Limits of Article 281 Civil Procedure Code: distinguishing material errors from substantive inconsistencies between grounds and dispositive

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 25.08.2016 Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea formulată şi precizată de petenta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat Bucureşti şi Sucursala de Reprezentare şi Protocol Olăneşti de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul sentinţei civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2007; s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul alin. (5) al dispozitivului sentinţei civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2007, în sensul că: în loc de "dispozitivul sentinţei civile nr. 1365/26.11.2006", s-a consemnat "dispozitivul sentinţei civile nr. 1365/26.10.2007" s-a respins în rest cererea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul constatând că omisiunea invocată de petentă nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 281 din C. proc. civ., neconstituind o simplă eroare materială comisă la tehnoredactarea hotărârii, a apreciat că se impune respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinţei civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2007.

În ceea ce priveşte însă menţiunea din cuprinsul alin. (5) al dispozitivului sentinţei civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2007 referitoare la data pronunţării sentinţei civile nr. 1365 de către Tribunalul Timiş, instanţa a apreciat-o ca întemeiată raportat la faptul că din cuprinsul acestei hotărâri reiese faptul că a fost pronunţată la data de 26.10.2007 şi nu la data de 26.11.2006, aşa cum din eroare s-a consemnat.

Apelul formulat de pârâta S.C. A. S.A. Timişoara împotriva acestei încheieri a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 134/A din 22 februarie 2017 şi în consecinţă, a schimbat în parte încheierea atacată în sensul că a admis în tot cererea precizată a pârâtei de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinţei civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2007 şi a îndreptat eroarea materială de calcul din dispozitivul sentinţei, în sensul că a obligat pârâta S.C. A. S.A. la plata sumei de 2.275.074,03 RON către reclamantele principale. Au fost menţinute în rest dispoziţiile încheierii atacate.

În argumentarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că atât în considerentele sentinţei şi, implicit, şi în dispozitivul acesteia, a fost înscrisă o sumă totală greşită, rezultat al unui calcul matematic eronat, ipoteză reglementată în art. 281 C. proc. civ. ca fiind o eroare materială ce poate fi îndreptată în procedura stabilită de text.

Împotriva acestei decizii reclamanta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurenta-reclamantă după o prezentare a parcursului judiciar al cauzei, a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 281 C. proc. civ., întrucât această procedură poate fi folosită numai atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului, iar nu şi atunci când se invocă existenţa unor contradicţii între dispozitiv şi considerente, cum este cazul în speţă.

Recurenta arată că S.C. A. S.A. a invocat existenţa unei contradicţii între dispoziţia de obligare a acesteia la plata sumei de 2.631.103 RON din dispozitivul hotărârii şi considerentele hotărârii şi că din cuprinsul acestora reiese că suma la care aceasta ar fi trebuit obligată ar fi în cuantum de 2.257.074,03 RON.

Ori, susţine recurenta, o astfel de contradicţie, dacă există, poate fi invocată numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, în speţă, apelul, cale de atac de care S.C. A. S.A. a şi uzat, fără însă a critica hotărârea sub acest aspect.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de S.C.A. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 25.08.2016 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este fondat.

Dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., a căror aplicare greşită se critică prin prezentul recurs, reglementează procedura îndreptării erorilor materiale din hotărârile judecătoreşti cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul precum şi orice alte erori materiale strecurate în hotărâri.

Noţiunea de greşeală materială are, în sensul acestei dispoziţii invocate, înţelesul de eroare materială vizibilă, avându-se în vedere doar greşelile asupra numelui, calităţilor şi susţinerilor părţilor, cele de socoteli sau orice alte greşeli materiale.

Pe calea îndreptării hotărârii nu se poate cere corectarea unui aspect de fond al raporturilor dintre părţi sau lămurirea, completarea hotărârii ori înlăturarea dispoziţiilor potrivnice din aceasta şi nici nu pot fi îndreptate greşelile de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 329/PI/22.02.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2017 Tribunalul Timiş a admis în parte cererea formulată de reclamantele pârâte Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat şi Sucursala de Reprezentare şi Protocol Olăneşti în contradictoriu cu pârâta reclamantă S.C. A. S.A., astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta reclamantă S.C. A. S.A. la 2.631.103 RON către reclamantele pârâte, a respins restul pretenţiilor reclamantelor pârâte, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă S.C. A. S.A. împotriva reclamantelor pârâte Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat şi Sucursala de Reprezentare şi Protocol Olăneşti, a obligat reclamantele pârâte la 1.730.521,93 RON către pârâta reclamantă cu titlu de dobândă legală calculată la suma de 2.513.983,40 RON până la data 30.04.2012 şi în continuare, până la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, operaţiune dispusă prin dispozitivul sentinţei nr. 1365/26.11.2006, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/30.07.2007, a respins restul pretenţiilor pârâtei reclamante S.C. A. S.A. şi a compensat sumele datorate reciproc de părţi până la concurenţa sumei celei mai mici şi a compensat cheltuielile de judecată.

S.C. A. S.A. a formulat o cerere de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 329/PI/22.02.2013 în ceea ce priveşte cuantumul sumelor de bani la plata cărora societatea S.C. A. S.A. a fost obligată, prin raportare şi la motivarea instanţei de fond după rejudecare.

Prin decizia nr. 134/A din 22 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă s-a admis apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 25 august 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş; s-a dispus îndreptarea erorii materiale de calcul din dispozitivul sentinţei civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2007 în sensul că a fost obligată pârâta S.C. A. S.A. la plata sumei de 2.275.074,03 RON către reclamantele principale; s-au menţinut în rest dispoziţiile încheierii atacate.

Instanţa de apel în mod greşit a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 281 C. proc. civ. şi a considerat ca este vorba de o eroare materială susceptibilă de înlăturare pe calea procedurii prevăzute de text.

Dispoziţiile art. 281, alin. (1) C. proc. civ. trebuie să fie interpretate în mod restrictiv, prevederile acestuia reglementând o procedură de excepţie.

Pe cale de îndreptare a erorilor materiale, instanţa nu poate să modifice soluţia dată şi nici să modifice hotărârea.

Astfel, se reţine că în cauză nu ne aflăm în prezenţa unei erori materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 329/PI/22.02.2013, ci a unei neconcordanţe existentă între considerente şi dispozitivul acesteia, chestiune care putea fi remediată exclusiv prin exercitarea căii de atac a apelului.

Este de subliniat că în cazul dat, prin modul în care s-a dispus, urmare admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale, instanţa de apel a procedat în fapt la o nouă soluţionare a capătului de cerere privind pretenţiile, ceea ce nu este admis pe calea procedurii instituită de art. 281 C. proc. civ.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, motiv pentru care, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul reclamanţilor, va modifica decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din data de 25 august 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr. 134/A din 22 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Modifică decizia recurată în sensul că:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din data de 25 august 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2017.