Cassation appeal withdrawal via acquiescence following full payment of judgment debt

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 274/PI din 27 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Timiş a admis cererea chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect pretenţii.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 246.600 RON cu titlu de despăgubiri.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 28 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei comerciale nr. 274/PI din 27 februarie 2018, în sensul că în loc de "obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 246.600 RON cu titlu de despăgubiri", se va trece "obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 141.750 RON cu titlu de despăgubiri".

Împotriva sentinţei civile nr. 274/PI din 27 februarie 2018 şi a încheierii din Camera de Consiliu din 28 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Timiş, au declarat apel atât reclamanta A., cât şi pârâta S.C. B. S.R.L.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă, prin decizia civilă nr. 578/A din 8 octombrie 2018, a respins ambele apeluri, ca nefondate.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 578/A din 8 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca vădit nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 20 septembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit în cauză.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus punct de vedere la raportul întocmit.

La 2 decembrie 2019, în temeiul art. 463 C. proc. civ., recurenta a depus cerere de renunţare la judecata recursului, învederând faptul că a achitat intimatei-reclamante suma de 146.945,80 RON (inclusiv cheltuieli de judecată pentru faza procesuală a recursului) reprezentând despăgubiri conform deciziei civile nr. 578/A din 8 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

A depus înscrisuri doveditoare în acest sens, respectiv ordin de plată, confirmarea de încasare a sumei de către intimata-reclamantă etc.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, cererea formulată în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut:

Se constată că recurenta-pârâtă a depus cerere de renunţare la judecata recursului, precizând că a achitat intimatei-reclamante suma de 146.945,80 RON reprezentând despăgubiri conform deciziei civile nr. 578/A din 8 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum şi de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. şi constă în faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, respectiv declanşarea acestuia şi libertatea de a-i pune capăt, dar şi stabili cadrul procesual.

Aşadar, principiul disponibilităţii cuprinde şi posibilitatea părţilor de a efectua acte de dispoziţie, acestea fiind desistarea (renunţarea reclamantului), achiesarea şi tranzacţia judiciară.

Dispoziţiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că renunţarea la calea de atac se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Totodată, prevederile art. 463 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Manifestarea expresă de voinţă a părţii reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanţă sau în apel, renunţă la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc şi ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanţa superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecăţii în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înţelege să-şi retragă calea de atac.

În cauza de faţă, manifestarea de voinţă a recurentei privind renunţarea la judecata cererii de recurs, în sensul achiesării la decizia civilă nr. 578/A din 8 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă reprezintă un act de dispoziţie al acesteia, care nu este supus cenzurii instanţei.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, urmează să ia act de achiesarea recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. la decizia civilă nr. 578/A din 8 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. la decizia civilă nr. 578/A din 8 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2020.