Social insurance pension recalculation and the inadmissibility of cassation appeal due to definitive appellate jurisdiction.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 mai 2018 pe rolul Tribunalului Neamţ, sub număr de dosar x/2018, contestatorul A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată intimata ca la calculul drepturilor de pensie să fi valorificate salariile brute menţionate în adeverinţa numărul 6610 din data de 8.02.2018 eliberată de S.C. B.. Totodată, a solicitat ca intimata să fie obligată la plata diferenţelor de pensie aferente acestei recalculării până în prezent.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 1047 din 25 septembrie 2018, Tribunalul Neamţ a admis contestaţia formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi în consecinţă:

A obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie în favoarea contestatorului, prin valorificarea salariilor brute înscrise în Adeverinţa nr. x/08.02.2018 eliberată de S.C. B. şi să plătească contestatorului diferenţele rezultate urmare a recalculării drepturilor de pensie.

Împotriva acestei sentinţe, Casa Judeţeană de Pensii Neamţ a declarat apel.

Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin decizia nr. 164 din 13 februarie 2019, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că, la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului vor fi avute în vedere următoarele sporuri, în măsura în care nu au fost deja luate în considerare la momentul stabilirii drepturilor de pensie, din adeverinţa nr. x/08.02.2018, astfel cum a fost explicitată prin adeverinţa nr. x/04.09.2018, ambele eliberate de B., după cum urmează: spor de vechime în muncă, spor de vechime în petrol, spor condiţii grele de muncă şi spor de şantier.

A menţinut, din sentinţa apelată, dispoziţiile care nu sunt contrare prezentei decizii. A luat act de renunţarea reclamantului la apelul formulat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs.

Prin întâmpinare, intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 20 septembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 164/2019 din 13 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că:

"împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că:

"hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Cauza dedusă judecăţii are ca obiect recalculare pensie.

În consecinţă, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 164/2019 din 13 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 164/2019 din 13 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2020.