Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 98/2017 AI generated

Inadmissibility of extraordinary appeal against final incompetence-transfer decision

Case Number Decizia nr. 98/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's extraordinary appeal as inadmissible, thereby affirming the finality of the prior decision and leaving the case with the competent jurisdiction of the Piatra Neam Court. The dispute involved a civil action where the plaintiff sought copies of all case files referencing their identity from a specific local court dating back to 1998, which the Bucharest Court of Appeal had previously transferred to the Piatra Neam Court after admitting an exception of substantive incompetence. The High Court held that under Article 132(3) of the New Code of Civil Procedure, a decision admitting an exception of incompetence and transferring the case is final and absolute upon pronouncement, rendering it ineligible for appeal or extraordinary recourse. Consequently, invoking the principle of the legality of appellate routes established by Articles 129 of the Constitution and 457(1) of the Code of Civil Procedure, the Court determined that no legal remedy exists against such transfer decisions, making the appeal procedurally unfounded.

Legislator headnote

AI generated

art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 din C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary appeal against final incompetence-transfer decision: The dispute involved a civil action where the plaintiff sought copies of all case files referencing their identity from a specific local court dating back to 1998, which the Bucharest Court of Appeal had previously transferred to the Piatra Neam Court after admitting an exception of substantive incompetence. The High Court held that under Article 132(3) of the New Code of Civil Procedure, a decision admitting an exception of incompetence and transferring the case is final and absolute upon pronouncement, rendering it ineligible for appeal or extraordinary recourse. Consequently, invoking the principle of the legality of appellate routes established by Articles 129 of the Constitution and 457(1) of the Code of Civil Procedure, the Court determined that no legal remedy exists against such transfer decisions, making the appeal procedurally unfounded.

Keywords

AI generated
procedural principle absolute exceptions constitutional jurisdiction article of civil procedure appealability of interlocutory decision limited legal capacity

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Defines the scope of decisions susceptible to extraordinary appeal, establishing that the challenged decision did not fall within the legal hypothesis for cassation.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 19 ianuarie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. şi JUDECĂTORIA PIATRA NEAMŢ, solicitând ca acestea să fie obligate să depună copii, în dublu exemplar, de pe toate dosarele înregistrate la Judecătoria Neamţ, începând cu anul 1998 până în prezent, în care se face vorbire despre reclamant, iar dosarele să fie capsate şi şnuruite, inclusiv copiile coperţilor. Ulterior, reclamantul a depus şi o cerere de asigurare de dovezi şi constatare a stării de fapt, cerere care a devenit incidentală.

Prin decizia civilă nr. 72F/2016 din 17 mai 2016, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 72F/2016 din 17 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, arătând că motivele de recurs vor fi depuse ulterior comunicării deciziei recurate şi studierii probelor existente la dosarul cauzei.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 232-237, coroborat cu art. 203 noul C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că decizia atacată este definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 21 septembrie 2016, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr. 72F/2016 din 17 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, prin care instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din noul C. proc. civ., în cazul admiterii excepţiei de necompetenţă, instanţa va pronunţa o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 72F/2016 din 17 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2017.