Salary appeal remitted to Court of Appeal after High Court finds own jurisdiction lacking.

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

La data de 29.11.2016, în cauza cu nr. x, s-a înregistrat contestaţia la titlu formulată de contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a solicitat - aşa cum s-a precizat în cererea depusă la data de 09.12.2016 -, lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 32/16.09.2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în sensul că "încetarea discriminării", până la care s-au acordat contestatorilor drepturile băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale, în baza acestui titlu executoriu, este data de 31.12.2009.

În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, s-a arătat că aceste creşteri salariale rămân incluse în valoarea de referinţă sectorială, aspect care rezultă şi din prevederile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 13/2008 şi au susţinut că aceste creşteri salariale ar fi trebuit plătite de ordonatorul de credite şi în luna decembrie 2009, pentru a fi luate în calcul în indemnizaţia de încadrare lunară brută pentru luna ianuarie 2010, aşa cum se dispune în Legea nr. 330/2009.

S-a menţionat şi decizia nr. 23/29.06.2015, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunţat cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 7 alin. (1), (2) şi 3 din H.G. nr. 1.275/2005, în sensul că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399 alin. (1) şi art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia inadmisibilităţii solicitând, în principal, respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Intimata Curtea de Apel Iaşi a depus "precizări scrise", în care a susţinut că, în raport de dispoziţiile art. 399 alin. (1) şi art. 400 alin. (2) C. proc. civ. şi considerentele deciziei nr. 1493/18.02.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este inadmisibilă contestaţia la titlu, deoarece nu este vorba de o procedură de executare silită aflată în curs de desfăşurare.

Prin sentinţa civilă nr. 2 din 15.02.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2008 a fost admisă contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu formulată de contestatorii C., F., H., E., I., G., D., A., B., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi în consecinţă:

S-a lămurit înţelesul şi întinderea dispozitivului sentinţei nr. 32/16.09.2008 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că "încetarea discriminării", până la care s-au acordat contestatorilor drepturile băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale, în baza acestui titlu executoriu, este data de 31.12.2009.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă nr. 2/2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 32/16.09.2008, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

A fost admisă, în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanţii: J., K., C., L., F., M., H., N., E., O., P., I., Q., G., D., A., B., în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Justiţiei, Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu domiciliul ales la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţului Iaşi.

Au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi să plătească reclamanţilor drepturile băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11 % începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007 şi în continuare până la încetarea discriminării, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost obligat Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor băneşti dispuse prin prezenta sentinţă.

S-a disjuns şi a declinat în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa de soluţionare a cererii privind efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanţilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că, în considerarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

Curtea de Apel Iaşi a apreciat că "admisibilitatea" contestaţiei la titlu nu este condiţionată de o procedură de executare silită aflată în curs de desfăşurare. Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., contestaţia la titlu poate fi formulată chiar dacă nu a început procedura de executare silită, cu condiţia să nu fie împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Dreptul de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 32/16.09.2008 a Curţii de Apel Iaşi era executorie de la data pronunţării, situaţie în care nu era prescris extinctiv, întrucât a intervenit suspendarea de drept conform art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care prevede că" în cursul termenului prevăzut de alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept".

S-a reţinut că titlul executoriu prevede trei intervale de timp pentru aplicarea creşterilor salariale:

- 01.01.2007 - 31.03.2007, de 5% în raport cu drepturile salariale din luna decembrie 2006;

- 01.04.2007 - 30.09.2009, de 2% în raport cu drepturile salariale din luna martie 2007;

- 01.10.2007 - până la încetarea discriminării, de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007.

Curtea a considerat că nu sunt necesare lămuriri cu privire la primele două intervale de timp, ale căror limite, de început şi de sfârşit, sunt explicit determinate în titlul executoriu.

Ultimul interval de aplicare a creşterilor salariale de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, are determinată explicit doar limita de început - 01.10.2007, în timp ce limita de sfârşit este determinabilă în timp, în sensul că aceste creşteri salariale, de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, se cuvin contestatorilor şi ulterior pronunţării titlului executoriu, până la încetarea discriminării, aşa cum prevede titlul executoriu.

S-a considerat că dispozitivul sentinţei civile nr. 32/16.09.2008 a Curţii de Apel Iaşi se impune a fi lămurit numai sub aspectul limitei de sfârşit a intervalului de aplicare a creşterilor salariale de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, în mod concret urmând a se stabili data la care a încetat discriminarea.

Având în vedere că aceste drepturi băneşti s-au acordat în aplicarea principiului egalităţii de tratament în domeniul salarizării magistraţilor, prin raportare la salarizarea celorlalte categorii de personal bugetar, în mod evident discriminarea a încetat la data intrării în vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv 1.01.2010, dată de la care drepturile salariale ale întreg personalului din sistemul bugetar, inclusiv ale magistraţilor salarizaţi anterior potrivit O.U.G. nr. 27/2006, "sunt şi rămân în mod exclusiv" cele prevăzute în această lege.

În ceea ce priveşte data de 12.11.2009, menţionată de contestatori ca fiind data până la care au fost acordate de ordonatorul terţiar de credite creşterile salariale de 18% (adresa nr. x/2016 a Tribunalului Iaşi), dată susţinută şi de intimatul Ministerul Justiţiei, s-a constatat că, la această dată, nu a intrat în vigoare Anexa VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei la Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ci numai art. 4 alin. (1) din Secţiunea 1 "Dispoziţii comune", anexa nr. VI la Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevede procentul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului de confidenţialitate, până la data de 31 decembrie 2009.

Decizia în interesul legii nr. 25/14.11.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că "Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică se interpretează în sensul că nu se aplică şi magistraţilor".

S-a apreciat, în primul rând, că prezenta cauză este o contestaţie privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării sentinţei civile nr. 32/16.09.2008 a Curţii de Apel Iaşi, şi nu o acţiune având ca obiect acordarea creşterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 3307 alin. (2) C. proc. civ., decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

De asemenea, nu face obiectul prezentei contestaţii privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării sentinţei civile nr. 32/16.09.2008 a Curţii de Apel Iaşi, calculul indemnizaţiei de încadrare lunare brute pentru luna ianuarie 2010, conform prevederilor art. 3 lit. c), art. 30 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 330/2009, invocate de contestatori.

De altfel, noile acte normative în materia salarizării personalului bugetar începând cu data de 01.10.2010, care nu puteau fi avute în vedere la pronunţarea sentinţei civile nr. 32/16.09.2008 a Curţii de Apel Iaşi, au şi fost menţionate de intimatul Ministerul Justiţiei în susţinerea "inadmisibilităţii" recunoaşterii pretenţiilor ulterioare şi subsecvente, născute sub imperiul unor legi noi.

Împotriva sentinţei civile nr. 2/15.02.2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale recurenţii Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală au declarat recurs.

La termenul din 25 mai 2017, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei sale materiale, asupra căreia reţine următoarele:

La 20.06.2008, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 75/2008, care la art. I prevedea că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel, iar recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 75/2008, "(1) dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară.

(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Prezentul recurs are ca obiect sentinţa civilă nr. 2/2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, prin care Curtea de Apel Iaşi a admis contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii titlului executoriu formulată de petenţi şi, în consecinţă s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 32 din 16.09.2008 a Curţii de Apel Iaşi, numai în ce priveşte "încetarea discriminării" care este de la data de 31.12.209, deci un litigiu de muncă.

Înalta Curte constată însă că dispoziţiile art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curţii Constituţionale a României, iar ulterior, abrogate, prin articolul unic pct. 1 şi 2 din Legea nr. 76/2009.

Prin urmare, o dată cu abrogarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, s-a revenit la competenţele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă (în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competenţa de soluţionare în primă instanţă a conflictelor de muncă aparţine tribunalului, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea conflictelor de muncă sunt de competenţa curţii de apel.

Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută, competenţa aparţinând aceleiaşi instanţe care soluţionează şi recursul împotriva hotărârii pronunţate iniţial, respectiv curţii de apel în cazul de faţă.

Aşa fiind, curţii de apel îi revine competenţa soluţionării recursurilor declarate, motiv pentru care, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în consecinţă va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, căreia i se va trimite dosarul pentru judecarea recursurilor declarat în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei şi în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenţii Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi împotriva sentinţei nr. 2 din 15 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2017.