Conflict of jurisdiction: validity of pre-litigation arbitration clause in consumer contract under Art. 126(2) CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.01.2016 pe rolul Judecătoriei Costeşti sub nr. x/2016, reclamantul Întreprindere Individuală A., prin reprezentant A., a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2.380 RON, reprezentând debit principal şi a sumei de 2.331 RON, reprezentând penalităţi de întârziere (dobândă contractuală), cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1025-1032 C. civ.

În şedinţa publică din data de 14.04.2016, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Costeşti.

Prin sentinţa civilă nr. 455/2016 din 14.04.2016 pronunţată de Judecătoria Costeşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Potrivit art. 121 C. proc. civ.: "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ.:

"În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

Între reclamant şi pârâţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 49/26.06.2013, ale cărui clauze stipulau obligaţia debitorilor de a plăti contravaloarea bunurilor achiziţionate în sumă totală de 2.380 RON, în 10 rate lunare a câte 238 RON fiecare rată, până cel mai târziu la data de 30 a fiecărei luni, respectiv 30.07.2013 (prima rată) şi 30.04.2014 (ultima rată). De asemenea, părţile au convenit în cuprinsul contractului ca în cazul neplăţii sau a plăţii cu întârziere a ratelor, pârâţii vor fi obligaţi la plata daunelor-moratorii în cuantum de 0,28 % pentru fiecare zi de întârziere, acestea putând depăşi cuantumul debitului restant.

Instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. "noţiunea de profesionist prevăzut la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării in vigoare a C. civ.."

Prin art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 legea stabileşte regimul juridic al întreprinderilor individuale, astfel ca "întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului".

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 92/1992 privind protecţia consumatorilor, prin noţiunea de "consumator" se înţelege "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale."

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a apreciat că atât reclamantul, cât şi pârâţii, din prezenta cauză se circumscriu noţiunilor de "profesionist", respectiv de "consumator". Relaţiile de ordin juridic dintre aceste părţi sunt stabilite în cuprinsul contractului încheiat. Din însăşi exprimarea gramaticală a textelor de lege evocate, se constată că în litigiile privind consumatorii se urmăreşte protecţia juridică a acestora din urmă, astfel încât necompetenţa teritorială este una exclusivă, şi prin urmare de ordine publică, putând fi astfel invocată din oficiu de către instanţă.

Deşi prin actul adiţional încheiat la data de 30.06.2014, părţile au stabilit că instanţa competentă în soluţionarea unui eventual litigiu este Judecătoria Costeşti, judeţ Argeş, instanţa a apreciat că în prezenta cauză nu suntem în situaţia în care legiuitorul a oferit părţilor dreptul de alegere a instanţei competente, întrucât în baza art. 126 alin. (2) C. proc. civ., aplicabil situaţiilor prevăzute de art. 121 C. proc. civ., alegerea de competenţă se poate face numai după naşterea dreptului la despăgubire.

Având în vedere că prin art. 2 din actul adiţional încheiat la data de 30.06.2014, părţile au convenit modificarea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 49/26.06.2013, în sensul că vânzătorul reclamant I.I. A. a mai acordat cumpărătorilor pârâţi un termen de încă 30 de zile de la data semnării actului adiţional pentru a se efectua în mod integral plata, instanţa a constatat că data naşterii dreptului la despăgubiri este reprezentată de data scadenţei, astfel cum a fost modificată, respectiv 29.07.2014. Aşadar, părţile aveau posibilitatea să aleagă în mod legal instanţa competentă în caz de litigiu numai ulterior datei de 29.07.2014.

În aceste condiţii, întrucât dreptul la despăgubire al reclamantului nu era născut la data încheierii actului adiţional prin care s-a stabilit alegerea instanţei competente ca fiind Judecătoria Costeşti, instanţa a reţinut că această convenţie este considerată ca nescrisă, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, instanţa nu i-a dat eficienţă juridică, urmând a aprecia competenţa de soluţionare a cauzei în raport de dispoziţiile legale aplicabile, anume art. 121 C. proc. civ. Întrucât pârâţii au domiciliul în localitatea Giurgiu, care se află în circumscripţia Judecătoriei Giurgiu, conform H.G. nr. 337/1993 publicată în M.Of. nr. 188 din 6 august 1993, instanţa a constatat că în cauză, competenţa aparţine Judecătoriei Giurgiu - instanţa de la domiciliul pârâţilor.

Faţă de cele expuse şi având în vedere locul domiciliilor pârâţilor, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Costeşti, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect cerere de valoare redusă, în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 03 iunie 2016, sub nr. x/2016.

Judecătoria Giurgiu prin sentinţa civilă nr. 7811/2016 din 17 noiembrie 2016 a admis excepţia de necompetenţă teritorială; în temeiul art. 133 alin. (2), coroborat cu art. 127 alin. (3), ambele din C. proc. civ., a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; potrivit art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata, dosarul cauzei urmând a fi înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competentă să soluţioneze conflictul ivit între Judecătoria Costeşti şi respectiv, Judecătoria Giurgiu

În ceea ce priveşte excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, invocată de reclamant, instanţa a reţinut că părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 49/26.06.2013, iar în Actul adiţional încheiat la data de 26.06.2013 la acest contract au prevăzut că eventualele litigii generate de încheierea, executarea sau încetarea acestui contract vor fi soluţionate de către Judecătoria Costeşti, jud. Argeş, dacă părţile nu vor conveni ulterior, în scris o altă instanţă competentă.

Instanţa a constatat că în situaţia de faţă sunt aplicabile disp. art. 126 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că părţile pot conveni în scris în cazul litigiilor născute, că procesele privitoare la bunuri şi alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanţe decât acelea care potrivit legii ar fi competente teritorial să le judece.

Prin actul adiţional la contractul de vânzare - cumpărare nr. x/26.06.2013, părţile au convenit în scris ca litigiul datorat neplăţii să fie soluţionat de Costeşti, jud. Argeş, act semnat de toate părţile.

Având în vedere că părţile şi-au ales competenţa teritorială, fiind aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu invocată de reclamant.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Giurgiu şi Judecătoria Costeşti s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Pretenţiile din acţiune sunt solicitate în baza raporturilor contractuale conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 49 din 26 iunie 2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Conform art. 126 C. proc. civ. părţile pot conveni, în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Prin actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare, părţile au convenit în scris ca litigiul datorat neplăţii să fie soluţionat de Judecătoria Costeşti, judeţul Argeş, act semnat de toate părţile.

Aşadar, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, competenţa devine absolută numai în lipsa alegerii de competenţă, situaţie care nu se regăseşte în speţa de faţă, părţile manifestând alegerea de competenţă teritorială în favoarea Judecătoriei Costeşti.

În aceste context, Înalta Curte constată că Judecătoria Giurgiu a apreciat în mod corect situaţia de fapt şi de drept, reţinând că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., dând eficienţă clauzei atributive de competenţă inserată în actul adiţional încheiat la data de 30 iunie 2014.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că Judecătoria Costeşti este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2017.