European Arrest Warrant surrender consent renders judgment final and appeal inadmissible

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 32 din data de 17 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.02.2020 de autorităţile judiciare din Franţa - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Nancy, în dosarul nr. x (dosar Parchet) pe numele persoanei solicitate A..

În temeiul art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialităţii, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 şi sub condiţia prev. de art. 98 alin. (2) din aceeaşi lege ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17.02.2020 până la data de 17.03.2020, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare şi s-a constatat că în prezenta procedură, persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 ore la data de 16.02.2020.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, la data de 16.02.2020 a fost înregistrată adresa nr. x/2020 din data de 16.02.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 14.02.2020 de către autorităţile judiciare din Franţa- Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Nancy în dosarul nr. x (dosar Parchet) pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate.

S-a reţinut că, în cuprinsul mandatului european de arestare se arată că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis la data de 13.02.2020 de către Judecătorul de Instrucţie din cadrul B. specializate din Nancy în dosarul nr. x faţă de cetăţeanul român A., acesta fiind cercetat pentru săvârşirea a 10 infracţiuni de furt săvârşit în grup organizat, în perioada 5 februarie 2019 - 20 septembrie 2019, fapte prevăzute de art. 311- 9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite de art. 311 - 9 alin. (1), art. 311-14, 311-15, art. 131-26-2 C. pen. francez, limita maximă a pedepsei care se poate aplica pentru aceste infracţiuni fiind de 15 ani închisoare.

Din descrierea faptelor rezultă că, începând cu luna februarie 2019, au fost săvârşite numeroase furturi de radiatoare în prejudiciul Societăţii Naţionale de Căi Ferate, a filialelor sau a partenerilor acesteia, fiind produs un prejudiciu care depăşeşte suma de 1 milion de euro. A rezultat că acest fenomen era opera unui grup infracţional foarte activ şi organizat, care a acţionat pe raza a cel puţin 13 departamente şi care revindea metalele recuperate din bunurile sustrase (cabluri de cupru) unor societăţi de reciclare situate în regiunea pariziană. În cadrul grupului infracţional protagoniştii aveau roluri diferite, astfel, unii căutau şi reperau localităţile, alţii sustrăgeau bunurile, iar alţii se ocupau de spălarea banilor proveniţi din vânzarea metalelor. Acest ultim aspect este concretizat prin viramentele bancare efectuate către conturi din România sau Bulgaria deschise de către "spălător" pe numele altor persoane. Cercetările efectuate (localizările geografice ale telefoanelor, filmările camerelor amplasate la punctele de plată de pe autostradă, imaginile foto surprinse de radarele automate, supravegherile efectuate, analizele ADN) au permis stabilirea implicării tuturor persoanelor vizate. Unii membri ai grupării s-au orientat temporar către spargeri de domicilii ale persoanelor fizice pentru a sustrage bunuri de valoare precum bijuterii, aparatură multimedia şi parfumuri de lux.

S-a reţinut că persoana solicitată A. este implicată personal în săvârşirea faptelor în localităţile Union, Challuy, Charmeil, Triel sur Seine, Lamorlaye şi Trappes, fiind arestat în Franţa şi cercetat la data de 25 septembrie 2019. A recunoscut în faţa judecătorului delegat cu instrucţia că a săvârşit un furt în grup organizat în perioada 11-12 septembrie 2019 în localitatea Fagnieres, în prejudiciul SNCF din Chalons en Champagne, mai precis furt de radiatoare în valoare de 15 000 euro. La data de 25 septembrie 2019 a fost plasat sub control judiciar cu interdicţia de a intra pe teritoriul Franţei.

S-a mai arătat că cercetările efectuate ulterior au demonstrat că A. a participat la cel puţin 10 spargeri de proprietăţi ale persoanelor fizice (prejudiciul vizează bijuterii, bani, material informatic), în perioada iulie- august 2019, acest lucru rezultând mai ales din localizarea geografică a telefonului său mobil, care a indicat prezenţa sa la locul faptelor, împreună cu numiţii C., D., E. şi F..

Curtea a reţinut că, la termenul din data de 17 februarie 2020 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Franţa şi se prevalează de efectele regulii specialităţii, iar dacă se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, solicită executarea acesteia în România.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, în sensul că, în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare naţional emis la data de 13.02.2020 de către Judecătorul de Instrucţie din cadrul B. specializate din Nancy în dosarul x faţă de A., se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislaţia statului emitent pentru acest tip de fapte, respectiv 15 ani închisoare.

S-a constatat, totodată, că infracţiunile menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. se regăsesc printre cele 32 de infracţiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, furt organizat şi participare la un grup infracţional organizat, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 1 şi 18 din Legea nr. 302/2004.

Concluzionând, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, prev. de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 din aceeaşi lege.

Cu privire la măsura preventivă solicitată, Curtea a apreciat că măsura arestării preventive faţă de persoana solicitată se impune, având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prev. la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, Curtea a opinat că se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.

Ţinând cont de faptul că persoana solicitată a declarat că îşi exprimă consimţământul la predarea către autorităţile franceze şi, având în vedere că nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep, văzând şi dispoziţiile art. 104 alin. (5) şi (6) din aceeaşi lege, Curtea a lua act de consimţământul la predare, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare şi a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare franceze cu respectarea regulii specialităţii prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep. şi sub condiţia prev. de art. 98 alin. (2) din aceeaşi lege ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

De asemenea, alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător şi persoana solicitată. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că persoana solicitată A., cu prilejul audierii sale de către instanţa de fond, a arătat că doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Franţa şi se prevalează de efectele regulii specialităţii, iar dacă se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, solicită executarea acesteia în România.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale anterior enunţate, persoanei solicitate A. nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 17 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, câtă vreme aceasta a uzat de dreptul său de a opta pentru lipsa unei opoziţii la predare, respectiv predarea prin exprimarea consimţământului în acest sens.

Se reţine că, în privinţa hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea contestaţiei exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), aşa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Aşadar, în consens cu reglementările menţionate, se reţine că hotărârea pronunţată în primă instanţă, prin care se ia act de consimţământul persoanei solicitate şi se dispune arestarea şi autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situaţie determinată tocmai de consecinţele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare şi predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimţământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Or, în cauză a fost emis de către autorităţile franceze un mandat european de arestare, iar persoana solicitată A. şi-a dat consimţământul la predare, prima instanţă, luând act de consimţământul acesteia, a dispus prin hotărârea pronunţată asupra arestării persoanei solicitate şi predării sale. Astfel, hotărârea pronunţată de prima instanţă în condiţiile menţionate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestaţiei declarate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 17 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 17 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 260 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 martie 2020.