Refusal to refund judicial stamp duty where appellant failed to exercise statutory reexamination challenge and failed to frame legal error grounds for cassation review

Constatând că taxa judiciară de timbru a fost achitată, prin încheierea din data de 29 mai 2017 s-a îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în minuta deciziei nr. 953 din 24 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.

Instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că poate îndrepta eroarea materială decurgând din neobservarea existenţei la dosar a dovezii privind achitarea taxei de timbru, ataşată în ultimul moment la dosar.

Deliberând asupra cererii de recurs, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea din 05.03.2009 înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând:

- nulitatea actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/07.06.1999 de B.N.P. D.;

- nulitatea procurilor din 18.12.1998 şi 29.10.1998, prin care numitul E. a fost împuternicit să doneze autoarei pârâţilor, F., cotele ce le deţineau mandanţii din imobilul situat în Bucureşti, Calea x, sector 1;

- nulitatea actelor de renunţare la moştenire pentru imobilul din Bucureşti, str. x, sector 1;

- nulitatea actelor de renunţare la moştenire din 26.04.1994 (A.) şi din 09.05.1994 (G.), cu referire la defuncta H. şi la imobilul din Medgidia, proprietatea acesteia.

Prin încheierea din 24.05.2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a disjuns cererea reconvenţională şi a declinat soluţionarea cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că, din raportul de expertiză evaluatoare întocmit de expert I., valoarea imobilelor ce formează obiectul actelor a căror nulitate se solicită este de peste 500.000 RON, aşa încât, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1272 din 25.06.2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei. Totodată, a admis în parte acţiunea şi a constatat nulitatea actului de partaj autentificat sub nr. x/07.06.1999. Capetele 2, 3 şi 4 ale acţiunii, au fost respinse, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul şi pârâţii.

Prin decizia nr. 120A din 29 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în majoritate, în complet de divergenţă, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-reclamant A. şi de apelanţii-pârâţi C. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 1272/25.06.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2012. S-a respins, ca nefondată, cererea pentru plata diferenţei de timbru din primă instanţă.

Prin decizia nr. 4305 din 4 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a admis recursul declarat de pârâţii C. şi B. împotriva deciziei civile nr. 120/A din 29 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a - IV-a Civilă. A fost modificată în parte decizia atacată, în sensul că s-a admis apelul pârâţilor C. şi B. declarat împotriva sentinţei civile nr. 1272/25.06.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, care a fost schimbată în tot şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

S-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi decizii.

Prin cererea din data de 11.07.2016 depusă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru de 50.196 RON, achitată în faza apelului în dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, cerere care a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionare.

În motivare, a arătat că decizia nr. 120A/29.03.2013 pronunţată în dosarul sus-menţionat, prin care i s-a respins apelul, ca nefondat, conţine afirmaţii care nu corespund adevărului, în sensul că declaraţia lui de renunţare la succesiune şi a lui G. ar fi fost date în faţa unor notari publici din Germania şi Suedia, deşi ele au fost date doar sub semnături legalizate de un funcţionar al primăriei, respectiv de un ofiţer de poliţie, care au atestat doar identitatea persoanelor semnatare. De asemenea, instanţa a reţinut greşit că renunţarea la moştenirea după H., decedată la 15.02.1994, ar fi fost dată de A. şi mama sa J., decedată la 29.04.1994, deşi aceasta din urmă decedase la data de 12.07.1985.

Petentul a pretins că interpretarea greşită a probelor dosarului nu justifică achitarea acestei taxe judiciare de timbru.

Prin încheierea din 24 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins, ca nefondată, cererea de restituire a taxei de timbru formulată de petentul A..

Din examinarea actelor dosarului, curtea de apel a constatat că, în apel, prin rezoluţie i s-a pus în vedere apelantului-reclamant A. să achite o taxă judiciară de timbru de 50.196 RON. Acesta nu a formulat cerere de reexaminare asupra modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în condiţiile art. 18 din Legea nr. 146/24.07.1997 privind taxele judiciare de timbru, ci doar cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata acestei taxe, în temeiul O.U.G. nr. 51/2008. Prin încheierea din 09.11.2012 dată în Camera de Consiliu, completul învestit cu soluţionarea acestei cereri a respins-o, ca neîntemeiată, soluţie care a rămas definitivă, prin respingerea cererii de reexaminare, pronunţată de un alt complet de judecată.

Apelurile declarate de către apelantul-reclamant A. şi de către apelanţii-pârâţi C. şi B., au fost respinse, în majoritate, prin decizia civilă nr. 120A/29.03.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a menţinut astfel soluţia primei instanţe prin care a fost admisă în parte acţiunea.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul A. şi pârâţii C. şi B..

Prin recursul său împotriva deciziei, reclamantul A. a formulat aceleaşi critici ca şi în cererea de restituire a taxei de timbru, numai că, acestea nu au fost analizate pe fond de către instanţa de recurs, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin decizia civilă nr. 4305 din 04.12.2013 a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de acesta. În considerente, instanţa a motivat că recurentul prin avocat a declarat în mod expres în şedinţa publică faptul că nu înţelege să depună diferenţa de taxă judiciară de timbru datorată în recurs. În plus, prin aceeaşi decizie a instanţei supreme a fost admis recursul declarat de către pârâţi, aşa încât, în final, acţiunea reclamantului, având ca obiect nulitate procură şi declaraţii de renunţare la succesiune, a fost respinsă, în totalitate, definitiv şi irevocabil.

Conform art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiţionarului, când taxa plătită nu era datorată.

În speţă reclamantul (petiţionarul) nu a uzat în termen de 3 zile de la data comunicării sumei datorate de 50.196 RON, de calea de atac a reexaminării asupra modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în baza art. 18 din Legea nr. 146/1997, iar recursul declarat de către el împotriva deciziei din apel, a fost anulat, ca insuficient timbrat, cu consecinţa neanalizării de către instanţa de recurs a criticilor ce fac şi obiectul cererii supuse judecăţii. Deosebit de aceasta, recursul declarat de pârâţi a fost admis, decizia din apel a fost casată, sentinţa a fost schimbată în tot, iar acţiunea intentată de reclamant a fost respinsă de către instanţa de recurs, ca nefondată.

În raport de această situaţie de fapt, instanţa a apreciat că nu poate reţine, în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 sau a altor dispoziţii legale, că suma plătită nu ar fi fost datorată, pentru a putea dispune restituirea acesteia.

Împotriva încheierii din 24 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a formulat cerere de recurs reclamantul A..

În motivare, recurentul arată că în încheierea de şedinţă atacată instanţa s-a referit cu insistenţă la oportunitatea plăţii taxei de timbru judiciar pentru apelul formulat, plată pe care petentul nu a contestat-o, ca dovadă că a şi achitat-o în termenul stabilit de lege. Impută instanţei faptul că aceasta a examinat cu neglijenţă documentele probatorii din dosar.

Recurentul susţine că sunt eronate reţinerile instanţei de apel referitoare la faptul că mama petentului, decedată în 1985, ar fi încheiat un act la notar nouă ani mai târziu, în 1994, precum şi şi afirmaţiile care nu corespund adevărului, că declaraţiile de renunţare la succesiunea după H. ar fi fost date de recurentul A. şi fratele său G. la nişte notari publici.

Consideră că se impune restituirea neîntârziată a taxei de timbru, a cărei plată nu îşi găseşte justificarea, atâta timp cât instanţa şi-a exercitat funcţia cu gravă neglijenţă, menţionând judecătorii de la curtea de apel care au pronunţat soluţia din apel.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Recurentul reiterează susţinerile conform cărora instanţa de apel a examinat cu neglijenţă documentele probatorii din dosar, motiv pentru care consideră că se impune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50.196 RON achitată în calea de atac a apelului, întrucât aceasta nu era datorată.

Contrar susţinerilor recurentului, curtea de apel a constatat cu justeţe că suma de 50.196 RON plătită de petentul A. în apel nu este nedatorată, aşa cum impune textul art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997, pentru a se putea dispune restituirea acesteia.

Taxa judiciară de timbru se stabileşte în funcţie de obiectul şi valoarea cererii adresată instanţei, iar dacă partea consideră că taxa judiciară de timbru stabilită de către instanţa de judecată nu este datorată potrivit legii sau este mai mare decât cea datorată conform legii, are dreptul de a formula cerere de reexaminare.

În speţă, cu ocazia judecării apelului formulat de apelantul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1272/25.06.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2012, s-a stabilit prin rezoluţie, în sarcina acestuia, să achite o taxă judiciară de timbru de 50.196 RON.

Recurentul a formulat o cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata acestei taxe, în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin încheierea din 09.11.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, rămasă definitivă prin respingerea cererii de reexaminare, ca nefondată, prin încheierea din Camera de Consiliu din 21.11.2012, pronunţată de un alt complet de judecată al aceleiaşi instanţe.

Totodată, partea nemulţumită de modul cum a fost stabilită taxa judiciară de timbru are dreptul de a contesta taxa stabilită în sarcina sa prin intermediul unei cereri de reexaminare întemeiată pe dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997. Astfel, în situaţia în care reclamantul A. considera că nu datorează taxa judiciară de timbru în cuantumul menţionat prin citaţie, trebuia să formuleze cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data comunicării sumei datorate de 50.196 RON.

Ori, aşa cum în mod corect a reţinut şi curtea de apel, reclamantul nu a uzat de calea de atac a reexaminării asupra modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în baza art. 18 din Legea nr. 146/1997.

În conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) pct. a din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiţionarului, când taxa plătită nu era datorată.

Chiar dacă recurentul a achitat cuantumul taxei judiciare de timbru stabilită de către instanţa de apel, iar împotriva modului de calcul al taxei nu a utilizat procedura specială prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997, aceasta nu înlătură dreptul părţii de a solicita restituirea, în cazul în care suma nu este datorată.

În speţă însă, nu se poate reţine că suma stabilită de către instanţa de apel cu titlu de taxă judiciară de timbru nu ar fi fost datorată de către reclamant, în raport de modul de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

În cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici ale deciziei pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea şi indicarea temeiului de drept, respectiv care sunt textele de lege încălcate sau aplicate greşit, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă, în fundamentarea acesteia.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind legalitatea hotărârii pronunţată în apel.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurent constă, practic, într-o înşiruire de afirmaţii referitoare la aspecte care privesc nemulţumirea sa faţă de completul de judecată care a pronunţat soluţia din apel şi aprecierea probatoriului de către instanţa de apel, fiind imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ.

De asemenea, modul în care instanţa de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 din C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Prin urmare, instanţa de apel a statuat cu justeţe că nu poate dispune restituirea sumei achitată de reclamantul A. în calea de atac a apelului întrucât susţinerile acestuia nu se încadrează în dispoziţiile art. 23 alin. (1) pct. a din Legea nr. 146/1997 sau în alte dispoziţii legale conform cărora în speţă ar fi vorba de plata unei taxe judiciare de timbru nedatorată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva încheierii din 24 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva încheierii din 24 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2017.