată.

Statuând asupra efectelor în timp ale deciziilor sale, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 51/2016 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016), a stabilit că, în virtutea legii fundamentale, deciziile Curţii Constituţionale sunt de imediată şi generală aplicare, devenind opozabile erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Altfel spus, deciziile Curţii Constituţionale nu se vor aplica doar raporturilor juridice născute ulterior acestui moment, ci tuturor situaţiilor juridice în desfăşurare, care nu au fost definitiv soluţionate până la data publicării.

Aşadar, neretroactivitatea deciziilor Curţii Constituţionale nu înlătură aplicarea lor în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, efectul fiind, în ipoteza deciziei analizate, că întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale în cauzele aflate pe rol este determinată doar de actele de procedură care se comunică suspectului sau inculpatului.

Pe de altă parte, prescripţia răspunderii penale constituie şi o instituţie proprie dreptului penal substanţial, astfel încât este supusă principiului legii penale mai favorabile în caz de succesiune a reglementărilor, conform art. 5 din C. pen.

Ca urmare, modificarea domeniului de incidenţă al art. 155 alin. (1) din C. pen. ca efect al reinterpretării sale de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 297/2018 produce efecte juridice asimilate intervenţiei unei legi mai favorabile în sensul art. 5 alin. (2) din C. pen.

Or, operând ca o lege nouă mai favorabilă, reinterpretarea textului art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost impusă prin Decizia nr. 297/2018, se aplică retroactiv în cauzele pendinte la data publicării acestei decizii, susţinerile contrare ale recurentei fiind, în mod vădit, neîntemeiate.

Deopotrivă neîntemeiate sunt şi susţinerile recurentei vizând întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A. ca efect al întocmirii documentelor enumerate de aceasta în cererea de recurs în casaţie.

În acest sens, Înalta Curte constată că documentele invocate de recurentă ca având efect întrerupător al cursului prescrispţiei răspunderii penale a inculpatului A. constituie fie acte întocmite exclusiv în procedura de cercetare declanşată la nivelul societăţii (angajamentul de plată al inculpatului din data de 19.01.2010; declaraţia dată de A. la 20.01.2010; declaraţia dată de A. la 06.10.2009), fie acte întocmite în cursul cercetărilor penale efectuate în cauză (adresa O.R.C. Argeş către I.P.J. Argeş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, de furnizare informaţii; adresa nr. x/27.12.2011 a I.P.J. Argeş - S.I.F. către O.R.C. Argeş; dovada ridicării de înscrisuri; ordonanţa întocmită de IPJ Argeş - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice de schimbare a încadrării juridice; rezoluţia din 09.11.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti de restituire a cauzei la I.P.J. Argeş - S.I.F. în vederea continuării cercetărilor penale; ordonanţa din 24.04.2014 a I.P.J. Argeş - S.I.F. Biroul 3 de începere a urmăririi penale in rem; procesul-verbal din 24.04.2015 de aducere la cunoştinţă a calităţii de persoană vătămată; declaraţia dată de A. la poliţie la data de 07.09.2011; declaraţia dată la poliţie de martorul C. la 09.09.2011), anterior începerii urmăririi penale in personam.

Prin urmare, aceste din urmă acte nu constituie acte procesuale care se comunică inculpatului în desfăşurarea procesului penal, astfel cum impune Curtea Constituţională prin decizia anterior menţionată.

În cuprinsul Deciziei nr. 297/2018, raportându-se la sintagma "oricărui act de procedură" conţinută de art. 155 alin. (1) C. pen., Curtea Constituţională a reţinut că actele efectuate pe parcursul procesului penal de către organele judiciare pot fi clasificate în acte procesuale şi acte procedurale. Conform acestei clasificări, actele procesuale sunt instrumentele juridice prin care subiecţii procesuali îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute de lege, iar actele procedurale sunt activităţile prin care sunt aduse la îndeplinire actele procesuale ori prin care se constată efectuarea acestora şi se consemnează conţinutul unui act sau al unei măsuri procesuale ori al unui alt act procedural.

A mai reţinut că procesul penal presupune o succesiune de activităţi, desfăşurate de participanţii la acesta, prin care ei îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute în C. proc. pen.

Totodată, notând că dintre toate aceste acte efectuate pe parcursul procesului penal, legea prevede comunicarea către părţi numai a actelor de procedură care vizează, în mod direct, drepturile şi interesele lor procesuale, Curtea Constituţională a statuat că întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale devine eficientă, producându-şi efectele, într-o manieră completă, doar în condiţiile existenţei unor pârghii legale de încunoştinţare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripţie.

În consecinţă, ca efect al deciziei pronunţate, instanţa de contencios constituţional a limitat categoria actelor care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale a inculpatului numai la actele de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.

Raportat la aceste considerente, similar instanţei de apel, Înalta Curte Curte constată că primul act de procedură efectuat în speţă şi care trebuia, potrivit legii (art. 307 C. proc. pen.), comunicat inculpatului A., a fost îndeplinit la data de 30.04.2015, când s-a dispus efectuarea urmăririi penale in personam faţă de intimatul inculpat. Acest act procesual i-a fost comunicat inculpatului la data de 27.05.2015, când i s-a adus la cunoştinţă calitatea de suspect în cauză şi a fost audiat în această calitate.

Or, în condiţiile în care infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinute în sarcina inculpatului s-au săvârşit în perioada 2008 - octombrie 2009, se constată că, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală nouă (reţinută ca mai favorabilă) pentru aceste infracţiuni (închisoare de la 1 la 5 ani, conform art. 244 alin. (2) C. pen., respectiv, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, conform art. 322 C. pen.), termenul de 5 ani de prescripţie a răspunderii penale a inculpatului, calculat conform art. 154 alin. (1) it. d C. pen., s-a împlinit în luna octombrie 2014, anterior îndeplinirii, la data de 30.04.2015, a unui act de procedură apt a întrerupe cursul prescripţiei.

Ca urmare, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel de dispunere a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este legală, susţinerile contrare ale recurentei părţi civile fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de partea civilă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1005/A din data de 12 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta-parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 157 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de partea civilă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1005/A din data de 12 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta-parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 157 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 septembrie 2019.