Labor dispute over salary recalculation: exclusive territorial competence of the plaintiff's residence tribunal under Article 210 of Law No. 62/2011
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice established that the Tribunal of Covasna had territorial jurisdiction to hear the case, resolving a negative conflict of competence by rejecting the declination to the Tribunal of Dâmbovița and ordering the return of the file to the former for continued proceedings. The dispute involved a labor litigation in which a plaintiff sought the recalculation of salary grade, payment of back wages including periods of military academic study, and associated legal interest against a county gendarmerie inspectorate, after two competing courts invoked lack of territorial competence. The decisive legal basis was Article 210 of Law No. 62/2011, which provides an alternative territorial jurisdiction for individual labor conflicts at the tribunal where the plaintiff resides or works, allowing the plaintiff to choose between competent courts under Article 116 of the Code of Civil Procedure, thereby validating the initial choice of the Tribunal of Covasna over the defendant's location or other competing venues.
Legislator headnote
AI generatedart. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 134 alin. (4) C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 2010/2011, art. 116 C. proc. civ; Labor dispute over salary recalculation: exclusive territorial competence of the plaintiff's residence tribunal under Article 210 of Law No. 62/2011: Tribunalul Covasna, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale la primul termen de judecată a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială la primul termen de judecată în raport de dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi alin. (2) Codul muncii, statuând că cererea este de competenţa Tribunalului Dâmboviţa, ca fiind domiciliul reclamantului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Covasna sub nr. x/2016 reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Judeţean "B." Covasna la recalcularea, acordarea gradaţiei corespunzătoare vechimii în muncă/serviciu şi plata drepturilor salariale aferente, cu luarea în considerare şi a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar din sistemul de apărare si securitate naţională (Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza Bucureşti - 4 ani), obligarea pârâtului la recalcularea şi acordarea gradaţiei corespunzătoare pentru vechimea în muncă prin luarea în considerare a perioadelor de la pct. 1 din prezenta acţiune şi plata drepturilor salariale şi pentru viitor, obligarea pârâtului la actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei, defalcat pe fiecare lună, de la data scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă a sumelor datorate şi a dobânzii legale aferente drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 99/02.02.2017 Tribunalul Covasna, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Covasna şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
A reţinut că, în cauză, Curtea de apel Braşov a pronunţat anterior un regulator de competenţă asupra conflictului ivit între două secţii specializate ale Tribunalului Covasna, prin sentinţa nr. 1/04 .01.2017 constatând că obiectul acţiunii îl constituie acordarea de drepturi salariale, fiind aplicabile normele de drept comun, şi că, astfel, competenţa revine completului de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Covasna.
Tribunalul Covasna, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale la primul termen de judecată a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială la primul termen de judecată în raport de dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi alin. (2) Codul muncii, statuând că cererea este de competenţa Tribunalului Dâmboviţa, ca fiind domiciliul reclamantului.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. x/03.03.2017.
Prin sentinţa nr. 624 din 05.04.2017 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la instanţa supremă pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cu care:
"cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul" şi, cum reclamantul şi-a exercitat dreptul la opţiune la Tribunalul Covasna, acesta a devenit competentă teritorial absolut, neavând posibilitatea de a cenzura opţiunea reclamantului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 15.05.2o17 stabilind termen de judecată la 25.05.2017 la Completul 7.
Înalta Curte constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 134 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Covasna competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului la:
- recalcularea, acordarea gradaţiei corespunzătoare vechimii în muncă/serviciu şi plata drepturilor salariale aferente, cu luarea în considerare şi a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar din sistemul de apărare si securitate naţională (Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza Bucureşti - 4 ani);
- obligarea pârâtului la recalcularea şi acordarea gradaţiei corespunzătoare pentru vechimea în muncă prin luarea în considerare a perioadelor de la pct. 1 din prezenta acţiune şi plata drepturilor salariale şi pentru viitor;
- obligarea pârâtului la actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei, defalcat pe fiecare lună, de la data scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă a sumelor datorate şi a dobânzii legale aferente drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective;
- cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obiectul cauzei dedus judecăţii îl reprezintă un litigiu de muncă ce atrage competenţa instanţei unde îşi are domiciliul/reşedinţa ori, după caz, sediul reclamantul, conform art. 269 Codul muncii. Conform dispoziţiilor cuprinse în art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Aceste din urmă prevederi sunt aplicabile în speţă, intrând în vigoare la o dată mai recentă şi modificând implicit dispoziţiile legale anterioare ale Codului muncii.
Competenţa prevăzută de art. 210 din Legea nr. 2010/2011 are caracter alternativ, motiv pentru care Înalta Curte constată că devin incidente art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. În cauză, reclamantul a ales să investească iniţial Tribunalul Covasna, iar instanţa nu poate cenzura sau modifica această opţiune.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Covasna.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2017.