Peremption of appeal due to suspension of proceedings for failure to request judgment in absentia

Asupra perimării recursului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 532 din 14 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2010 s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 413 din 30 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare iar prin decizia nr. 1055 din 5 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a constatat perimată contestaţia în anulare.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare, contestatorul A., iar prin decizia nr. 10771 din 13 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2011 s-a respins contestaţia în anulare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A. iar prin decizia nr. 1405 din 9 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a constatat perimată contestaţia în anulare.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că prin încheierea din 07.02.2013 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că s-au formulat mai multe cereri de repunere pe rol la datele de 27.03.2013, 25.07.2013, 20.12.2013, 11.04.2014, 07.07.2014, însă măsura suspendării a fost menţinută, contestatorul nesolicitând judecarea în lipsă.

Reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., şi având în vedere că de la data de 07.02.2013 când s-a dispus măsura suspendării în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părţii interesate, s-a constatat perimarea contestaţiei în anulare.

Împotriva deciziei nr. 1405 din 9 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a formulat recurs recurentul-contestator A..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea din 10 februarie 2015, constatând că deşi legal citate, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi că nu au solicitat judecarea dosarului în lipsa lor, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Ulterior, prin încheierile din 19 mai 2015, 13 octombrie 2015 şi 1 martie 2016, urmare a cererilor de repunere pe rol formulate de recurentul-contestator A., Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol şi suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În urma referatului întocmit de grefa instanţei la data de 30 martie 2017, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare excepţia perimării recursului, invocată din oficiu, şi a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

În speţă, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 1 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi că judecarea recursului a rămas în nelucrare, din vina părţilor o perioadă de timp mai mare de un an, aşa încât în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi art. 252 C. proc. civ., cererea fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.

În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-contestator la 27 aprilie 2017, se constată că nu a fost depusă înlăuntrul termenului de 1 an, astfel că în speţă nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de perimare, să întrerupă sau să suspende acest termen, potrivit dispoziţiilor art. 248 - 250 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 252 C. proc. civ., va constata perimarea recursului declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 1405 din 9 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimarea recursului declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 1405 din 9 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2017.