Participation in partnership investment and agency commission claims; inadmissibility of cassation for disputes under the statutory financial threshold.

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 15.12.2014, sub nr. x/2014, reclamanta R.A. Aeroportul Internaţional Sibiu, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună: obligarea pârâtei la plata echivalentului în RON al sumei de 167.096,42 euro, la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând diferenţa dintre investiţia ce trebuia realizată conform contractului de asociere în participaţiune cu nr. x din 26.08.2008 şi investiţia efectiv realizată de pârâtă; la plata sumei de 48.698,02 RON, reprezentând comision agenţie neîncasat de către regie ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale privind veniturile asocierii, denaturarea rezultatelor asocierii şi folosirea de intermediari de către pârâtă; la plata sumei de 14.370,88 RON reprezentând debit restant ca urmare a consumului de energie electrică aferentă perioadei 2008 - 2013, ce trebuia achitat conform clauzelor prevăzute în contractul de asociere în participaţiune menţionat şi la plata dobânzilor legale pentru petitele arătate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5057 din 23.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă au fost respinse ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru sumele aferente perioadei 26.08.2008-14.12.2011, excepţii invocate de pârâta S.C. A. S.R.L.

A fost admisă cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta R.A. Aeroportul Internaţional Sibiu, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 142.779,62 euro, la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând diferenţa dintre investiţia ce trebuia realizată conform contractului de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2008 şi investiţia efectiv realizată de pârâtă; 48.698,02 RON reprezentând comision de agenţie neîncasat şi 14.370,88 RON, reprezentând contravaloarea consumului de energie electrică pentru perioada 2008-2013.

A fost obligată pârâta şi la plata către reclamantă a dobânzii legale în cuantum de 50.928,7 RON, calculată de la data expirării termenului de valabilitate a contractului menţionat mai sus, 26.08.2013 şi până la data de 31.07.2015.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.000,29 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise şi onorariu de expert.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1181/2016 din 4 iulie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost obligată apelanta la plata sumei de 25.527 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond şi în apel.

Această decizie a fost îndreptată prin încheierea nr. 80 din 2 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost admisă cererea petentei S.C. A. S.R.L. şi s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia civilă nr. 1181/2016 din 4 iulie 2016, în sensul că denumirea corectă a apelantei este S.C. A. S.R.L., iar în dispozitivul deciziei se va menţiona obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 25.527 RON către apelanta-pârâtă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta R.A. Aeroportul International Sibiu a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, recurenta susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor legale, reţinând în mod eronat că reclamanta ar fi solicitat prin cererea de chemare în judecată plata integrală a sumei de 200.000 euro.

În acest context, arată că investiţia iniţială în ansamblurile publicitare în valoare de aproximativ 200.000 de euro era obligatorie şi esenţială pentru atingerea scopului contractului de către S.C. A. S.R.L la încheierea contractului de asociere în participaţiune şi că aceasta nu ar fi fost interpretată în acest sens de instanţa de apel.

Mai susţine recurenta că, instanţa de apel aplicând greşit normele legale a apreciat ca nefondată solicitarea R. A. Aeroport Internaţional Sibiu de obligare a pârâtei la plata sumei 142.779,62 euro, reprezentând diferenţa dintre investiţia ce trebuia realizată şi investiţia efectiv realizată de către aceasta apreciind că "părţile au convenit cota de participare la beneficii şi la pierderile rezultate din asocierea în participaţiune, cuvenită fiecărui asociat, respectiv 45% pentru reclamantă (asociat prim) şi 55% pentru pârâtă (asociat secund) - art. 12 alin. (1) din contract".

De asemenea, se susţine că instanţa nu a analizat faptul că dacă în contract nu s-a prevăzut un termen în aducerea aportului, atunci acest aport neconstituit în totalitatea sa, se va plăti în totalitate asociatului prim, nemaiavând relevanţa cotelor de profit şi pierdere stabilite în contract de părţi.

Astfel, aplicarea greşită a normelor legale rezultă şi din faptul că, întrucât părţile nu au prevăzut o clauză contractuală care să stabilească termenul până la care să fie adus aportul constând în investiţia iniţială, rezultă că părţile au înţeles ca această investiţie să se realizeze pe toată durata contractului de asociere în participaţiune. Acest aspect rezultă ca urmare a aplicării regulii, conform căreia, clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul, adică este important ca interpretarea dată clauzelor unui contract să poată conduce la un efect logic, pertinent şi coerent şi nu să genereze anomalii.

O altă critică vizează faptul că instanţa de apel a motivat contradictoriu decizia atacată. Acest aspect rezultând din analiza motivelor care au stat la baza respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu motivele invocate de instanţa de apel privind respingerea cererii de chemare în judecată a R.A. Aeroportul Internaţional Sibiu ca fiind nefondată.

Mai susţine recurenta că instanţa de apel, aplicând greşit normele legale, a apreciat că solicitarea comisionului de agenţie este neîntemeiată şi contrară dispoziţiilor contractuale, în special a art. 6 lit. d) din contractul de asociere, susţinând că încheierea contractelor cu intermediarii "efectuate de pârâtă în temeiul asocierii în participaţiune, derivă din chiar obiectul asocierii - art. 6 lit. d) din contractul de asociere - astfel că în nici un caz nu poate fi socotită o încălcare a obligaţiilor contractuale sancţionabilă cu plata unei penalităţi, fie ea şi una intitulată comision de agenţie".

În acest sens, se susţine că instanţa de apel a denaturat sensul clauzei contractuale întrucât art. 6 lit. d) prevede că asociatul secund se obligă să încheie contracte cu beneficiarii reclamelor, conform solicitării acestora, pe perioade chiar variabile.

Astfel, contractul de asociere în participaţiune este un contract "intuitu personae" şi, prin urmare încheierea contractelor, conform clauzei contractuale mai sus citate trebuia realizată personal de asociatul secund în mod direct şi nu prin intermediul intermediarilor.

Prin întâmpinarea înregistrată la 28 decembrie 2016, intimata-pârâta S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, pentru încălcarea prevederilor art. 489 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 485 alin. (2) C. proc. civ., ce prevăd sancţiunea nulităţii recursului pentru situaţiile în care acesta nu este formulat în termenul legal, precum şi excepţia nulităţii recursului, faţă de neîncadrarea motivelor de casare în dispoziţiile prevăzute expres de art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinare transmis prin poştă la 10 ianuarie 2017, recurenta-reclamanta R.A Aeroportul International Sibiu a solicitat înlăturarea susţinerilor intimatei ca nefondate, arătând că recursul nu este tardiv formulat în raport cu data declarării recursului şi data comunicării deciziei atacate şi că motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin precizările depuse de intimata-pârâta S.C. A. S.R.L. la 13 februarie 2017 s-a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015, ce vizează situaţia în care obiectul unei cereri ce are valoarea sub l.000.000 RON inclusiv, cererea nu este supusă recursului, ca şi în speţa de faţă, unde obiectul litigiului îl reprezintă cererea evaluabilă în bani în cuantum de 813.131,31 RON, raportat la data formulării prezentelor precizări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 8 martie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 24 martie 2017, recurenta depunând la data de 5 aprilie 2017, punct de vedere la raport susţinând admisibilitatea în principiu a recursului formulat în cauză.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta R.A. Aeroportul International Sibiu, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are ca obiect cererea evaluabilă în bani în cuantum de 813.131,31 RON, a reclamantei R.A. Aeroportul International Sibiu, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015 prevede:

"(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016".

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În speţă, obiectul acţiunii îl constituie pretenţii în cuantum de 813.131,31 RON, fiind vorba de o acţiune evaluabilă în bani care se încadrează în textul de lege anterior evocat.

Astfel, acţiunea pendinte este o acţiune de natura celei enumerate la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., fiind o acţiune evaluabilă în bani, dar cu o valoare inferioară pragului de 1.000.000 RON, menţionat de art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil; procesul fiind început la 8 octombrie 2014, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. Se constată prin urmare că decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale menţionate, calea de atac a recursului exercitată de reclamanta R.A. Aeroportul International Sibiu este inadmisibilă, decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti fiind definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta R.A. Aeroportul International Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL SIBIU împotriva deciziei civile nr. 1181/2016 din 4 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2017.