Cassation appeal for failure to state statutory grounds for illegality: annulment of extraordinary remedy lacking specific Art. 488 CCP defects

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 iunie 2014 pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia Civilă sub nr. x/2014, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi B.E.J. C., a solicitat anularea încheierii nr. 6305 din 07 octombrie 2013, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2013 pentru a fi fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 25 şi 27 C. proc. civ., precum şi a tuturor actelor de executare subsecvente emise în dosarul execuţional nr. x/2014 al B.E.J. C. având ca obiect executarea silită a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 5720/2012 din 12 aprilie 2012 a Judecătoriei Oradea, secţia Civilă, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 418/R/2013 din 08 aprilie 2013, dată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă în dosarul nr. x/2010.

La 19 septembrie 2014, contestatorul şi-a completat cererea, solicitând suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Prin sentinţa civilă nr. 10782/2014 din 3 noiembrie 2014, Judecătoria Oradea, secţia Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului B., a admis în parte cererea de suspendare a executării silite cu privire la suma de 1.000 RON, reprezentând onorariu de executor până la soluţionarea contestaţiei. De asemenea, a admis în parte contestaţia la executare şi, în consecinţă, a diminuat cuantumul onorariului executorului judecătoresc de la 1.601 RON la 601 RON şi a respins restul pretenţiilor.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, calea ordinară de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din 13 mai 2015, dată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părţilor de la termenul de judecată şi împrejurarea că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a declarat recurs, a cărui judecată a fost suspendată prin încheierea din 25 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părţilor de la termenul de judecată şi împrejurarea că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul a declarat recurs, care a fost înregistrat la 5 septembrie 2016 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În motivarea căii de atac exercitate, autorul s-a limitat să arate că, deşi a solicitat acordarea unui nou termen în cauză din motive de sănătate, instanţa de recurs a suspendat judecata căii extraordinare de atac în mod nejustificat.

Nu a indicat în memoriul de recurs niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precizând doar ca temei de drept dispoziţiile art. 414 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor la 30 septembrie 2016, cu menţiunea de a depune întâmpinare conform art. 205, raportat la art. 494 C. proc. civ., obligaţie cărora aceştia nu i s-au conformat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, soluţia preconizată fiind în principal aceea de anulare a recursului conform art. 493 alin. (5), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 7 martie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la file x recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 16 martie 2017, însă acestea nu şi-au exprimat punctele de vedere.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul căii de atac având obligaţia să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurentul nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum şi că susţinerile pe care acesta le-a dezvoltat nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele de recurs.

Astfel, examinarea memoriului de recurs relevă faptul că că autorul, prin dezvoltarea criticii evocate, nu a indicat decât implicit eventuala greşită aplicare a unor norme de drept procesual, respectiv a prevederilor art. 223 alin. (3) şi ale art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel că această susţinere ar putea fi încadrată doar aparent în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În susţinerea acestei concluzii, trebuie subliniat că recurentul nu a criticat considerentele încheierii atacate raportat la condiţiile instituite de legiuitor prin textele legale aplicabile incidentului procedural al suspendării judecăţii, ci în considerarea unei împrejurări neprevăzute de aceste norme, anume suspendarea judecăţii în condiţiile în care se formulase o cerere de amânare pentru motive medicale. În acest context, instanţa supremă constată că nu există o critică reală care să poată fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, verificarea argumentelor reţinute de instanţa de apel în fundamentarea soluţiei de suspendare a judecăţii pentru lipsa părţilor la termenul de judecată din 25 februarie 2016 relevă respectarea condiţiilor statuate de prevederile art. 223 alin. (3) şi ale art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care reglementează instituţia menţionată.

Cum dezvoltarea susţinerilor formulate de recurent nu vizează în concret considerentele încheierii atacate, exprimând doar nemulţumirea acestuia asupra soluţiei pronunţate prin hotărârea atacată, instanţa supremă impune concluzia că recurentul nu a formulat niciun motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în cele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) şi al art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi Cod va anula recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 25 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2017.