Pension recalculation appeal inadmissible; final rejection upheld

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2015 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând obligarea acesteia la plata prejudiciului pe care i l-a cauzat prin calculul eronat al pensiei cuvenite prin raportare la un punctaj mediu anual de 3,33875, în loc să se raporteze la punctajul mediu anual corect de 3,36149.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 19 şi următoarele C. proc. pen.

La 06 aprilie 2016, reclamantul şi-a completat cererea introductivă, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei în baza punctajul mediu anual de 3,36149, aplicabil de la 01 februarie 2009.

Prin sentinţa civilă nr. 1149 din 18 mai 2015, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 480/AS din 04 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Calea de atac a fost înregistrată la 6 decembrie 2016 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Autorul căii de atac a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii.

În motivare, recurentul a arătat că în mod greşit curtea de apel nu i-a recunoscut calitatea de parte vătămată şi de parte civilă în dosarul penal nr. x/2008 - 16614/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, în considerarea cărora a formulat acţiunea dedusă judecăţii.

De asemenea, recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a răspuns niciunuia dintre capele de cerere cu a căror soluţionare a învestit prima instanţă, că nu s-a pronunţat asupra cererii sale de administrare a unei expertize contabile, prin care să fie actualizat la zi prejudiciul a cărui acoperire a solicitat-o şi că în mod greşit curtea de apel a valorificat, prin decizia pronunţată, sentinţele civile nr. 5295/2011 şi nr. 74/2010, ambele date de Tribunalul Constanţa. Referitor la cele două hotărâri evocate, recurentul a susţinut că nu prezentau relevanţă în speţa dedusă judecăţii.

Prin rezoluţia de primire a dosarului s-a constatat că recurentul nu a indicat în cererea de recurs numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatei şi nici înscrisurile de care se foloseşte în susţinere.

În aceste condiţii, prin adresa comunicată la 12 decembrie 2016 - dosarului i s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate, obligaţie căreia acesta i s-a conformat la 19 decembrie 2016 - dosar.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei la 23 decembrie 2016, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, cu menţiunea de a depune întâmpinare conform art. 205, raportat la art. 494 C. proc. civ.

Acestei obligaţii intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa i s-a conformat la 29 decembrie 2016, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 12 ianuarie 2017, aşa cum atestă dovada de înmânare aflată la dosarul de recurs.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la dosar la 20 ianuarie 2017 - filele 29-31din dosar.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, soluţia preconizată fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 28 martie 2017, în urma analizării raportului în completul de filtru, acesta a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că în termen de 10 zile de la comunicare pot să depună puncte de vedere la raport, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Niciuna dintre părţi nu a uzat de dreptul anterior menţionat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, chestiune a cărei soluţionare face de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce succed:

În mod prioritar, se reţine că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

În speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 480/AS din 04 octombrie 2016, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva hotărârii tribunalului prin care i-a fost respinsă o acţiune în pretenţii reprezentând drepturi din asigurări sociale.

Faţă de faptul că decizia atacată a fost pronunţată în calea ordinară de atac a apelului, îndreptată împotriva unei hotărâri date în soluţionarea unei acţiuni în pretenţii în materia dreptului muncii şi asigurărilor sociale, pentru verificarea admisibilităţii căii de atac a recursului ce face obiectul prezentului dosar magistratul-asistent raportor reţine că:

Potrivit art. 155 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ aplicabil în speţă raportat la data de la care reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie, respectiv de la 01 februarie 2010, "(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă.

(2) Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor, neatacate cu recurs în termen, sunt definitive şi irevocabile."

Totodată, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede că, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Articolul 8 din aceeaşi Lege statuează că, de la data intrării in vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă şi irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă", se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

De asemenea, prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispun că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Din interpretarea textelor de lege mai sus evocate rezultă că hotărârile curţilor de apel date în litigiile de muncă şi de asigurări sociale, aşa cum este cazul în speţă, nu sunt supuse recursului, fiind definitive.

Prin urmare, interpretarea coroborată a normelor legale precitate relevă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) şi al art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 480/AS din 04 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2017.