Inadmissibility of appeal against refusal to refer civil law privilege question in insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 18 mai 2017

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost învestită cu soluţionarea apelurilor formulate de contestatorii A. administrator special al debitoarei S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.A., împotriva sentinţei nr. 183 din 5 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata D. administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. şi cu intimatele creditoare S.C. E. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L..

Cu adresa din 22 iunie 2016, S.C. C. S.R.L. a solicitat Curţii de Apel Craiova sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea dezlegării chestiunii de drept privind aplicabilitatea sau nu a instituţiei privilegiului special şi/sau general instituit de către debitor în folosul creditorului persoană juridică prin raportare la dispoziţiile art. 2333 şi 2339 din Noul C. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014.

Chestiunea de drept în discuţie are în vedere următoarele întrebări:

1.- Se poate institui un privilegiu special între persoana juridică prin derogare convenţională de la dispoziţiile art. 2339 noul C. civ..?

2. Este o creanţă ce beneficiază de cauza de preferinţă în condiţiile Legii nr. 85/2014 acea creanţă care are la bază un privilegiu special instituit prin art. 2339 noul C. civ. şi/sau privilegiul general instituit prin art. 2333 din noul C. civ..?

Petenta a considerat că sunt îndeplinite condiţiile minime necesare pentru admiterea cererii privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât, în primul rând, pricina în care se ridică chestiunea de drept se află pe rolul Curţii de Apel Craiova, care reprezintă instanţa de control judiciar în materia insolvenţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 85/2014.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin încheierea din 19 octombrie 2016, a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilind termen de judecată la data de 16 noiembrie 2016, reţinând în esenţă, că., în speţa de faţă, problema de drept ridicată de către petentă a primit o dezlegare unitară, atât din partea Tribunalului Mehedinţi (sentinţa nr. 498 din 21 octombrie 2015), cât mai ales a Curţii de Apel Craiova (decizia 321 din 5 mai 2015, decizia nr. 979 din 15 decembrie 2015), nefiind îndeplinite astfel cerinţele prevăzute de art. 519 noul C. proc. civ. pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel, pe care ulterior l-a denumit recurs, S.C. C. S.R.L., reproşând instanţei neverificarea condiţiilor prealabile pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în raport de dispoziţiile art. 519 C. proc. civ., teza susţinută de recurentă fiind aceea a existenţei unei situaţii juridice noi pe care legiuitorul a tranşat-o prin introducerea unei noi definiţii în textul legii speciale a insolvenţei.

Consideră recurenta că toate condiţiile prevăzute de lege în materia sesizării respective au fost îndeplinite, respingerea acestei solicitări fiind una incorectă şi netemeinică.

Intimata S.C. E. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii cererii în raport de art. 466 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. şi de art. 520 C. proc. civ. iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recursul ce are ca obiect încheierea din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă este inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit art. 519 C. proc. civ., dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Conform art. 520 C. proc. civ., sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.

Aşadar, potrivit art. 520 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., încheierea prin care este soluţionată cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formulată în temeiul art. 520 C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că prezentul recurs va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2017.