Contestatie în anulare inadmisibilă a respingerii recursului ca inadmisibil
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the complaint for annulment filed by the claimant, thereby leaving intact the previous decision that rejected the appeal on procedural grounds. The dispute originated from a social security pension claim, which had been initially rejected by the Court of First Instance and subsequently upheld on appeal after the Court of Appeals requalified the filing from an appeal to an appeal; following a prior cassation decision that dismissed the appeal as inadmissible, the claimant attempted to challenge that procedural dismissal via a complaint for annulment. The Court ruled that such a challenge is inadmissible because, under Article 493(5) of the Code of Civil Procedure, decisions rendered in cassation proceedings that are dismissed as inadmissible are not subject to any further judicial review, and consequently, the conditions for a complaint for annulment under Article 503(1)-(2) of the Code of Civil Procedure, which requires a final judgment susceptible to reforming, were not met.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Contestatie în anulare inadmisibilă a respingerii recursului ca inadmisibil: Contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1599 din 5 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost înregistrată la data de 23.10.2013, în dosarul nr. x/2013, contestaţia formulată de A. împotriva deciziei de pensie nr. x/20.06.2012 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 623 din data de 22.01.2014 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea formulată de contestatorul A. împotriva intimatei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul A. la data de 16.03.2015, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 17.03.2015, în dosarul nr. x/2013.
La termenul de judecată din 03.06.2015, Curtea a calificat calea de atac ca fiind apelul, iar nu recursul, având în vedere principiul legalităţii căii de atac reglementat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 2071 din 3 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins, ca nefundat, apelul contestatorului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A..
Prin decizia nr. 1599 din 5 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013 s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva deciziei civile nr. 2071 din 3 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1599 din 5 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma excepţiei de nelegalitate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul respectării legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele reglementate de acest text de lege, iar potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie pentru motivele arătate de cele patru teze ale articolului menţionat.
În speţă, se constată că decizia nr. 1599 din 5 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare, este o hotărâre prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva deciziei civile nr. 2071 din 3 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată în temeiul textului de lege menţionat, nu este supusă niciunei căi de atac.
Raportat la aceste dispoziţii, decizia atacată de contestator fiind pronunţată într-o cauză ce a format obiectul unei cereri de recurs, respinsă ca inadmisibilă, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar.
Este de observat aşadar, că prezenta contestaţie în anulare, nu este admisibilă, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 503 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, cu referire la inexistenţa unei hotărâri susceptibilă de reformare pe această cale.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..
PENRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1599 din 5 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2017.