Completion of judgment operative part for omitted litigation costs following dismissal of appeal as tardy

Asupra cererii de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 425 din 09 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, petentul a susţinut că, prin decizia nr. 425 din 09 martie 2017 instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în recurs, respectiv onorariul de avocat dovedit cu chitanţa seria x/02.03.2017, depusă la dosar, în original, în şedinţa publică, după susţinerea excepţiei de tardivitate, cheltuieli care trebuie suportate de recurentul care a căzut în pretenţii, potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., urmare a admiterii excepţiei tardivităţii şi respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.

Examinând cererea formulată, prin raportare la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 425 din 09 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2005, ce formează obiect al cererii de completare a dispozitivului, a fost admisă excepţia tardivităţii declarării recursului şi s-a respins ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 245/R din 06 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii, în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar, în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă exclusiv, atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată.

Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunţa, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.

Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părţii şi atunci când ea a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În speţă, Înalta Curte constată că, astfel cum rezultă din practicaua deciziei, cu ocazia dezbaterilor din şedinţa publică, apărătorul, intimatului-reclamant A. a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, depunând la dosar actele doveditoare, solicitare a cărei soluţionare nu se regăseşte în dispozitivul deciziei, obiect al prezentei cereri.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.

Faţă de soluţia adoptată asupra recursului declarat de pârâtul B. şi de solicitarea formulată de intimatul-reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată, devin astfel incidente în cauză dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părţii care a căzut în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată, solicitate şi dovedite de partea adversă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea petentului şi va dispune completarea dispozitivului deciziei menţionate, în sensul obligării recurentului-pârât B. ca parte căzută în pretenţii, la plata sumei de 4.400 RON, cheltuieli de judecată în recurs către intimatul-reclamant A., conform înscrisurilor depuse la fila x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petentul A..

Completează dispozitivul deciziei nr. 425 din 09 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, în sensul că:

Obligă recurentul-pârât B. la plata sumei de 4.400 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A..

Prezenta face parte integrantă din decizia nr. 425 din 09 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2017.