Constitutional challenge to judge recusal limits: nexus requirement between challenged norm and merits in cassation proceedings

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

La data de 11.01.2016, reclamantul-contestator A. a formulat contestaţie în anulare, împotriva deciziei civile nr. 342 din 04 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2013, intimată fiind S.C. B. S.R.L.

Au fost invocate prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 3 C. proc. civ.

În cadrul acestei contestaţii a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 C. proc. civ., conform cărora "pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare".

Prin încheierea din 3 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de A., privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor art. 46 C. proc. civ.

La data de 4 mai 2016, recurentul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 3 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, solicitând casarea încheierii şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Recurentul susţine că, încălcând prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa nu a motivat soluţia de respingere, atrăgând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar în subsidiar pct. 6, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază; ca şi consecinţă recursul va putea fi motivat doar cu observarea prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, arată că, oricare ar fi considerentele hotărârii, aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8), cererea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind admisibilă, întrucât au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Consideră că nu este exclusă nici incidenţa prevederilor art. 488 pct. 4 în situaţia că instanţa a adăugat alte condiţii de admisibilitate, depăşind astfel atribuţiile puterile judecătoreşti. Invocă şi prevederile art. 488 pct. 1, instanţa nefiind alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, preşedintele completului fiind incompatibil, precum a arătat în cererea de recuzare formulată în cauză.

La data de 25 mai 2016, recurentul a depus motivele de recurs, solicitând repunerea în termenul de motivare a recursului, având în vedere că încheierea atacată abia i-a fost comunicată.

Recurentul arată că în mod greşit instanţa a reţinut că excepţia trebuia să privească o normă care să aibă legătură cu soluţionarea contestaţiei în anulare, întrucât art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu prevede ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei strict în faza în care excepţia este formulată, ci cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului.

De asemenea, susţine că este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., instanţa încălcând principiul contradictorialităţii (art. 224 şi art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ.) întemeindu-şi hotărârea pe acest considerent, care nu a fost supus, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Intimata S.C. B. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil, însă recurentul trebuie să facă dovada motivării recursului în termenul legal.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul a depus un punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, susţinând că a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Fiind necesare verificări, prin încheierea din 29 martie 2017, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei pentru a se înainta dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Piteşti, în care s-a pronunţat încheierea recurată.

Astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit în cauză, hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Totodată, din verificările efectuate s-a constatat că încheierea a fost pronunţată la data de 3 mai 2016, iar recursul a fost declarat la data de 4 mai 2016 şi motivat la data de 25 mai 2016, în condiţiile în care încheierea i-a fost comunicată petentului la 24 mai 2016, prin urmare, cu respectarea termenului legal, prevăzut de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Criticile întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. nu sunt fondate întrucât curtea de apel nu a încălcat principiul contradictorialităţii şi a dreptului reclamantului la apărare, prin nepunerea în discuţie a excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum se susţine prin recursul declarat.

Din conţinutul încheierii recurate rezultă că reclamantul a fost prezent personal la termenul din data de 3 mai 2016 şi instanţa i-a acordat cuvântul asupra cererii de sesizare privind excepţia de neconstituţionalitate, acesta formulând concluzii de admitere a cererii.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în cauză nu a existat o încălcare a drepturilor procesuale ale reclamantului în sensul celor susţinute prin motivele de recurs, astfel încât casarea deciziei în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 224 şi art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ. nu poate fi dispusă.

Nu este fondată nici critica întemeiată pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ. privind nemotivarea de către curtea de apel a soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Contrar susţinerilor recurentului, încheierea a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, argumentând motivele pentru care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate invocată neavând legătură cu calea de atac promovată.

Recurentul a mai invocat şi prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţinând încălcarea de către curtea de apel a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât textul legal nu prevede ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei strict în faza în care excepţia este formulată, ci cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe şi a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia".

Corelativ, alin. (5) al textului, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa va respinge prin încheiere, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca atare, instanţa este abilitată în raport de prevederile alin. (1) şi (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei ori nerelevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluţionării cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

În etapa judecării contestaţiei în anulare, reclamantul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 C. proc. civ. conform cărora "pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare", solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea cererii sale.

În mod corect, curtea de apel a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate invocată, ce vizează dispoziţii legale care reglementează instituţia recuzării judecătorilor, nu are legătură cu fondul pricinii ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac de retractare a contestaţiei în anulare în conformitate cu prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Drept urmare, curtea de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul-reclamant, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate potrivit căreia dispoziţiile normative a căror constituţionalitate se cere a fi cenzurată, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

În ce priveşte celelalte motive de recurs invocate de recurent şi reglementate de dispoziţiile art. 488 pct. 1 C. proc. civ. ("când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale") şi de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. ("când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti"), se constată că nu s-au dezvoltat critici încadrabile în conţinutul acestor texte de lege, ele fiind invocate formal.

În consecinţă, constatând că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cum legal a reţinut curtea de apel, în baza art. 493 alin. (6) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 3 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2017.