Contractual jurisdiction: prohibition of ex officio declination for private-order competence when defendant fails to raise exception.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Brașov Court, ordering it to hear the case, thereby rendering its prior declination of competence invalid. The dispute involved a civil action for payment of a services contract invoice, where the initially seized Brașov Court declined territorial competence on its own motion (*ex officio*) based on a contractual forum selection clause, leading the Bucharest Court to also decline competence because the defendant had not raised the jurisdictional objection. The supreme court held that territorial jurisdiction rules for contractual liability between professionals are matters of private order, under which courts may only decline jurisdiction if the defendant explicitly invokes the exception in their defense or by the first hearing; consequently, the Brașov Court’s failure to wait for the defendant’s invocation violated Article 130(3) of the Code of Civil Procedure, and the complainant’s choice of forum became irrevocable under Article 130(4), mandating that the originally seized court retain exclusive competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 din C. proc. civ, art. 130 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 126 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ; Contractual jurisdiction: prohibition of ex officio declination for private-order competence when defendant fails to raise exception: The dispute involved a civil action for payment of a services contract invoice, where the initially seized Brașov Court declined territorial competence on its own motion (*ex officio*) based on a contractual forum selection clause, leading the Bucharest Court to also decline competence because the defendant had not raised the jurisdictional objection. The supreme court held that territorial jurisdiction rules for contractual liability between professionals are matters of private order, under which courts may only decline jurisdiction if the defendant explicitly invokes the exception in their defense or by the first hearing; consequently, the Brașov Court’s failure to wait for the defendant’s invocation violated Article 130(3) of the Code of Civil Procedure, and the complainant’s choice of forum became irrevocable under Article 130(4), mandating that the originally seized court retain exclusive competence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for issuing the jurisdictional regulator to resolve the negative conflict of competence.
Full text
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Braşov, sub număr de dosar x/2018, creditoarea S.C. A. S.R.L. prin CII B., în calitate de administrator judiciar, a solicitat obligarea debitoarei S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 6188 RON în urma contractului de prestări servicii nr. x/10.10.2016, rest de plată din factura nr. x/31.03.2017; cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1015-1022 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 15 aprilie 2019 Judecătoria Braşov a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, faţă de dispoziţiile art. 10.1 din contract, iar, prin sentinţa civilă nr. 6098 din 26 iunie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
În motivare, s-a reţinut că potrivit art. 10.1 din contract, părţile au stabilit că eventualele litigii ce pot apărea în legătură cu executarea sau interpretarea contractului vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar în cazul în care nu se poate obţine vreun rezultat pe această cale, litigiul va fi dedus spre soluţionare instanţelor de judecată competente de la sediul beneficiarului.
S-a constatat că această clauză contractuală cuprinde o clauză atributivă de competenţă, iar instanţa stabilită de părţi ca fiind competentă a soluţiona litigiul coincide în speţă cu instanţa stabilită de art. 107 din C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 8848/2019 din 13 septembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu e obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Astfel, în condiţiile în care pârâta nu a invocat prin întâmpinare în faţa Judecătoriei Braşov excepţia necompetenţei teritoriale, s-a reţinut că invocarea din oficiu a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Braşov s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Braşov competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Se reţine că, în speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.
Creditoarea S.C. A. S.R.L. prin CII B. a învestit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat obligarea debitoarei S.C. C. S.R.L. la plata sumei 6188 RON reprezentând contravaloare factură emisă în baza raporturilor contractuale rezultate din contractul de prestări servicii nr. x/10.10.2016.
Astfel, litigiul pendinte are ca obiect o acţiune în răspundere civilă contractuală rezultată din raporturi născute între profesionişti, competenţa teritorială fiind de ordine privată.
Este de reţinut că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:
"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".
Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
În cauză, Judecătoria Braşov a invocat din oficiu şi admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, în raport de art. 126 alin. (1) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 10.1 din contractul de prestări servicii, înaintând cauza la instanţa determinată în avans de părţile contractuale pentru soluţionarea litigiilor ce urmau a apărea în legătură cu executarea sau interpretarea contractului, instanţă care în speţă corespundea cu cea prevăzută de art. 107 C. proc. civ. (de la sediul debitorului persoană juridică).
Or, excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu de către Judecătoria Braşov (instanţa iniţial învestită), fără a fi invocată de către pârâtă printr-o eventuală întâmpinare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Prin înregistrarea acţiunii pe rolul Judecătoriei Braşov coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâtă, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., această instanţă a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu, chiar dacă la momentul sesizării aceasta nu era competentă să judece cauza după niciunul dintre criteriile de competenţă alternativă.
Totodată, este de reţinut că potrivit prevederilor art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată:
"partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei". În această situaţie, nici chiar reclamanta (creditoarea), după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra alegerii în favoarea unei alte instanţe competente. Instanţa sesizată rămâne competentă să soluţioneze pricina.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Braşov, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2020.