Negative jurisdiction conflict resolved: Court of Appeal Bucharest prevails on Article 123 prorogation in CNCD annulment and bank discrimination case.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, anularea Hotărârii nr. 441 din 7 octombrie 2015 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentinţa civilă nr. 1866 din 18 februarie 2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 9 martie 2016.

Prin cererea modificatoare depusă la data de 18 martie 2016, reclamantul a arătat că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a următoarelor instituţii bancare: B. S.A., C., D. S.A., E. S.A. şi F. S.A., pentru ca acestea să fie obligate la acordarea unuia dintre cele două contracte de credit, în conformitate cu Regulamentul BNR nr. 17/2012 privind acordarea creditelor persoanelor fizice fără nici un fel de discriminare faţă de boala surorii sale sau de impunere de clauze abuzive sau suplimentare raportat la condiţiile de acordare ale aceloraşi tipuri de credite altor persoane care nu au un handicap psihic, în cazul în care se va constata că G. a fost discriminată în vreun fel prin refuzul băncilor pârâte de a acorda un credit de nevoi personale în limita de încadrare sau un credit în baza Legii nr. 448/2006.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea Hotărârii CNCD nr. 941 din 7 octombrie 2015 de capătul de cerere privind obligarea instituţiilor bancare la acordarea unuia dintre cele două contracte de credit în conformitate cu Regulamentul BNR nr. 17/2012, iar prin încheierea din data de 19 ianuarie 2017, îndreptată prin încheierea din 20 februarie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale cu privire la acest din urmă capăt de cerere, declinând competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, constatând incidenţa art. 94 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. şi a art. 107 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 1 martie 2017 sub nr. x/2017.

La primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 C. proc. civ., instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti iar, prin sentinţa nr. 2117 din 29 martie 2017 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu de instanţă.

A declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. S.A., D. S.A., E. S.A. şi F. S.A..

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă iar, conform art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În pronunţarea acestei hotărâri cea de-a doua instanţă a constatat că cererea formulată de reclamant la data de 18 martie 2016 este o cerere adiţională în sensul art. 30 alin. (5) C. proc. civ., fiind de competenţa instanţei care judecă acţiunea principală constând în anularea Hotărârii nr. 441 din 7 octombrie 2015 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, respectiv de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că pretenţia formulată de reclamant prin cererea modificatoare constând în obligarea pârâtelor B., E., C., F. şi D. S.A. la încheierea unuia dintre cele două contracte de credit nu poate fi calificată drept o cerere privind o obligaţie de a face neevaluabilă în bani - de competenţa judecătoriei în conformitate cu prevederile art. 94 lit. h) C. proc. civ., astfel cum a fost calificată de Curtea de Apel Bucureşti, cât timp reclamantul urmăreşte prin intermediul acesteia protejarea unui drept patrimonial de creanţă. S-a arătat că această cerere este evaluabilă în bani, iar în ipoteza în care se constată că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 123 C. proc. civ. anterior menţionate, competenţa de soluţionare a acestei cereri trebuie stabilită prin raportare la prevederile art. 94 lit. k) şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ., judecătoria fiind competentă numai în măsura în care valoarea sa este de până la 200.000 RON inclusiv.

Înalta Curte, legal învestită în temeiul art. 133 C. proc. civ., constată că Judecătoria Sector 1 Bucureşti este competentă material şi teritorial în soluţionarea pricinii pentru motivele se vor arăta.

Cererea formulată la data de 18 martie 2016, introdusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care reclamantul a solicitat lărgirea cadrului procesual prin chemarea în judecată şi a altor pârâţi şi obligarea celor cinci bănci pârâte la acordarea unuia dintre cele două credite fără nici un fel de discriminare faţă de boala surorii sale are caracterului unei cereri adiţionale în sensul reglementat de art. 30 alin. (5) C. proc. civ.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe, cu excepţia celor prevăzute de art. 120 C. proc. civ.

Conform art. 130 alin. (5) C. proc. civ. constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare, acest text de lege instituind astfel un caz de prorogare legală de competenţă de către instanţa competentă să judece cererea principală.

În considerarea celor mai sus evocate, Înalta Curte stabileşte că instanţa competentă material şi teritorial în soluţionarea pricinii este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2017.