Revision petition rejected for lack of triple identity between contradictory judgments in bankruptcy creditor disputes

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea pronunţată la 10 decembrie 2012 în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei S.C. A. S.A. şi a fost desemnat administrator judiciar în cauză B..

Prin sentinţa civilă nr. 526 din 26 mai 2014, dată în acelaşi dosar a fost deschisă procedura generală a falimentului împotriva aceleiaşi debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar tot B..

La 04 iulie 2014, creditorii C., D., E. ş.a., au formulat contestaţie împotriva procesului-verbal nr. x din 26 iunie 2014 al Comitetului Creditorilor, publicat în B.P.I. nr. 12356 din 30 iunie 2014, prin care fusese aprobată propunerea Municipiului Galaţi de stingere a debitului său.

Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă sub nr. x/2012/a10.

În motivare, contestatorii au susţinut că Municipiul Galaţi datora falitei suma de 1.599.044 euro, dar că prin hotărârea adoptată creditorii au renunţat la suma de 349.044,17 euro. De asemenea, au arătat că propunerea Municipiului Galaţi trebuia dezbătută în cadrul Adunării Creditorilor, iar nu în Comitetul Creditorilor.

Referitor la scutirea menţionată, au arătat că o prejudiciază grav pe debitoare şi că suma nu poate fi acoperită din valorificarea bunurilor debitoarei. Autorii nu au indicat temeiul de drept al contestaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 1443 din 28 noiembrie 2014, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu, şi a respins contestaţia ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 78/R din 25 martie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de contestatorul C. împotriva sentinţei civile anterior evocate, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând în esenţă că descărcarea de datorie este o atribuţie a lichidatorului, sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, iar nu a Comitetului creditorilor şi că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât cauza a fost soluţionată în primă instanţă pe excepţie, nu pe fond.

Prin sentinţa civilă nr. 69 din 29 ianuarie 2016, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, în rejudecare după casare, a respins ca nefondate excepţiile invocate de debitoare şi a admis contestaţia formulată de împotriva Hotărârii Comitetului Creditorilor consemnată în procesul-verbal nr. x din 26 iunie 2014, pe care a anulat-o în parte, anume cu privire la eşalonarea plăţii debitului datorat de Municipiul Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în speţă lichidatorul judiciar al falitei S.C. A. S.A. a propus, iar Comitetul creditorilor acestei societăţi a aprobat, ca debitorul Municipiul Galaţi să achite debitul în sumă de 471.048 euro integral la 25 iulie 2014, să plătească cheltuielile de judecată la 25 august 2014, iar suma reprezentând penalităţile de întârziere datorate în 8 rate lunare, până la 30 aprilie 2015.

Raportat la cele anterior consemnate, tribunalul a apreciat că prin hotărârea contestată debitorul Municipiul Galaţi a fost exonerat de plata penalităţilor de întârziere până la data achitării integrale a debitului principal, respectiv până la 25 iulie 2014, precum şi de la plata dobânzii legale pentru sumele reprezentând penalităţi de întârziere achitate în rate, în loc să fie obligat la plata în bloc a tuturor acestor sume.

Totodată, tribunalul, reţinând că printre atribuţiile Comitetului creditorilor nu se numără şi posibilitatea adoptării de hotărâri privind exonerarea debitorilor de la plata unor sume de bani, a conchis că hotărârea contestată este inopozabilă creditorilor care nu au adoptat măsura evocată, întrucât a fost luată cu încălcarea competenţei stabilite de legea insolvenţei.

Împotriva acestei hotărâri şi a încheierilor premergătoare debitoarea S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B., a formulat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 68/2016 din 06 aprilie 2016.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de control judiciar a reţinut că în cauză se impun cu autoritate de lucru judecat considerentele reţinute în decizia civilă nr. 78/R din 25 martie 2015, dată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în primul ciclu procesual, în sensul că prin procesul-verbal nr. x din 26 iunie 2014 contestat Comitetul creditorilor societăţii S.C. A. S.A. a aprobat stingerea debitului datorat de Municipiul Galaţi pentru suma de aproximativ 340.000 euro, însă operaţiunea realizată nu intra în atribuţiile acestui organ, ci îi revenea practicianului în insolvenţă, sub verificarea judecătorului-sindic, potrivit art. 20 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 85/2006.

În consecinţă, hotărârea contestată a fost apreciată ca fiind vădit nelegală, argument în considerarea căruia curtea de apel a respins recursul debitoarei şi a menţinut sentinţa atacată.

La 22 aprilie 2016, creditorul C. a formulat cerere de despăgubiri, înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă sub nr. x/2012/a54, prin care a solicitat obligarea lichidatorului judiciar B. la plata sumei de 2.049.667lei, precum şi la plata de daune moratorii aferente acestui prejudiciu.

În motivare, autorul a susţinut că, prin scutirea ilegală a Municipiului Galaţi de la plata penalităţilor în valoare de 2.049.667 RON, lichidatorul judiciar a nesocotit decizia nr. 137/2013 a Curţii de Apel Galaţi şi sentinţa civilă nr. 69/2016, rămasă irevocabilă prin decizia 68/2016, date în dosarul asociat a10*.

De asemenea, a susţinut că, stabilind la 04 mai 2015 închiderea executării silite pornite de debitoarea S.C. A. S.A. împotriva Municipiului Galaţi în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 137 din 17 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi şi care a format obiectul dosarului execuţional nr. x/2013 al B.E.J.A. F. şi G., lichidatorul judiciar a luat o măsură nelegală.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 alin. (4) şi art. 144 din Legea nr. 85/2006 şi art. 1530 şi 1535 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

La 09 iunie 2016, creditorul a mai solicitat obligarea lichidatorului judiciar la plata de penalităţi în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pentru prejudiciul adus creditorilor, aşa cum rezultă din art. 12.2 din contractul de lucrări nr. x/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 775 din 29 decembrie 2016, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins cererea în despăgubiri formulată de creditorul C. în contradictoriu cu lichidator judiciar B. al debitoarei S.C. A. S.A. ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit legii speciale, măsura obligării lichidatorului la plata unei despăgubiri putea fi luată dacă, în prealabil, judecătorul-sindic îi aplica acestuia o amendă judiciară pentru nerespectarea obligaţiilor ce-i reveneau sau dacă se constata, în mod direct sau pe cale incidentală, că lichidatorul judiciar, din culpă sau cu rea-credinţă, nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

Or, având în vedere că în cauză lichidatorul nu a fost sancţionat, anterior promovării acţiunii pendinte, pentru închiderea la 04 mai 2015 a executării silite privindu-l pe debitorul Municipiul Galaţi, tribunalul a apreciat cererea ca inadmisibilă.

În susţinerea aceleiaşi concluzii a menţionat şi împrejurarea că autorul a invocat încălcarea de către lichidatorul judiciar în anul 2015 a unor hotărâri judecătoreşti pronunţate abia în anul 2016, adică ulterior adoptării măsurii închiderii procedurii de executare silită.

Împotriva acestei sentinţe, creditorul C. a formulat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 45/2017 din 08 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut că singura hotărâre prin care s-a dispus o măsură executorie este sentinţa civilă nr. 69 din 29 ianuarie 2016 a Tribunalului Galaţi, în considerentele căreia s-a notat doar nelegalitatea măsurii de aprobare de către Comitetul creditorilor, iar nu nelegalitatea descărcării de datorie în sine. De asemenea, curtea de apel a consemnat că dimpotrivă, în hotărârea evocată s-a reţinut că descărcarea de datorie propusă pentru Municipiul Galaţi era necesară, confirmând altfel legalitatea măsurii.

Astfel, având în vedere autoritatea de lucru judecat a constatării evocate, a apreciat că atragerea răspunderii lichidatorului judiciar este imposibilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 12 aprilie 2017, contestatorul C. a solicitat revizuirea deciziei nr. 45/2017 din 08 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2012, susţinând că aceasta este potrivnică deciziei nr. 68/2016 din 06 aprilie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2012.

În drept, revizuentul a indicat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

În memoriul depus la dosar, autorul a argumentat pretinsa contrarietate dintre cele două decizii, arătând că, în timp ce în considerentele deciziei nr. 68/2016 din 06 aprilie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a reţinut că lichidatorul judiciar a acordat în mod nelegal Municipiului Galaţi scutire de la plata datoriei faţă de falita S.C. A. S.A., în considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită aceeaşi instanţă a consemnat că scutirea debitorului de la plata de penalităţi a fost legală.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi a normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă în considerarea celor ce succed:

Cu titlu preliminar, se constată că prezenta cale extraordinară de atac este guvernată de prevederile C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunţată într-un litigiu promovat la 19 noiembrie 2012, deci sub imperiul legii procesuale vechi, raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, care prevăd că dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Prin urmare, instanţa supremă va analiza cererea de revizuire pendinte din perspectiva art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate."

Astfel, chiar din redactarea normei menţionate, respectiv din sintagma "hotărâri definitive potrivnice" rezultă cu evidenţă condiţiile impuse pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, echivalentul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, indicat de revizuent, respectiv: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice; hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă ar fi fost invocată, aceasta să nu fi fost analizată.

Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin adoptarea de către instanţe de soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie de natură să determine imposibilitatea executării hotărârilor ca şi consecinţă a împrejurării că fiecare dintre părţi s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieşi. Astfel, pentru depăşirea acestei situaţii aparent insurmontabile, legiuitorul a statuat posibilitatea revizuirii ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

În speţă, se constată că revizuentul solicită revizuirea/anularea deciziei nr. 45/2017 din 08 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2012, susţinând că este potrivnică deciziei nr. 68/2016 din 06 aprilie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2012.

Astfel, deşi ambele hotărâri pretins contradictorii au fost pronunţate în cadrul procedurii falimentului debitoarei S.C. A. S.A., se constată că ele au fost date în cauze având obiecte distincte şi au fost purtate între părţi diferite şi neavând aceleaşi calităţi.

Astfel, hotărârile au fost date în litigii având obiecte şi cauze diferite, în contextul în care primul a vizat contestaţia formulată împotriva Hotărârii Comitetului Creditorilor consemnată în procesul-verbal nr. x din 26 iunie 2014, temeiul legal reţinut ca incident fiind art. 17 din Legea nr. 85/2006.

Cel de-al doilea litigiu a privit acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin scutirea nelegală a debitorului Municipiul Galaţi de la plata penalităţilor datorate falitei în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 137 din 17 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi şi acordarea de penalităţi în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pentru prejudiciul adus creditorilor, temeiul acţiunii în răspundere fiind conduita culpabilă a lichidatorului care a refuzat punerea în executare a patru hotărâri judecătoreşti.

Totodată, se constată că cele două cauze s-au purtat între părţi diferite şi neavând aceleaşi calităţi, având în vedere că împotriva Hotărârii nr. 2464 din 26 iunie 2014 a Comitetului Creditorilor debitoarei S.C. A. S.A. contestaţia a fost formulată de contestatorii C., D., E., ş.a. în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. şi creditorii H. S.A., I. S.A., ş.a., în timp ce cererea în despăgubiri a fost promovată doar de creditorul C. împotriva B. în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.A.

Prin urmare, instanţa supremă impune concluzia că nu poate fi reţinută potrivnicia celor două hotărâri, având în vedere neîndeplinirea în cauză a condiţiei triplei identităţi instituite de legiuitor.

Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu respectă cerinţele impuse de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 45/2017 din 08 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2017.