Revision dismissed for untimeliness: deadline calculated from cassation pronouncement despite delayed service

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 6183 din 18 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 825.000 RON, cu titlu de despăgubire pentru revocarea contractului de mandat, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume şi a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Transportului şi Infrastructurii, formulată de pârâtă.

Prin decizia civilă nr. 451 din 18 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelantul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 6183 din 18 octombrie 2013 în contradictoriu cu intimata pârâtă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A. şi cu intimatul chemat în garanţie Ministerul Transporturilor, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea aşa cum a fost precizată, a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 825.000 RON daune - interese pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 august 2012 şi a sumei de 52.605 RON dobândă pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2011, a respins cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 38.635,17 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Totodată, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - pârâtă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A. împotriva sentinţei civile nr. 7020 din 6 decembrie 2013, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. şi a obligat-o pe intimata Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A. la plata către apelantul A. a sumei de 6.448,52 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia nr. 502 din 13 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia II-a civilă, s-a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C.F.R. Marfă S.A. împotriva deciziei civile nr. 451 din 18 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost casată în parte decizia atacată şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului declarat de apelantul A., fiind menţinute dispoziţiile deciziei atacate privind apelul declarat de apelanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C.F.R. MARFĂ S.A.

Prin decizia civilă nr. 181 A din 29 ianuarie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 6183 din 18 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011 şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea, cu consecinţa obligării pârâtei Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A. la plata către reclamant a sumei de 825.000 RON daune-interese pe perioada 1 ianuarie 2009 - 31 august 2012 şi dobândă de 52.605 RON pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2011.

A respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Transporturilor Bucureşti, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A. a formulat recurs, solicitând modificarea sa, în principal în sensul respingerii apelului declarat de apelantul-reclamant A. iar în subsidiar, în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie a intimatului-pârât Ministerul Transporturilor şi a obligării acestuia la plata către recurentă a sumelor pe care trebuie să le achite în favoarea reclamantului.

Prin decizia nr. 1804 din 2 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 s-a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "C.F.R. MARFĂ" S.A. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 181 A din 29 ianuarie 2016, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Împotriva deciziilor de casare pronunţate în dosar a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., expediată prin serviciul poştal la data de 26 ianuarie 2017. Revizuentul a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a acestei căi extraordinare de atac, motivat de împrejurarea că până la comunicarea în concret a hotărârii, respectiv la data de 11.01.2017, s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a constata caracterul contradictoriu al celor două hotărâri, fiind aplicabile dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât se află în termenul de 15 zile în care poate exercita calea de atac.

Revizuentul susţine că imposibilitatea obiectivă a constat în aceea că ambele hotărâri sunt de casare cu evocarea fondului, iar aspectele dezlegate în mod contradictoriu, dar cu caracter obligatoriu conform art. 315 C. proc. civ., au putut fi constatate doar la comunicarea efectivă a hotărârii.

În ce priveşte motivele de revizuire, revizuentul arată, în esenţă, că prima casare a privit doar modul de calcul al daunelor şi motivarea soluţiei privind cererea de chemare în garanţie, revocarea mandatului fără o justă cauză şi faptul că pârâta datorează reclamantului daune interese fiind statuate irevocabil, intrând în puterea lucrului judecat, iar a doua instanţă de casare, nemaiputând să se pronunţe asupra acestor aspecte, în mod greşit a trimis în rejudecare pentru a se stabili situaţia de fapt din care să rezulte existenţa sau inexistenţa caracterului abuziv sau nu a revocării mandatului şi care ar fi cuantumul daunelor interese cuvenite reclamantului.

Intimata Societatea Naţională de Transport Feroviar de marfă CFR S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

În şedinţa publică din 24 mai 2017, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii cererii de revizuire, urmând a o soluţiona, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate faţă de excepţia inadmisibilităţii, întrucât cea dintâi este legată de învestirea instanţei, în timp ce cealaltă excepţie vizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aşadar referitoare la calea extraordinară de atac exercitată ca atare.

Examinând cu prioritate cererea de repunere în termen, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În sensul dispoziţiei legale menţionate, împrejurarea mai presus de voinţa părţii care justifică repunerea în termen trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forţei majore, care nu putea fi prevăzută şi nici depăşită de parte, ceea ce nu este cazul în speţă.

Motivul invocat de revizuent în justificarea împiedicării de a formula revizuire în termenul prevăzut de lege nu îndeplineşte cerinţele art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, revizuentul susţine că până la comunicarea în concret a hotărârii, respectiv la data de 11.01.2017, s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a constata caracterul contradictoriu al celor două hotărâri.

În conformitate cu art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună si se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţa de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2), de la pronunţarea ultimei hotărâri.

În speţă, împrejurarea că decizia atacată i-a fost comunicată cu depăşirea termenului de o lună, nu împiedica partea interesată să formuleze cererea de revizuire, iar motivarea în drept să o depună ulterior luării la cunoştinţă de conţinutul considerentelor acesteia.

În consecinţă, în cauză nu se poate reţine îndeplinirea cerinţelor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., astfel că cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii va fi respinsă ca neîntemeiată.

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este tardiv formulată, pentru considerentele ce succed:

În cauză, hotărârea pretins contradictorie, a cărei anulare se solicită, este decizia nr. 1804 din 2 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În raport de data pronunţării acestei ultime hotărâri - 2 noiembrie 2016, termenul legal de revizuire, calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 2 decembrie 2016.

Cererea de revizuire a fost, însă, expediată prin poştă la 26 ianuarie 2017 şi înregistrată pe rolul instanţei supreme la aceeaşi dată, conform menţiunilor din ştampila de înregistrare aplicată pe cerere, deci peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Obligaţia de exercitare a drepturilor procesuale în cadrul termenelor legale este expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, aşa cum este prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În speţă, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii cererii fiind o excepţie procesuală de procedură, absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte urmează să respingă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 322 pct. 7, art. 324 alin. (1) şi art. 103 C. proc. civ., astfel cum au fost enumerate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. şi, în consecinţă:

Respinge, ca tardiv formulată, cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1804 din 2 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2017.