Consumer wins forum choice; Câmpina Court exclusively competent over bank’s contract clause challenge

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, la data de 27 septembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale incluse în contractul credit nr. x, din 17.04.2008, respectiv art. 3.2, 3.3, 3.4, 4, 5, 6, 8.1, 8.2, 8.4, 8.5, 8.6, 13.1, 13.2, 13.3, 13.7 şi nulitatea absolută a acestora; stabilizarea cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului; denominarea creditului la moneda naţională, respectiv RON la cursul valutar de la momentul acordării creditului, motiv pentru care rata urmează să fie tratată ca fiind la nivelul anului corespunzător acordării creditului; obligarea pârâtei la eliminarea acestor clauze contractuale şi restituirea sumelor plătite de reclamant în baza clauzelor lovite de nulitate absolută sau, în subsidiar, compensarea acestor sume cu eventualul debit rămas neachitat; obligarea pârâtei de a achita dobânda legală la sumele plătite conform clauzelor abuzive şi obligarea acesteia să emită un nou grafic de rambursare, care să aibă la bază suma recalculată după eliminarea clauzelor abuzive; cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 70/2017 din 12 ianuarie 2017, Judecătoria Câmpina a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în prezenta cauză, nu se poate aplica norma cuprinsă la art. 126 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la faptul că, în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire (orice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă), deoarece aceasta reprezintă o normă de drept material, nu procedural şi se aplică numai contractelor care urmează să fie încheiate după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat şi de art. 6 Noul C. civ.

În ceea ce priveşte o clauză care a fost inserată fără a face obiectul unei negocieri individuale într-un contract încheiat între un consumator şi un vânzător sau un furnizor şi care conferă o competenţă exclusivă instanţei în raza căreia era situat sediul vânzătorului sau al furnizorului, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat, la punctul 24 din Hotărârea Océano Grupo Editorial şi Salvat Editores, că o astfel de clauză trebuie considerată abuzivă în sensul articolului 3 din directivă în cazul în care, în contradicţie cu cerinţa de bună-credinţă, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

De asemenea, instanţa a mai reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 3 şi 6 ale Directivei nr. 93/13/CEE, implementată prin Legea 193/2000, prin care nu se menţionează prezumţia de abuz asupra unei clauze atributive de competenţă într-un contract încheiat cu un profesionist, dar se impune verificarea dacă această clauză a fost inserată în contract fără negociere, cu încălcarea bunei credinţe şi dacă este de natură să creeze un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului, pentru a putea fi declarată abuzivă.

Astfel, faţă de aceste principii, instanţa a analizat şi dacă alegerea competenţei instanţei de la sediul băncii poate provoca un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că domiciliul reclamantului se află în municipiul Câmpina, judeţul Prahova şi astfel nu se poate considera că distanţa este semnificativă faţă de instanţele din Bucureşti, considerente pentru care, în speţă, nu s-a putut aprecia că această clauză atributivă de competenţă este abuzivă, şi că, raportat la momentul la care s-a discutat excepţia invocată potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., in limine litis, nu au putut fi făcute probatorii ample în acest sens.

Faţă de aceste considerente, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi a constatat că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este competentă teritorial să judece prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 7 martie 2017, iar la termenul din 6 aprilie 2017 instanţa a invocat din oficiu necompetenţa teritorială a instanţei.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2536/2017 din 6 aprilie 2017, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina şi, constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulatorul de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 126 alin. (2) Noul C. proc. civ. care prevede că în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor (cum este cazul prezentei acţiuni), precum şi alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prev. la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".

Ca atare, instanţa a constatat că nu poate fi invocată în speţă clauza atributivă de competenţă inserată în contractul părţilor faţă de data introducerii acţiunii pe rolul instanţelor judecătoreşti, câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractului de credit, respectiv 17.04.2008, iar nu după naşterea dreptului la despăgubire, cum impune textul de lege în mod imperativ.

În consecinţă, o asemenea prevedere este considerată nescrisă în lumina prevederilor legale amintite şi nu poate justifica alegerea instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul central al Băncii.

De asemenea, instanţa a mai reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 113 pct. 8 din Noul C. proc. civ. ca fiind o normă de protecţie a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanţa judecătorească cea mai apropiată (cea în a cărei rază de competenţă domiciliază), această normă de competenţă fiind o garanţie suplimentară a respectării dreptului la apărare al consumatorilor; or, prin declinarea competenţei teritoriale în favoarea instanţei de la sediul băncii, această prevedere legală a fost golită de conţinut.

În continuare s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., s-a reglementat o competenţă teritorială alternativă iar reclamantul, prin introducerea cererii de chemare în judecată la una din instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă competentă, a învestit legal instanţa.

La această instanţă, cauza a fost înregistrată la data de 19 aprilie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că reclamantul A. a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din convenţia de credit în care reclamantul are calitatea de consumator în relaţia cu banca.

Ca atare, se reţine că regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". Această competenţă este una relativă, nefiind reglementată prin norme de ordine publică şi, totodată, alternativă, putând fi incidente în cauză şi alte norme de competenţă teritorială.

Deopotrivă, dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., stabilesc un alt caz de competenţă teritorială alternativă, în sensul că mai sunt competente: instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

In speţa de faţă, Înalta Curte constată că reclamantul a încheiat cu pârâta B. S.A. contractul de credit nr. x, din 17.04.2008 a cărui caracter abuziv a solicitat să se constate şi că prin cererea de chemare în judecată reclamantul şi-a indicat domiciliul ca fiind în municipiul Câmpina, judeţul Prahova.

Astfel, prin înregistrarea acţiunii de către reclamant pe rolul Judecătoriei Câmpina, Înalta Curte apreciază că acesta şi-a exprimat opţiunea pentru această instanţă, conform art. 113 pct. 8 C. proc. civ., cum în mod corect a apreciat Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar prin alegerea făcută de către reclamant a Judecătoriei Câmpina, ca instanţă de la domiciliul reclamantului, aceasta a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită.

Tot în acelaşi context, sunt incidente şi dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Prin urmare, se observă şi faptul că în mod nelegal Judecătoria Câmpina a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în favoarea Judecătoriei Câmpina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2017.