Inadmissibility of appeal against irrevocable annulment decision despite prior res judicata on procedural standing

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 324 R/31.03.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii pârâţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 571A/18.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi C., D., E. şi F. şi a obligat recurenţii, în solidar, la plata către intimata F. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.600 RON.

Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 823A/2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în primul ciclu procesual, în acest dosar, s-a admis apelul formulat de apelanţii reclamanţi, desfiinţând sentinţa civilă apelată şi trimiţând cauza spre rejudecare.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că, în calitatea lor de persoane interesate, apelanţii se legitimează prin sentinţa civilă nr. 739/1999, prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în Câmpulung, str. x, în suprafaţă de 474,25 mp, în calitate de moştenitori ai defunctei G..

Prin decizia civilă nr. 3581/A/2001 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, şi rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1163/2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de către apelanţii-reclamanţi şi s-a constatat nulitatea parţială a certificatului de legatar nr. x/1998 emis de către BNP H., în ceea ce priveşte includerea în masa succesorală a defunctei I., a imobilului în cauză.

Demersul judiciar a fost justificat de emiterea unui certificat de legatar având nr. 139/1999, suplimentar faţă de certificatul de legatar nr. x/1998, anulat printr-o hotărâre irevocabilă.

Instanţa a apreciat că este întemeiată critica prin care apelanţii au pretins că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor care reglementează autoritatea de lucru judecat, prin aceea că, nu au fost opuse în prezenta cauză efectele unei hotărâri judecătoreşti ce a finalizat un litigiu desfăşurat între aceleaşi părţi şi cu privire la acelaşi imobil.

Concluzionând, tribunalul a arătat că reclamanţii şi-au justificat atât interesul, cât şi calitatea procesuală activă, trimiţând cauza spre rejudecare.

Împotriva acestei decizii, nici o parte nu a declarat recurs, stabilindu-se aşadar, în mod indubitabil, existenţa calităţii procesuale active a reclamanţilor din acest dosar.

Astfel, recurenţii din cauză nu mai au posibilitatea să critice acest aspect care a intrat în puterea lucrului judecat.

Aşadar, instanţa nu mai poate analiza la acest moment probele la care fac referire recurenţii pentru că ele nu ar mai putea conduce la o concluzie contrară celor statuate cu putere de lucru judecat.

Trebuie reţinut şi aspectul că prin sentinţa civilă nr. 739/1999 s-a reţinut că autoarea reclamanţilor, G., a fost proprietara imobilului situat în Câmpulung, Str. x, în prezent cu nr. x, potrivit actului de vânzare-cumpărare din august 1939, imobil cumpărat în cote egale cu soţul său, J., şi că naţionalizarea imobilului s-a făcut abuziv, fiind obligată Primăria Câmpulung să lase reclamanţilor în deplină proprietate, imobilul în cauză.

Chiar dacă hotărârea nr. 739/1999 nu a fost pronunţată în contradictoriu cu pârâtul B., aceasta a stat la baza litigiului în care s-au pronunţat deciziile nr. 3581/2001 şi nr. 1163/2006, pronunţate în contradictoriu cu acesta şi care nu pot fi ignorate. În decizia nr. 3581/2001 s-au examinat relatările părţilor legate de sentinţa nr. 2114/1997 prin care numita I. a obţinut anularea hotărârii nr. 126/1993, iar prin decizia nr. 1163/2006 s-a statuat că, în urma pronunţării sentinţei nr. 2114/1997, imobilul în litigiu nu a reintrat în patrimoniul defunctei I..

Aşadar, fiind aspecte asupra cărora instanţa s-a pronunţat, acestea nu mai pot fi repuse discuţiei la acest moment.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 1799/2001 pronunţată în contradictoriu cu pârâtul B., în urma admiterii apelului reclamanţilor, s-a admis cererea acestora, radiindu-se înscrierea intabulării din cartea funciară dispusă prin încheierea nr. 936/1999 a Judecătoriei Câmpulung. Instanţa a reţinut că proprietarii imobilului sunt reclamanţii apelanţi.

Totodată, prin decizia civilă nr. 3581/2001, pronunţată în contradictoriu cu pârâţii B. şi A. şi rămasă irevocabilă, prin decizia nr. 1163/2006, s-a constatat nulitatea parţială a certificatului de legatar nr. x/1998 emis de BNP H., în ceea ce priveşte includerea în masa succesorală a defunctei I., decedată în anul 1998, a imobilului în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 324 R/31.03.2016 au formulat contestaţie în anulare contestatorii A. şi B., arătând că instanţa a omis să cerceteze motivele de fapt şi de drept care au determinat instanţa să nu se pronunţe mai întâi pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimaţilor - reclamanţi (motivul 4 din cererea de recurs) în condiţiile în care această pronunţare ar fi făcut de prisos judecarea în fond a pricinii (de altfel acest refuz s-a manifestat şi anterior judecării pe fond când instanţa de recurs a refuzat să judece excepţia când i s-a cerut în şedinţă publică).

Prin decizia nr. 104 din 24 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 324 R din 31.03.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii C., D., E. şi F.; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimaţi.

Hotărârea astfel pronunţată este irevocabilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, recurenţii B. prin mandatar A. şi A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016.

La termenul de judecată din data de 24 mai 2017, Înalta Curte a pus în dezbaterea părţilor excepţia inadmisibilităţii recursului, dat fiind faptul că a fost declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, având a se pronunţa, cu prioritate, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. asupra acestei excepţii.

Astfel, art. 299 din C. proc. civ. stabileşte ce categorie de hotărâri judecătoreşti sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs şi anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce priveşte hotărârile menţionate, neexistând posibilitatea să se declare recurs şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

În speţă, decizia nr. 104 din 24 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, cu privire la contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. este irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., calea extraordinară de atac fiind exercitată, la rândul său, împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

În consecinţă, fiind în prezenţa unei hotărâri irevocabile (pronunţată în contestaţie în anulare), calea de atac a recursului exercitată împotriva acesteia, este inadmisibilă şi, în consecinţă, recursul declarat de recurenţii B. prin mandatar A. şi A. urmează a fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii B. PRIN MANDATAR A. şi A. împotriva deciziei nr. 104 din 24 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2017.