Cassation annulled for failure to develop statutory grounds: re-examination of facts and evidence excluded from extraordinary appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 07.05.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT "B.", solicitând, în principal, să se constate nulitatea absolută a contractului de asistenţă juridică nr. x din 16 august 2011, aparent încheiat între B. şi A. pentru cauza ilicită sau lipsa cauzei; în subsidiar, în măsura în care se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a dispune constatarea nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică, să se dispună anularea acestui contract pentru dol sau eroare asupra obiectului contractului, astfel cum va fi stabilit prin probatoriul care urmează a fi administrat în cauză, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a admiterii excepţiei de litispendenţă de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin încheierea din data de 3.10.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea contractului de asistenţă juridică nr. 7649/16.08.2011, a fost disjunsă formându-se dosarul nr. x/2014, ce a fost ataşat prezentului dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 918 din data de 09 iulie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT "B., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 494A din 22 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 918/09.07.2015, în contradictoriu cu intimatul-pârât CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT "B.".

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 494A din 22 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta arată că, prin hotărârea atacată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Arată recurenta că nici Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 918 din data de 09 iulie 2015 şi nici Curtea de Apel nu s-au pronunţat pe cererea sa, privind lipsa caracterului exigibil al creanţei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., recurenta susţine că obiectul dosarului îl reprezintă atât nulitatea contractului de asistenţă juridică, dar şi lipsa caracterului cert al creanţei. Raportat la acest aspect, deşi atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel s-au pronunţat în legătură cu posibila existenţă a unor elemente care dovedesc neexecutarea contractului, niciuna nu a intrat în analiza fondului cauzei şi nu s-a pronunţat pe acest capăt de cerere.

Instanţa de apel nu a formulat nicio motivare cu privire la întinderea creanţei şi neexecutarea contractului litigios, rezumându-se la a formula o motivare sumară şi netemeinică pe unul dintre capetele contestaţiei la titlu şi omiţându-l al doilea, deşi atât în cererea de apel, cât şi în celelalte acte aflate la dosar, acesta era invocat.

În mod eronat instanţa de apel a considerat că lipsa pronunţării pe un capăt de cerere se poate corecta pe calea lămuririi hotărârii şi că instanţa de fond s-a pronunţat indirect asupra cererii de contestaţie la titlu, atât timp cât capetele de cerere din contestaţia la titlu nu au fost analizate, nu s-a răspuns motivaţiei arătate şi nu s-a concluzionat asupra cererii sale.

Hotărârile judecătoreşti pot fi completate sau lămurite pe calea art. 444-445 din C. proc. civ. numai în măsura în care se are în vedere o eroare materială sau o incoerenţă în exprimare, nu în situaţia în care cercetarea unui capăt de cerere, motivarea şi decizia faţă de cerere lipsesc.

Un alt motiv de recurs vizează greşita interpretare a fondului dedus judecăţii, instanţa aplicând în mod greşit normele de drept material - art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte nulitatea contractului pentru lipsa cauzei sau pentru cauză ilicită, recurenta arată că modalitatea în care s-a executat contractul relevă tocmai existenţa unei cauze ilicite la data încheierii contractului.

Prefigurarea finalităţii juridice urmărite prin semnarea contractului litigios, respectiv prejudicierea societăţii prin realizarea unui interes personal pe seama şi din fondurile societăţii, duce la concluzia că această cauză este ilicită.

Recurenta reia argumentele expuse în faţa instanţei de apel, cu privire la neexecutarea contractului, la potenţiala fraudă, la calitatea lui C., la intenţia cu care acesta a acţionat, la intenţia cu care intimatul a acţionat.

Se invocă subevaluarea imobilului, considerând-se o lipsă de motivare refuzul curţii de apel de a analiza cererea recurentei, raportat la lipsa de legitimitate a scopului avut în vedere de intimat prin încheierea contractului, demonstrat prin modul în care acesta a înţeles să pună ulterior în executare acest act.

Recurenta îşi exprimă nemulţumirea cu privire la depoziţia martorului C., apreciind că instanţa de apel nu a coroborat această probă cu celelalte argumente din dosar, Curtea neanalizând probele în demascarea voinţei reale existente la data încheierii contractului.

Cu privire la raportul de due diligence, arată că instanţa de apel nu se putea pronunţa cu privire la miza activităţii de investigare.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) noul C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (3) din acelaşi cod.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 martie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

La data de 20 aprilie 2017, recurenta a depus punct de vedere privind raportul, arătând că pentru a fi incident art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., nu se face o analiză de oportunitate a motivelor invocate, nu se face o analiză de fond, ci o analiză de principiu, respectiv dacă au fost invocate dispoziţiile art. 488 şi dacă motivele au fost dezvoltate, urmând ca la termenul de judecată, dat cu citarea părţilor, să se analizeze dacă motivele sunt sau nu fondate. Apreciază că în cuprinsul cererii de recurs a invocat motive de nelegalitate.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte va aplica acestuia sancţiunea nulităţii, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., însă, din dezvoltarea acestora se observă că motivele invocate în susţinerea recursului nu se subscriu motivelor prevăzute de art. 488 pct. 1-8 noul C. proc. civ.

Susţinerile prezentate nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs, reprezentând aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, fapt ce excede motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 noul C. proc. civ., acestea situându-se în afara competenţelor instanţei de recurs, atât timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare şi evaluare a dovezilor administrate, ori de stabilire a situaţiei de fapt.

Criticile recurentei nu pot fi încadrate în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 noul C. proc. civ., recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situaţiei de fapt şi reinterpretarea probelor.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 494A din 22 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 494A din 22 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2017.