Annulment of extraordinary appeal for failure to substantiate alleged procedural violations and lack of motivation in suspension order

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I la data de 26 februarie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.200.000 RON, cu titlu de împrumut nerestituit, conform contractului de împrumut nr. x/02.11.2007 şi a convenţiei nr. 3/17.04.2012, precum şi la plata dobânzii legale calculate din data de 02.11.2009 şi până la momentul restituirii efective a împrumutului.

Prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat emiterea unei hotărâri judecătoreşti care să constate perfectată vânzarea - cumpărarea între pârâtul - promitent - vânzător B. şi reclamantul - promitent - cumpărător A. a imobilului situat în Galaţi, str. x, Galaţi, format din construcţiile cu număr cadastral provizoriu 15640, înscrise în cartea funciară nr. x şi construcţiile situate în Municipiul Galaţi, str. x, jud. Galaţi, cu nr. cadastral provizoriu 15641, înscrise în cartea funciară nr. x

Prin cererea de intervenţie principală formulată, intervenientele C. şi S.C. D. S.R.L., au solicitat admiterea capătului subsidiar al cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. şi obligarea pârâtului B. la achitarea sumei de 2.200.000 RON, precum şi a dobânzii legale către interveniente.

În şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2014, instanţa a admis, în principiu, cererea de intervenţie formulată de C. şi S.C. D. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 350/2015 din 17 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia prescripţiei, invocată de pârât, precum şi excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nulitate a contractului de împrumut de către pârât, susţinută de interveniente, ca nefondate. A fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi intervenienţii în nume propriu C. şi S.C. D. S.R.L., având ca obiect pretenţii. A fost respinsă cererea privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca nefondată, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului A. suma de 3.911.724,66 RON. Cererea de intervenţie principală formulată de intervenientele C. şi S.C. D. S.R.L, a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel pârâtul B. şi intervenientele în nume propriu C. şi S.C. D. S.R.L., aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 13 aprilie 2016, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) din C. proc. civ., instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, având ca obiect apelurile declarate de pârâtul B. şi de intervenientele în nume propriu C. şi S.C. D. S.R.L. prin E., împotriva sentinţei civile nr. 350/2015 din 17 martie 2015, pronunţate de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Galaţi.

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva încheierii din şedinţa publică din data de 13 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Recurentul a solicitat instanţei să dispună desfiinţarea încheierii atacate şi continuarea judecării apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 350/2015 din 17 martie 2015, pronunţate de Tribunalul Galaţi.

În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a ignorat susţinerile formulate atât oral, cât şi în scris, pentru termenul din 11 aprilie 2016, în motivarea încheierii de suspendare instanţa nefăcând nicio referire la motivele pentru care aceste susţineri nu au fost avute în vedere şi nici înlăturate.

În aceste susţineri, recurentul a arătat că nulitatea contractului de împrumut nr. x/02.11.2007 şi a convenţiei nr. 3/17.04.2012 au fost invocate în apărare, în prezenta cauză, la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Galaţi, de către pârâtul B., că s-au administrat probe cu privire la nulitatea invocată şi că prin hotărârea pronunţată, Tribunalul Galaţi a soluţionat cererea prin care s-a invocat nulitatea absolută a celor două acte, instanţa constatând că acestea nu sunt lovite de nulitate.

Susţine recurentul, de asemenea, că prin apelul declarat, apelantul B. a criticat soluţia pronunţată de Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr. 350/2015 din 17 martie 2015 exact sub aspectul faptului că în mod greşit instanţa de fond, pe baza probelor administrate, nu a ajuns la concluzia că cele două acte sunt lovite de nulitate, ceea ce ar fi determinat o soluţie de respingere a acţiunii reclamantului A..

Raportat la aceste considerente, recurentul apreciază că soluţionarea cererii ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Galaţi depinde de soluţia ce se va da în apelul ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Bacău şi nu invers, astfel că nu se impunea suspendarea cauzei.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurentul a arătat că temeiul de drept al recursului îl constituie dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi respectiv pct. 6 din noul C. proc. civ.

În ceea ce priveşte art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv art. 413 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod.

Sub aspectul incidenţei art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, arată că hotărârea recurată nu este motivată. Instanţa nu a menţionat în încheierea recurată susţinerile orale şi scrise formulate de reclamantul-intimat A., nu a arătat care sunt motivele pentru care a înţeles să înlăture susţinerile acestuia.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, opinia raportorului fiind în sensul anulării recursului declarat împotriva acestei decizii, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din noul C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (3) din acelaşi cod.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 21 septembrie 2016, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Recurentul a depus punct de vedere cu privire la raport, prin care a arătat că a criticat nemotivarea hotărârii, iar în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din noul C. proc. civ., a susţinut că aprecierea textului de lege se face în raport de probele existente la dosar.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte îl va anula, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 13 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) din noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată, ca şi afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală nu sunt suficiente, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

Înalta Curte constată că motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din noul C. proc. civ. sunt invocate formal.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar potrivit pct. 6, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., singurul argument îl constituie faptul că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., printr-o înţelegere eronată-interpretare greşită a textului, fapt ce nu se circumscrie motivului de nelegalitate mai sus enunţat.

În ceea ce priveşte art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., raportat la care recurentul consideră că instanţa nu a motivat hotărârea prin care s-a dispus suspendarea, recurentul este nemulţumit de fapt de soluţia pronunţată de instanţă, aspecte care vizează netemeinicia hotărârii şi care exced controlului instanţei de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2017.