Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 960/2017 AI generated

Jurisdictional conflict resolution in lease termination litigation: validity of forum selection clause under tacit lease renewal and alternative territorial competence.

Case Number Decizia nr. 960/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the Timisoara Court is territorially competent to hear the case, thereby overriding the declination by the Sibiu Court and sending the file back for proceedings. The dispute arose from a commercial lease agreement where the lessor sued the lessee for unpaid rent, utilities, and interest, which the initial Timisoara Court declined to the Sibiu Court based on the argument that the lease had expired and thus the contractual forum clause was void, only for the Sibiu Court to reciprocally decline back to Timisoara. The Supreme Court determined that implicit renewal (tacit relocation) had occurred, validating the contractual arbitration clause that selected the lessor's domicile (Timisoara) as the forum; applying the principle of alternative territorial jurisdiction under Art. 116 of the Code of Civil Procedure, the court held that the plaintiff had the choice among competent instances and had validly selected Timisoara, making the jurisdictional objection inadmissible.

Legislator headnote

AI generated

art. 107 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolution in lease termination litigation: validity of forum selection clause under tacit lease renewal and alternative territorial competence: The dispute arose from a commercial lease agreement where the lessor sued the lessee for unpaid rent, utilities, and interest, which the initial Timisoara Court declined to the Sibiu Court based on the argument that the lease had expired and thus the contractual forum clause was void, only for the Sibiu Court to reciprocally decline back to Timisoara. The Supreme Court determined that implicit renewal (tacit relocation) had occurred, validating the contractual arbitration clause that selected the lessor's domicile (Timisoara) as the forum; applying the principle of alternative territorial jurisdiction under Art. 116 of the Code of Civil Procedure, the court held that the plaintiff had the choice among competent instances and had validly selected Timisoara, making the jurisdictional objection inadmissible.

Keywords

AI generated
resolution of jurisdictional dispute validity of lease termination validity of arbitration clause contractual clause commercial litigation territorial law

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

The procedural basis explicitly cited in the dispositive section to justify the High Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign competence to the Timisoara Court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă la data de 28.07.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L.,în contradictoriu cu pârâta B. CURIER RAPID S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 24.825 RON compusă din suma de 8.711,30 RON reprezentând contravaloarea chiriei pe perioada ianuarie - februarie 2016, suma de 13.230,55 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor privind utilităţile aferente lunilor ianuarie - februarie 2016 şi suma de 2.883,14 RON reprezentând daune interese moratorii calculate până în data de 22.07.2016 şi acordarea de daune interese moratorii până la data plăţii întregului debit principal restant, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 11638/14.11.2016 pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă s-a admis excepţia necompetentei teritoriale şi în consecinţă s-a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantă împotriva pârâtei, reţinând în esenţă că raportat la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., Judecătoria Sibiu este instanţa competentă în soluţionarea cererii, având în vedere faptul că potrivit art. 9 din contractul de închiriere nr. x/12.03.2015, contractul a încetat prin ajungerea la termen, respectiv la data de 31.12.2015, neputând fi reţinut art. 35 din contract, conform căruia în caz de litigii neconciliabile pe cale amiabilă acestea se vor soluţiona de către instanţele competente de la sediul locatorului, respectiv Judecătoria Timişoara.

La primul termen de judecată cu părţile legal citate după primirea cauzei prin declinare, în faţa Judecătoriei Sibiu reclamanta a invocat în scris şi verbal excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 1689/2017 din 23 martie 2017 Judecătoria Sibiua admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă şi a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Timişoara competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. CURIER RAPID S.R.L. la plata sumei totale de 24.825 RON compusă din suma de 8.711,30 RON reprezentând contravaloarea chiriei pe perioada ianuarie - februarie 2016, suma de 13.230,55 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor privind utilităţile aferente lunilor ianuarie - februarie 2016 şi suma de 2.883,14 RON reprezentând daune interese moratorii calculate până în data de 22.07.2016 şi acordarea de daune interese moratorii până la data plăţii întregului debit principal restant.

Între părţi s-a încheiat contractual de închiriere nr. 50/12.03.2015 având ca obiect imobilul situat în localitatea Ghiroda, str. x, jud. Timiş în schimbul unei chirii de 5 euro/mp + TVA la cursul BNR de la data încheierii facturii începând cu data de 01.01.2015 până la data de 31.12.2015.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract", iar potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.: "instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului."

Înalta Curte mai observă că, prin art. 35 din Contractul de închiriere nr. 50 din 12 martie 2015, încheiat de părţi, a fost inserată clauza compromisorie potrivit căreia, "Eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu acest contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă părţile nu cad de acord, vor fi soluţionate de instanţele de judecată competente de la sediul Locatorului, respective Judecătoria Timişoara".

În mod corect, Judecătoria Sibiu a apreciat că în cauză operează tacita relocaţiune, producând efecte această clauză privind alegerea de competenţă în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Înalta Curte reţine că în speţă este vorba de o competenţă teritorială alternativă, fiind aplicabil art. 116 C. proc. civ. potrivit căruia:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Având în vedere obiectul litigiului, raportat la temeiurile de drept invocate de reclamantă, competenţa teritorială este una alternativă, de ordine privată, reclamantei revenindu-i alegerea dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, opţiunea reclamantei fiind, în speţă, Judecătoria Timişoara.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2017.