Labor appeal over ministerial panel reassignment restored to initially seized panel

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă sub număr de dosar x/2019 - disjuns din dosarul nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%; obligarea Ministerului Justiţiei la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, actualizarea cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente,de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 1193 din 28 iunie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte capătul de cerere care are ca obiect plata drepturilor solicitate, a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte capătul de cerere care are ca obiect recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 (VRS 405 RON + 4% + 10%), a luat act că prin Decizia nr. 124/19.07.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Piteşti s-a recunoscut dreptul reclamanţilor la o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, în intervalul 09.04.2015-30.11.2015, şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, în intervalul 01.12.2015-31.12.2017, a luat act că prin Ordonanţa de urgenţă nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei din 08.02.2019 s-a dispus eşalonarea plăţii sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul de justiţie, prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 09.04.2015-30.06.2018, motiv pentru care, admite excepţia prematurităţii capătului de cerere privind plata acestor drepturi, a luat act că sumele plătite în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă nr. 3/2019 se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, a admis în parte acţiunea exercitată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., J., H., I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, a obligat pârâţii Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti să plătească în favoarea reclamanţilor dobânda legală penalizatoare, aferentă diferenţelor dintre drepturile salariale recunoscute şi cuvenite prin Decizia nr. 124/19.07.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Piteşti, şi cele efectiv achitate, începând cu data de 18.05.2015 şi până la data de 30.06.2018, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective, Ministerul Justiţiei fiind obligat să asigure fondurile necesare plăţii acestora.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat apel.

Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 31 A III, care, prin încheierea de şedinţă din 6 noiembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestui complet de judecată, declinând competenţa de soluţionare a apelului dedus judecăţii în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, rămasă competentă să soluţioneze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.

În motivarea acestei încheieri, s-a reţinut că pricina dedusă judecăţii are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui soluţionare în primă instanţă este de competenţa completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituite la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor. În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, instanţa a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.

S-a arătat, în esenţă, că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale, astfel că, practic, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de completuri specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale.

Instanţa a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând completuri specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la Hotărârea nr. 12 din 22 mai 2019.

Prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu. Urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor completuri existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu mai sus menţionate.

Analizând efectele sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, instanţa a apreciat că momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., respectiv la primul termen de judecată din faţa instanţei de apel la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere.

De asemenea, s-a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că la momentul analizei dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai puteau produce efecte juridice, respectiv nu mai puteau fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Instanţa a mai subliniat că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, rezultă că doar colegiul de conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completurilor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având posibilitatea înfiinţării completurilor specializate în cadrul unei secţii, cu o componentă deja stabilită de colegiu. Astfel, s-a concluzionat că prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completurile nou înfiinţate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât secţia I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare completului 12A CIV.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2019 pronunţată în acelaşi dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit. A constatat ivit conflictului negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, completul ulterior învestit a apreciat că excepţia de necompetenţă materială funcţională, care a fost invocată din oficiu şi admisă de completul iniţial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv şi nu putea să conducă la declinarea competenţei în favoarea altor completuri specializate.

S-a reţinut că potrivit art. 200 alin. (2) C. proc. civ., care, în temeiul art. 482 C. proc. civ., se aplică prin asemănare şi în apel:

"în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare. În temeiul textului citat, la primirea dosarului repartizat aleatoriu, judecătorul va verifica, din punctul de vedere al specializării, dacă cererea este de competenţa completului sau a secţiei căreia i-a fost repartizată spre soluţionare. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate faţă de cerinţele prevăzute la art. 194-197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetenţă a completului sau a secţiei specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ.

Din actele dosarului, rezultă că acest complet căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea a procedat la regularizarea cererii de apel şi apoi a procedat la invocarea excepţiei de necompetenţă materială, în şedinţă publică, după citarea părţilor, cu eludarea prevederilor anterior redate.

S-a subliniat faptul că această cauză a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare unui complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, înfiinţat prin decizia nr. 47/2019 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti, în virtutea prerogativelor consacrate de art. 7 lit. f) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, act administrativ, cu privire la care nu a fost formulată cerere de suspendare, prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2019, dispunându-se doar suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 (prin care s-a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I civile de a se repartiza cauzele având ca obiect litigii de muncă, în mod egal, celor 3 secţii non-penale ale instanţei), şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu (prin care s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civile şi s-a propus Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019).

Actul administrativ prin care au fost înfiinţate completurile respective este decizia nr. 47/2019 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti, act care nu a fost nici anulat, nici suspendat, ci se bucură de prezumţia de validitate, suspendarea hotărârilor de colegiu care au stat la baza emiterii sale neafectând în niciun mod efectele acestuia.

Contrar celor reţinute de completul LM31AIII, completul A 12A CIV a apreciat ca fiind relevantă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la data de 21.08.2019, la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii învestiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar - momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 200 alin. (2).

În ceea ce priveşte efectele sentinţei civile nr. 554/21.08.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a reţinut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv, nr. 12/20.06.2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47/24.06.2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti, se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora şi data de 21.08.2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate. Prin urmare, în temeiul sentinţei civile nr. 554/21.08.2019 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019, pe completurile respective nu se mai repartizează cauze, începând cu data de 21.08.2019, însă dosarele înregistrate anterior acestei date rămân să fie judecate de aceste completuri competente să soluţioneze în această materie.

S-a arătat că a interpreta în alt mod echivalează cu acordarea unui efect retroactiv suspendării.

În acest context şi având în vedere faptul că aprecierea asupra competenţei materiale procesuale, cum este cazul în speţă, se realizează în raport cu data sesizării instanţei, respectiv data de 20.08.2019, moment care se situează anterior pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, completul ulterior învestit a apreciat că în mod greşit s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelurilor în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, cum este şi completul de faţă, A12 CIV.

Mai mult decât atât, s-a reţinut că actul administrativ prin care acestea au fost înfiinţate nu a fost nici anulat, nici suspendat.

În ceea ce priveşte referirea la faptul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate, s-a reţinut că acest aspect nu poate influenţa competenţa respectivului complet, acesta fiind doar blocat de la repartizare, începând cu data de 22.08.2019, fără a-i fi afectată competenţa raportat la dosarele înregistrate anterior acestei date.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 decembrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, prin acţiunea promovată, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%; obligarea Ministerului Justiţiei la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, actualizarea cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente,de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2020.