Contestație în anulare inadmisibilă pentru lipsa motivelor legale statuate: încercarea de a revizui fondul litigiului și a contesta perimarea cererii de chemare în judecată

Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 18438 din 5 noiembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2011 s-a admis excepţia perimării cererii de chemare în judecată şi s-a constatat perimată cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs A. iar prin decizia civilă nr. 541 din 6 martie 2013 a Tribunalului Iaşi s-a respins recursul ca tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. iar prin decizia nr. 521 din 13 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a respins ca inadmisibil recursul.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, iar prin decizia civilă nr. 718 din 14 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a respins contestaţia în anulare.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând situaţia de fapt existentă în ceea ce priveşte terenul situat în comuna Dobrovăţ, judeţul Iaşi şi solicitând despăgubiri de 5 miliarde RON pentru acest teren.

Prin decizia civilă nr. 388/2016 din 5 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă s-a constatat perimarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 521 din 13.06.2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, formulată de revizuenta A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta A., iar prin decizia nr. 409 din 8 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca tardiv formulat recursul.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că decizia civilă nr. 388/2016, ce face obiectul recursului de faţă, a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă la data de 5 octombrie 2016, iar revizuenta A. a exercitat calea de atac a recursului la data de 14 octombrie 2016, expediind cererea prin poştă după împlinirea termenului prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., astfel că în conformitate cu art. 103 alin. (1) acelaşi cod, sancţiunea procedurală pentru neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal este decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Împotriva deciziei nr. 409 din 08 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A., fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ. şi fără a dezvolta argumente ce ar putea fi subsumate dispoziţiilor legale ce reglementează calea de atac a contestaţiei în anulare.

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legale sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a statuat admisibilitatea contestaţiei în anulare speciale în cazul a două situaţii, respectiv: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale" şi "când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

În speţă, contestatoarea nu numai că nu a invocat niciunul dintre motivele strict şi limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare dar nu a dezvoltat nicio critică ce ar putea fi subsumată dispoziţiilor legale evocate, exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate în cauză, cu referire la fondul litigiului.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerinţele art. 317 - 318 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 409 din 8 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 409 din 8 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2017.