Inadmissibility of extraordinary appeal against final appellate decision in insolvency proceedings and challenge to order refusing suspension

Deliberând, asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea formulată de reclamanta S.C. Ocolul Silvic Privat Obştea Tulnici S.R.L. prin administratorul judiciar A. Focşani s-a solicitat anularea transferurilor patrimoniale efectuate de pârâta Obştea de Moşneni Tulnici şi obligarea acesteia la restituirea sumei de 930.000 RON încasată cu titlu subvenţie şi obligarea pârâtului B. la plata sumei de 75.000 RON ridicată fără justificare din contul societăţii şi plata dobânzii legale de la 01.09.2011 şi până la restituirea efectivă a sumelor.

Prin sentinţa civilă nr. 824/5.12.2014 Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici S.R.L., prin administrator judiciar A. în contradictoriu cu pârâţii Obştea de Moşneni Tulnici prin reprezentant B., B. şi S.C. Ocolul Silvic Obştea Tulnici S.R.L. prin administrator special C..

A obligat pârâtul asociaţia Obştea de Moşneni Tulnici să restituie în patrimoniul reclamantei suma de 930.000 RON şi dobânda legală de la 01.09.2011 şi până la plata efectivă.

A obligat pe pârâtul B. să restituie în patrimoniul reclamantei suma de 75.000 RON şi dobânda legală de la data de 01.09.2011 şi până la plata efectivă.

Prin încheierea din 21 octombrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, conform art. 145 alin. (1) C. proc. civ. şi în baza încheierii nr. 1969/1.10.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de Obştea de Moşneni Sat Tulnici şi B., a dispus scoaterea cauzei înregistrate sub nr. x/2013/a2, de pe rolul Curţii de Apel Galaţi şi înaintarea acesteia către Curtea de Apel Bacău.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare, formulată de apelanta - pârâtă Obştea de Moşneni Tulnici, a cauzei privind soluţionarea apelului promovat de pârâţii Obştea de Moşneni Tulnici prin reprezentant B. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 824 din 5 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatul S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici S.R.L. prin lichidator judiciar A.. şi S.C. Ocolul Silvic Obştea Tulnici S.R.L. prin administrator special C. şi s-a stabilit termen la data de 19 februarie 2016, cu citarea părţilor.

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat decizia nr. 58/2016 din 26 februarie 2016 prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentat cu privire la apelul declarat de B. şi, în consecinţă, s-a anulat apelul şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de Obştea de Moşneni Tulnici împotriva sentinţei civile nr. 824 din 5 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatul S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici S.R.L. prin lichidator judiciar A.. şi cu intimaţii-reclamanţi S.C. Ocolul Silvic Obştea Tulnici S.R.L. prin administrator special C. şi Ocolul Silvic Privat Obştea Tulnici.

Împotriva încheierii din 22 ianuarie 2016 şi a deciziei pronunţate de curtea de apel au declarat recurs pârâţii Obştea de Moşneni Tulnici prin reprezentant B. şi B..

Recurenta - pârâtă Obştea de Moşneni Tulnici prin reprezentant B. a declarat recurs împotriva încheierii din 22 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi pe fond suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 pct. 2 din C. proc. civ.

Referitor la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta arată că încheierea pronunţată conţine considerente care confirmă faptul că instanţa a înţeles greşit care este mecanismul derulării activităţilor de întreţinere şi curăţire a păşunilor precum şi cel al decontărilor privind subvenţiile obţinute de la APIA, în sensul că nu se poate decupa în mod artificial şi rigid exerciţiul anului 2011 de cel al anului 2010, fluxul sumelor de bani derulate prin contul de disponibil deschis la bancă nu poate fi partajat în mod arbitrar în cadrul unui an calendaristic, acestea având o continuitate de la un an la altul.

De asemenea, recurenta susţine că instanţa nu a înţeles care este natura raporturilor juridice dintre OBŞTEA DE MOŞNENI SAT TULNICI în calitatea sa de unic asociat al S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici S.R.L. şi totodată de proprietar al suprafeţei de 1000 ha păşune pentru care beneficiază conform legii de subvenţia acordată pe unitatea de suprafaţă de către APIA.

Prin urmare, sumele virate din contul S.C. Ocolul Silvic Obştea Tulnici S.R.L. pe care acesta le revendică prin administrator judiciar A.. au o componentă semnificativă constituită din subvenţiile anului 2010 se aflau în contul reclamantului la data efectuării viramentelor în anul 2011 şi au fost utilizate de către Obştea de Moşneni Sat Tulnici pentru plata lucrărilor de întreţinere şi curăţire a păşunilor.

Astfel, arată că plăţile efectuate pentru aceste lucrări executate de către terţi fac obiectul acţiunii din dosarul penal nr. x/2013, iar sumele de bani virate de către B. din contul Ocolului Silvic în contul Obştii de Moşneni Sat Tulnici constituie în parte obiectul material al infracţiunii de spălare de bani reţinută de către organele de urmărire şi de cercetare penală.

Cu privire la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa a greşit când a ignorat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Consideră că în speţă instanţa nu va putea soluţiona cauza ignorând faptul că, asupra sumelor de bani încasate sub formă de subvenţii de la APIA în cursul perioadei incriminate trebuie să se pronunţe mai întâi instanţa penală, întrucât aceasta a fost sesizată cu judecarea procesului penal în care atât D., în calitate de administrator al S.C. Ocolul Silvic Privat Obştea Tulnici, cât şi B. în calitate de preşedinte al Obştii de Moşneni Sat Tulnici au fost trimişi în judecată ca inculpaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu folosirea sumelor de bani care includ şi sumele pe care le revendică reclamantul din dosarul nr. x/2013.

Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 58/2016 din 26 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., pârâţii Obştea de Moşneni Tulnici prin reprezentant B. şi B. au solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Bacău.

Recurenţii consideră că prin hotărârea atacată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, recurenţii susţin că prin încheierea din data de 22 ianuarie 2016, curtea de apel a respins cererea de suspendare formulată de Obştea de Moşneni Tulnici în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalului Brăila, încheiere care a fost atacată cu recurs înregistrat la Curtea de Apel Bacău la data de 16.02.2016 şi la data de 18.02.2016 şi care trebuia înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

Consideră că instanţa de apel nu putea să facă aplicarea art. 392 C. proc. civ. şi să rămână în pronunţare asupra cererilor de apel, întrucât în cauză exista un incident de soluţionat, respectiv recursul împotriva încheierii din 22.01.2016, a cărui competenţă de soluţionare aparţinea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De aceea, recurenţii arată că procedând astfel, curtea de apel a produs o vătămare părţii recurente, iar sancţiunea este cea prevăzută de art. 179 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., nulitatea hotărârii pronunţate de instanţa de apel neputând fi înlăturată în nici un mod.

Recurenţii mai arată şi faptul că nu au cunoştinţă de considerentele hotărârii atacate, motiv pentru care vor depune în termenul legal un memoriu separat cu motive de recurs suplimentare.

La data de 19 mai 2016, recurenta Obştea de Moşneni Tulnici prin reprezentant B. a depus cerere de suspendare a executării silite a deciziei nr. 58/2016 din 26 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a fost respinsă prin încheierea din 14 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursurile nu sunt admisibile.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 1 februarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenţii - pârâţi nu au depus punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor.

Analizând recursurile formulate, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea privind anularea transferurilor şi a ridicărilor de numerar formulată de administratorul judiciar A.. al reclamantei S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici S.R.L., într-un dosar de insolvenţă, a cărui soluţionare intră în competenţa judecătorului sindic, incidente fiind dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (împotriva societăţii deschizându-se procedura falimentului prin hotărârea nr. 410/26.11.2013 a Tribunalului Vrancea).

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic iar, potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive. Alin. 2 din acelaşi text de lege reglementează faptul că citarea părţilor în apel şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac potrivit dispoziţiilor C. proc. civ.

Modificarea căii de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul sindic a fost dispusă prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Lege nr. 76/2012, statuează că:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive… orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Referitor la recursul declarat de pârâta Obştea de Moşneni Tulnici prin reprezentant B. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal se impun următoarele precizări:

Prin încheierea din 22 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bacău a respins cererea de suspendare formulată de apelanta - pârâtă Obştea de Moşneni Tulnici, în temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalului Brăila, secţia Penală.

Prin Decizia nr. 2/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 414 alin. (1) teza I din C. proc. civ., recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata, precum şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunţată de instanţă într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă.

Ori, aceasta nu este incidentă în speţă, deoarece încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare (ori s-a admis cererea de repunere pe rol) nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 C. proc. civ., care se referă la suspendarea procesului (încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului), incident procedural asupra căruia instanţa pronunţă o încheiere interlocutorie care poate fi atacată în mod separat cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 2/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2016.

Aşadar, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată odată cu fondul, dacă hotărârea pronunţată şi prin care instanţa se dezînvesteşte este susceptibilă de vreo cale de atac; soluţia decurge din faptul că aceste încheieri sunt încheieri premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută de art. 466 alin. (4) C. proc. civ., normă aplicabilă şi în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 C. proc. civ.

Cum decizia pronunţată de curtea de apel este definitivă, regimul juridic propriu încheierii recurate din perspectiva căilor de atac este cel aplicabil hotărârii ce se pronunţă asupra fondului apelului.

În raport cu dispoziţiile legale evocate, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâţii OBŞTEA DE MOŞNENI TULNICI şi B. împotriva deciziei civile nr. 58 din 26 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de pârâta OBŞTEA DE MOŞNENI TULNICI prin reprezentant B. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâţii OBŞTEA DE MOŞNENI TULNICI şi B. împotriva deciziei civile nr. 58 din 26 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de pârâta OBŞTEA DE MOŞNENI TULNICI prin reprezentant B. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2017.