Insolvency asset transfer revision: Late filing due to running of one-month deadline from last judgment in contradictory decisions

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 707 din 16 octombrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Cabinet individual de insolvenţă A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B.., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B.., prin administratori C. şi D. şi S.C. E. S.R.L., prin asociat unic/administrator F., a dispus anularea transferului de drepturi patrimoniale realizat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 3 iunie 2011 la B.N.P. G. şi a obligat-o pe pârâta S.C. E. S.R.L. să restituie în debitoarei S.C. B.. toate bunurile transferate, enumerate în cuprinsul contractului evocat.

Prin decizia nr. 254 din 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâta S.C. B.., prin administratori C. şi D. împotriva mai sus evocatei sentinţe, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin sentinţa nr. 224 din 21 aprilie 2016, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B.., în contradictoriu cu pârâţii: S.C. B.., prin administratori C. şi D., şi S.C. E. S.R.L., prin asociat unic şi administrator F., şi intervenienţii accesorii C. şi D., a respins ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii C. şi D., a anulat transferul de drepturi patrimoniale realizat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 3 iunie 2011 la B.N.P. G. şi a obligat-o pe pârâta S.C. E. S.R.L. să restituie S.C. B.. toate bunurile transferate prin actul anulat.

Împotriva acestei sentinţe, intervenientul C., prin procurator H., a declarat recurs, care a fost respins ca neavenit prin decizia nr. 217 din 20 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., potrivit cărora "apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.", reţinând că în speţă calea extraordinară de atac a fost exercitată de intervenientul accesoriu C., în condiţiile în care pârâta S.C. E. S.R.L., în interesul căreia acesta a intervenit în primă instanţă, nu a exercitat calea de atac a recursului.

De asemenea, instanţa de control a notat că în atare situaţie legiuitorul a valorificat poziţia intervenientului de subordonare faţă de partea în favoarea căreia intervine, sancţiunea aplicabilă căii de atac exercitate de această parte nefiind inadmisibilitatea, accesul acesteia nefiind prohibit de plano, ci calificarea demersului ca neavenit având în vedere condiţionarea acestuia de poziţia părţii al cărei interes a tins să-l salvgardeze.

Împotriva acestei decizii, revizuentul C. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care a fost înregistrată la 28 decembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă sub nr. x.

În motivare, autorul a susţinut că, în mod greşit instanţa a respins recursul său ca neavenit, întrucât nu a declarat calea extraordinară de atac în calitate de intervenient, ci de administrator al S.C. B..

În acest sens, a subliniat că eroarea a pornit de la judecătorul fondului, în rejudecare după casare, având în vedere că nu a formulat nicio cerere de intervenţie.

Prin cererea de revizuire formulată, administratorul statutar C. a solicitat iniţial revizuirea deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, arătând că ar fi contradictorie faţă de decizia nr. 242 din 24 noiembrie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Ulterior, prin notele de şedinţă depuse la dosar la 14 martie 2017, revizuentul a invocat acelaşi motive prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., vizând însă contradictorialitatea dintre decizia nr. 242 din 24 noiembrie 2016 şi decizia nr. 254 din 22 octombrie 2015, ambele date de Curtea de Apel Suceava.

În considerarea celor anterior expuse, autorul căii de atac a solicitat desfiinţarea deciziei atacate şi, în urma reaprecierii probatoriului, admiterea recursului şi anularea transferurilor patrimoniale.

Prin decizia nr. 27 din 16 martie 2017, instanţa iniţial sesizată a admis excepţia propriei necompetenţe materiale în soluţionarea căii de atac de retractare, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de revizuentul C., prin procurator H., privind revizuirea deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2011, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, faţă de împrejurarea că a pronunţat ambele hotărâri pretins contradictorii, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., notând că cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut la art. 322 pct. 7 din acelaşi Cod se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.

Astfel, având în vedere că instanţa ierarhic superioară Curţii de Apel Suceava este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea acesteia.

Pe rolul secţiei a II-a Civile a instanţei supreme, revizuirea formulată de C. a fost înregistrată la 28 martie 2017 sub acelaşi număr de dosar.

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, analizând cu prioritate tardivitatea formulării cererii de revizuire de faţă, invocată din oficiu, în raport cu prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., constată că excepţia este întemeiată, pentru considerentele ce succed:

Potrivit normei legale anterior evocate, termenul pentru declararea cererii de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2), de la pronunţarea ultimei hotărâri.

În speţă, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin care a fost respins ca neavenit recursul formulat de intervenientul C. împotriva sentinţei nr. 224 din 21 aprilie 2016 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În speţă autorul căii de atac a solicitat în mod atipic revizuirea deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, ca fiind contradictorie faţă de decizia nr. 242 din 24 noiembrie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă, deşi efectul scontat, anume retractarea deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016 nu se putea produce, întrucât legea prevede, în caz de admitere a revizuirii pentru potrivnicie anularea ultimei hotărâri.

Cum decizia atacată este o hotărâre pronunţată în recurs, conform pct. 7 alin. (2) al art. 322 C. proc. civ., instanţa supremă impune concluzia că termenul de o lună pentru declararea cererii de revizuire a început să curgă de la data pronunţării ultimei hotărâri, respectiv de la 24 noiembrie 2016.

Potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare, astfel încât, văzând şi prevederile art. 101 alineatul final C. proc. civ., Înalta Curte constată că termenul de declarare a revizuirii, calculat potrivit art. 1010 alin. (5) din acelaşi Cod s-a împlinit la 27 decembrie 2016, având în vedere că 25 şi 26 decembrie 2016 au fost zile de sărbătoare legală.

Revizuentul a exercitat calea de atac a revizuirii, expediind cererea prin e-mail la 28 decembrie 2016, după împlinirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată să respecte termenul printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Reţinând că declararea cererii de revizuire a fost făcută cu depăşirea termenului legal evocat, Înalta Curte apreciază întemeiată excepţia tardivităţii, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 324 alin. (1), raportat la art. 103 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2017.