Conflict of jurisdiction over abusive credit clauses involving a court clerk plaintiff

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, la data de 26 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să se constate caracterul abuziv al unor clauze contractuale din contractul de credit nr. x/28.06.2007 încheiat cu pârâta, să fie obligată pârâta să-i restituie sumele achitate cu titlu de comision de risc şi comision de rambursare anticipată, de asemenea pârâta să fie obligată să-i plătească dobânzile legale aferente debitului şi la plata cheltuielilor de judecată.

La primul termen de judecată stabilit la data de 12 octombrie 2016, instanţa, în conformitate cu prevederile art. 131 C. proc. civ., a verificat competenţa de soluţionare a cauzei, raportat la prevederile art. 107 C. proc. civ. şi a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale teritoriale având în vedere că pârâta are domiciliul în judeţul Suceava, localitate arondată Judecătoriei Fălticeni.

Prin sentinţa civilă nr. 1401/19.10.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tg. Neamţ şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Fălticeni, cauza fiind înregistrată la această instanţă la data de 15.11.2016 sub acelaşi număr 1055/321/2016.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Pârâta, prin reprezentant legal a solicitat declinarea competenţei de a soluţiona cauza la Judecătoria Fălticeni, în lipsa dovezilor privind calitatea reclamantei de grefier la Judecătoria Fălticeni, aşa cum s-a invocat în apărare de reclamantă care a susţinut că devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ.

Verificând înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, instanţa, a constatat că la dosarul cauzei nu există adeverinţă că reclamanta este angajată grefier la Judecătoria Fălticeni şi constatând că excepţia este întemeiată, în baza art. 132 (3) C. proc. civ. a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Fălticeni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 15 noiembrie 2016, sub nr. x/2016.

Judecătoria Fălticeni prin sentinţa civilă nr. 2051/2016 din 24 noiembrie 2016 a admis excepţia de necompetenţă teritorială; în temeiul art. 133 alin. (2), coroborat cu art. 127 alin. (3), ambele din C. proc. civ., a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; potrivit art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata, dosarul cauzei urmând a fi înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competentă să soluţioneze conflictul ivit între Judecătoria Târgu Neamţ, judeţul Neamţ şi respectiv, Judecătoria Fălticeni, judeţul Suceava.

Instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ. raportat la alin. (1) din acelaşi text de lege, motivat de faptul că reclamanta din prezenta cauză, d-na A., are calitatea de angajat pe perioadă nedeterminată, în funcţia de grefier şef la Judecătoria Fălticeni, începând cu data de 15 iulie 1994, potrivit adeverinţei eliberată de angajator, respectiv Tribunalul Suceava.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Târgu Neamţ şi Judecătoria Fălticeni s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Se reţine că, în speţă este vorba despre o cerere de chemare în judecată care vizează solicitarea reclamantei, adică, a consumatorului, de constatare a nulităţii unor clauze contractuale dintr-un contract de credit încheiat cu un profesionist, competenţa fiind, într-adevăr, una alternativă.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Aceeaşi definiţie a consumatorului este dată de prevederile art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

În cadrul regulatorului de competenţă, Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care, "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea; (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii. Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situaţie, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă aceste instanţe.

Se constată că în cauză este îndeplinită această condiţie, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamanta este grefier în cadrul Judecătoriei Fălticeni.

De altfel, prin decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul Competent să judece Recursul în Interesul Legii, în dosarul nr. x/2016, s-a stabilit că: I. Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă. II. Art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cauzei- constatare nulitate absolută clauză abuzivă-, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Târgu Neamţ şi, în considerarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., cu referire la art. 126 alin. (1) şi alin. (2) Noul C. proc. civ., raportat şi la art. 127 alin. (1) Noul C. proc. civ., coroborat cu alin. (3) din acelaşi text, urmează să stabilească competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2017.