Inadmissibility of contract termination versus rescission reclassification via post-judgment motion for clarification of the dispositif

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.10.2016 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, s-a respins cererea formulată de pârâta S.C. A. S.R.L. privind lămurirea înţelesului dispozitivului sentinţei nr. 150/04.03.2015 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul x/2012, în sensul de a se constata intervenită rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/20.03.2007, şi nu rezilierea acestuia.

Tribunalul a reţinut, în esenţă că nu sunt incidente prevederile art. 2811 C. proc. civ., iar viciile invocate cu privire la hotărâre ar fi putut fi înlăturate numai prin intermediul căilor de atac de reformare (căi pe care de altfel pârâta le-a uzat prin exercitarea apelului şi a recursului care au fost respinse prin decizia 842/05.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi prin decizia nr. 1224/2016 pronunţată de Î.C.C.J.), şi nicidecum prin procedura de lămurire a dispozitivului.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea încheierii de şedinţă din data de 05.10.2016, admiterea cererii şi lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 150/04.03.2015 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2012 în sensul că s-a constatat rezoluţionat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/20.03.2007.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că cererea formulată nu reprezintă o modificare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, iar dispoziţiile art. 6 alin. (2) din HCL nr. 262/2006 nu pot deroga de la dispoziţiile art. 1368 C. civ., astfel că în mod eronat instanţa de fond a respins cererea de lămurire a dispozitivului. Mai ales că, în raport de sancţiunea specifică a neexecutării obligaţiilor izvorâte dintr-un contract de vânzare-cumpărare, considerentele sentinţei nr. 150/04.03.2015 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2012 şi dispozitivul hotărârii, se impune lămurirea înţelesului şi întinderii acestuia în sensul că se referă la rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare şi nu la reziliere.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2813 coroborat cu art. 282 şi următoarele C. proc. civ.

Prin decizia nr. 156/2017 din 01 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă s-a respins ca nefondat apelul.

S-a reţinut că, prin sentinţa nr. 150/04.03.2015 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2012, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar, s-a constatat reziliat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/20.03.2007 şi s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul ce formează obiectul contractului.

Prin cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii, pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat să se dispună lămurirea acestuia în sensul că s-a constatat rezoluţionat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/20.03.2007, cu motivarea că sancţiunea specifică neexecutării obligaţiilor izvorâte dintr-un contract de vânzare cumpărare, prevăzută de art. 1368 C. civ., este rezoluţiunea, cu privire la care se face trimitere şi în considerentele sentinţei.

Curtea de apel a reţinut că susţinerea apelantei privind sancţiunea ce ar fi trebuit dispusă - adică rezoluţiunea, şi nu rezilierea - este o critică ce vizează aplicarea greşită a legii, ce nu poate face obiectul unei cereri de lămurire a dispozitivului sentinţei, ci doar obiectul căilor de atac.

S-a avut în vedere că, prin apelul formulat la data de 11.05.2015 pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii motivat de faptul că "reclamantul a învestit instanţa de fond cu o acţiune în constatarea rezilierii contractului de vânzare-cumpărare, deşi sancţiunea aplicabilă ar fi fost rezoluţiunea", susţinere analizată de instanţa de apel care în considerentele deciziei nr. 842/05.11.2015 a reţinut: "urmare a faptului că nu au fost îndeplinite obligaţiile contractuale, acest lucru are ca efect rezilierea contractului şi prin urmare sunt nefondate criticile apelantei potrivit cărora acţiunea ar fi inadmisibilă".

Critica a fost reluată în aceeaşi formă în cadrul recursului, dar prin decizia nr. 1224/28.06.2016 I.C.C.J. a respins recursul reţinând în considerente: "Având în vedere că obligaţiile stabilite în cuprinsul contractului nu au fost îndeplinite, consecinţa este rezilierea contractului, aspecte în raport cu care Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile recurentei potrivit căreia acţiunea ar fi inadmisibilă".

Împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs susţinând nelegalitatea acesteia, în sensul că a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.

În motivarea recursului, petenta - pârâtă arată că, prin cererea de lămurire a înţelesului, întinderii sau a aplicării dispozitivului unei hotărâri, nu poate fi urmărită schimbarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată, ci doar înlăturarea unor neclarităţi ivite cu privire la dispozitiv.

Din interpretarea teleologică a acestui articol, rezultă că procedura specială de lămurire a dispozitivului poate fi folosită de părţi doar în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătoreşti nu este suficient de clar, fapt ce poate crea dificultăţi în procedura de executare silită, aceasta nefiind o cale menită să ducă la anularea ori modificarea titlului executoriu, întrucât o astfel de finalitate poate fi atinsă doar prin intermediul căilor legale de atac.

Or, în mod greşit instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 2811 din C. proc. civ.

În concret prin dispozitivul sentinţei nr. 150/04.03.2015 s-a dispus rezilierea unui contract de vânzare-cumpărare, contract cu executare uno ictu.

Faptul că sancţiunea dispusă de către instanţa de judecată este incompatibilă cu natura actului juridic care face obiectul cenzurii judiciare denotă caracterul neclar al dispozitivului hotărârii judecătoreşti şi face admisibilă cererea formulată privind lămurirea dispozitivului hotărârii judecătoreşti.

Menţiunile invocate de instanţa de apel în sensul că atât instanţa de apel, cât şi instanţa de recurs ar fi apreciat că în condiţiile neîndeplinirii obligaţiilor de către S.C. A. S.R.L., consecinţa este rezilierea contractului, nu au semnificaţia dezlegării acestei chestiuni de către instanţele de judecată, deoarece acestea nu au indicat în concret dispoziţiile legale în temeiul cărora desfiinţarea unui contract cu executare uno ictu s-ar realiza pe calea rezilierii.

In fapt, între părţi s-a contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/20.03.2007 la BNP B., act juridic cu executare imediată, prestaţiile executându-se dintr-o dată. Raportat la dispoziţiile art. 1368 C. civ., sancţiunea specifică în cazul neexecutării obligaţiilor izvorâte dintr-un contract de vânzare-cumpărare este rezoluţiunea, şi nu rezilierea, diferenţa dintre cele două modalităţi de desfiinţare a actelor juridice fiind dată şi de efectele retroactive ale rezoluţiunii, care implică repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Pentru a opera motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.

Aceste critici vizează aspecte de nelegalitate ale deciziei care puteau fi valorificate doar pe calea recursului, pe care instanţa le-a dezlegat, dar care exced cadrului procesual al cererii de lămurire a dispozitivului deciziei respective.

Dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. prevăd că se poate dispune lămurirea dispozitivului unei decizii atunci când sunt necesare lămuri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia.

Uzând de această procedură de lămurire a dispozitivului hotărârii întemeiată pe art. 2811 C. proc. civ. nu se pot pune în discuţie probleme de fond, de interpretare a actului juridic dedus judecăţii sau de aplicare a dispoziţiilor legale incidente, ci se pot doar interpreta măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte. Această procedură a fost pusă la dispoziţia părţii interesate atunci când din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce ar putea genera dificultăţi la executare.

Din examinarea criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte constată că, pretinsa sancţiune ce ar trebui a fi dispusă, de rezoluţiune şi nu de reziliere, acestea se referă la fondul hotărârii, astfel că decizia nu poate fi reformată pe calea acestei proceduri, adică a unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., acest text nevizând contrarietatea dintre considerente şi dispozitiv, întrucât ceea ce e susceptibil de lămurit, ca de altfel şi de punere în executare, este numai dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

Se constată astfel că, după modul în care au fost formulate criticile, recurenta tinde în realitate la o modificare a hotărârii sub aspectul solicitat de recurentă, aşa cum corect au statuat şi celelalte instanţe.

De asemenea, criticile recurentei cu privire la sancţiunea prevăzută de art. 1368 C. civ. şi efectele retroactive ale rezoluţiunii distinct de cel al rezilierii, nu se pot constitui în ipoteze care s-ar înscrie în procedura lămuririi dispozitivului, întrucât acestea reprezintă chestiuni privind fondul litigiului şi nicidecum o contrarietate între dispozitivul şi considerentele hotărârii judecătoreşti a cărei lămurire s-a cerut.

În consecinţă, cum criticile formulate exced cadrului procesual al reglementărilor cuprinse în dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., se poate concluziona că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale pretins încălcate şi nu se justifică a fi reformată decizia pronunţată.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator C., împotriva deciziei nr. 156/2017 din 01 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL SLATINA prin PRIMAR.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2017.