Revision for contradictory judgments denied for failure to meet the triple identity requirement of parties, object, and cause

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 03 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2011, reclamanţii A. şi B. i-au chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să anuleze contractul de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat între pârâţi la 27 martie 2009, arătând că mandatarul C. şi-a depăşit puterile conferite prin procură şi că actul are o cauză ilicită, fiind încheiat în fraudarea legii şi a ordinii publice.

La 31 ianuarie 2012, reclamanţii au completat motivarea acţiunii, susţinând în plus că mandatul acordat pârâtului C. a fost unul special, pentru achiziţionarea unui apartament şi că împrumutul trebuia încheiat doar în formă autentică, la notariat.

Prin sentinţa civilă nr. 1269 din 13 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte acţiunea. A constatat nulitatea parţială a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat la 27 martie 2009 în ceea ce o priveşte pe B.. A constatat nulitatea clauzei din acelaşi contract referitoare la instituirea unei ipoteci asupra apartamentului nr. x, situat în Bucureşti, str. x, sector 1 şi a respins în rest acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 247A din 23 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Prin decizia nr. 3476 din 7 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 247A din 23 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2009, reclamantul D. i-a chemat în judecată pe pârâţii A., B. şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-i oblige pe aceştia la plata sumei totale de 165.000 USD, reprezentând împrumut nerestituit, precum şi la plata de daune-interese moratorii, cu cheltuieli de judecată.

La 17 septembrie 2010, pârâţii A. si B. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi au invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, care a fost unită cu fondul prin încheierea din 07 mai 2011. Totodată, au depus cerere reconvenţională, prin care au cerut obligarea reclamantului la radierea ipotecii înscrise asupra apartamentului nr. x, situat în str. x, Bucureşti.

La termenul din 29 aprilie 2011, reclamantul a renunţat la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de daune-interese moratorii.

Prin sentinţa civilă nr. 9163/2011 din 13 mai 2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a admis în parte acţiunea, obligându-l pe pârâtul A. la plata către reclamant a sumei de 481.387,5 RON. De asemenea, a respins ca neîntemeiată acţiunea faţă de pârâţii C. şi B.. A admis cererea reconvenţională şi a dispus radierea ipotecii instituite asupra apartamentului nr. x, situat în str. x, Bucureşti. Totodată, l-a obligat pe pârâtul A. către reclamant la plata sumei de 8.930 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 794 A din 19 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii C. şi B., a admis apelul declarat de apelantul-pârât A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant D., a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 9163/2011 din 13 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în sensul că l-a obligat pe pârâtul A. către reclamant la plata echivalentului în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii a sumei de 116.000 USD. Totodată, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Prin decizia civilă nr. 922 R/2016 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei pronunţate în apel şi a încheierii din 11 septembrie 2015, ambele date de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. şi cu intimaţii-pârâţi C. şi B..

La 14 decembrie 2016, A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 922R/2016 din 24 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009, arătând că este potrivnică deciziei nr. 3476 din 7 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, date în dosarul nr. x/2011.

În şedinţa publică din 23 mai 2017, intimatul D. a depus concluzii scrise, în cuprinsul cărora a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, susţinând că decizia atacată nu evocă fondul şi că astfel nu este îndeplinită condiţia esenţială, instituită de art. 322 teza a II-a Cod procedură C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, instanţa supremă urmează să ia în analiză excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire pendinte, pe care o va respinge în considerarea celor ce succed:

Potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 254/2014, prin dispoziţiile art. 322 din C. proc. civ. din 1865 legiuitorul a impus o condiţie ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii.

Astfel, revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecaţii decât cea dată până la acel moment.

Cu toate acestea, având în vedere că, în speţă, revizuentul şi-a fondat calea de atac de retractare pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin edictarea căruia legiuitorul a urmărit prioritar consolidarea principiului autorităţii de lucru judecat, instanţa supremă impune concluzia că neevocarea fondului nu poate constitui un fine de neprimire în acest caz de revizuire.

Astfel, în condiţiile în care cazul de revizuire indicat se poziţionează ca un remediu la eludarea principiului autorităţii de lucru judecat, cu implicaţii în asigurarea securităţii actelor juridice, se apreciază că prevalează verificarea condiţiei triplei identităţi, chiar şi în ceea ce priveşte hotărârile care nu evocă fondul.

În consecinţă, deşi decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată într-un recurs respins ca nefondat, instanţa supremă urmează să respingă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi să verifice în continuare îndeplinirea în speţă a cerinţelor impuse de prevederile punctului 7 al art. 322 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat şi a susţinerilor părţilor, reţine următoarele:

În prezenta cale de atac de retractare, revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia civilă nr. 922R/2016 din 24 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009 şi decizia nr. 3476 din 7 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, date în dosarul nr. x/2011.

Prin decizia civilă nr. 922 R/2016 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei pronunţate în apel şi a încheierii din 11 septembrie 2015, ambele date de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. şi cu intimaţii-pârâţi C. şi B..

Prin decizia nr. 3476 din 7 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 247A din 23 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să existe hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti pretins potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite, în litigii purtate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă în apărarea principiului puterii de lucru judecat, pentru cazul în care s-au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. În atare situaţie, executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare părţi s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieşi, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, se poate realiza doar prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

În speţă, instanţa supremă constată că cele două hotărâri pretins contradictorii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nefiind întrunită cumulativ condiţia triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect.

În acest sens, se constată că cele două hotărâri au fost pronunţate în litigii având obiecte şi cauze diferite: primul litigiu a vizat pe calea acţiunii introductive pretenţii băneşti în cuantum de 165.000 USD, reprezentând împrumut nerestituit, precum şi daune-interese moratorii şi, pe cale de cerere reconvenţională, radierea ipotecii înscrise asupra apartamentului nr. x, situat în str. x, Bucureşti.

Cel de-al doilea litigiu a avut ca obiect anularea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat între pârâţii C. şi D. la 27 martie 2009, pentru depăşirea limitelor mandatului acordat lui C. şi pentru a fi fost încheiat cu fraudă la lege, având cauză ilicită, temeiul legal reţinut ca incident fiind art. 5, art. 966 şi art. 968 C. civ.

Totodată, se constată că cele două cauze s-au purtat între părţi diferite şi neavând aceleaşi calităţi, având în vedere că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată faţă de recurenţii-pârâţi A. şi B. în contradictoriu cu intimatul-pârât C. şi intimatul-reclamant D., iar decizia a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi fost încălcată a fost dată între recurenţii-reclamanţi A. şi B. în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant D. şi cu intimatul-pârât C..

Prin urmare, instanţa supremă impune concluzia că nu poate fi reţinută potrivnicia celor două hotărâri, având în vedere că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi instituite de legiuitor.

Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 922R/2016 din 24 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2017.