Insolvency annulment of €78,500 transfer upheld; appeal inadmissible under insolvency rules.

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin sentinţa civilă nr. 1172 din 25 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă acţiunea reclamantului A. - în calitate de administrator judiciar al debitorului S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii C. şi S.C. B. S.R.L. - reprezentată prin administrator special C..

A fost admisă în fond cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului formulată de creditorul S.C. D. S.R.L..

A fot anulat transferul bancar, în sumă de 78.500 euro, efectuat de către debitoarea S.C. B. S.R.L. în favoarea pârâtului C. la data de 8 octombrie 2013 şi s-a dispus obligarea pârâtului la restituirea în averea debitoarei a acestei sume de bani.

2. Apelul pârâtului C. promovat împotriva sus-menţionatei sentinţe civile a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 167/2016 din 1 martie 2016.

3. Împotriva acestei decizii, pârâtul C. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul - pârât C. a susţinut în esenţă că instanţa de apel i-a respins cererea de amânare a judecării cauzei şi a soluţionat cauza, încălcându-i dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constituţia României şi principiul contradictorialităţii.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - pârât a susţinut că instanţele anterioare nu s-au pronunţat asupra argumentelor expuse prin întâmpinare şi nici asupra înscrisului adus ca mijloc de probă din care rezultă că titularul contului indicat de reclamantă este greşit.

4. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. D. S.R.L. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului având în vedere că hotărârea atacată nu este suspusă recursului, fiind incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, intimata a invocat şi excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

5. Intimata-reclamantă A. - în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care s-a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului.

6. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 14 februarie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

S-a constatat că părţile nu au formulat puncte de vedere la raport şi s-a stabilit termen la data de 16 mai 2017 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

7. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatele S.C. D. S.R.L. şi A. - în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., care primează înaintea oricărei altei excepţii invocate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia apelului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

În speţă, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată se întemeiază pe dispoziţiile art. 79, 80 alin. (1) lit. a) şi c), 80 alin. (2) lit. d) şi e), art. 83 şi 84 din Legea nr. 85/2006, norma juridică aplicabilă este Legea insolvenţei, aceasta stabilind norme speciale aplicabile doar pentru procedura insolvenţei.

În acest sens, art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei prevede că "Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale C. proc. civ., C. civ., Codului Comercial şi ale Regulamentului (CE) 1346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.".

Aşa fiind, având în vedere că Legea insolvenţei prevede în mod expres singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenţei, iar C. proc. civ. reglementează norme cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu prevede, în temeiul principiului specialia generalibus derogant, calea de atac ce poate fi exercitată în speţă este doar apelul şi nu şi recursul, care este o cale extraordinară de atac.

În speţă, recurentul-pârât C. a epuizat calea de atac pusă la dispoziţie de legiuitor, formulând apel împotriva sentinţei pronunţată în primă instanţă, iar Curtea de Apel Timişoara a respins apelul formulat, menţinând sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică.

Astfel, atât sentinţa primei instanţe, cât şi hotărârea pronunţată de instanţa de apel au dobândit caracter definitiv şi executoriu, aşa cum este menţionat şi în dispozitivul hotărârii atacate.

Această soluţie este confirmată expres de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prin care se stabileşte că "Hotărârile curţii de apel sunt definitive", precum şi de art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. care statuează că "Sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.".

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În concluzie, faţă de considerentele expuse, se constată că decizia atacată - nr. 167/2016 din 1 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă - nu este susceptibilă de calea de atac a recursului, astfel că, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul formulat de pârâtul C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 167/2016 din 1 martie 2016 pronunţă de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2017.