Temporal effect of suspended administrative acts on court panel specialization: competence to adjudicate labor disputes despite suspension of internal reorganization measures

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.A, obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale, în perioada 01.01.2016-31.12.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 910 din 23 mai 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel.

Cauza a fost înregistrată iniţial la 17 iulie 2019, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 26 A III, care, prin încheierea de şedinţă din 2 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestui complet de judecată, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului dedus judecăţii în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, rămasă competentă să soluţioneze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal şi, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019, precum şi a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/20.06.2019, începând cu data de 01.07.2019 în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin sentinţa nr. 544/21.08.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeş, s-a admis în parte acţiunea formulată de judecătorii din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi din cadrul secţiei a II-a Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi colegiu; sentinţă executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

S-a arătat că prin Articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 s-a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civile de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secţii non-penale ale instanţei, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12/20.06.2019 s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi s-a propus Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, s-a reţinut că greşita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetenţa şi că, prin urmare, compunerea instanţei/completului nu se limitează la aspectul cantitativ.

A constatat instanţa că, prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi din secţia a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparenţă de nelegalitate cu privire la înfiinţarea unor astfel de complete şi specializarea lor în soluţionarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înfiinţat ca fiind specializat în soluţionarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menţionate, nu mai are competenţa materială procesuală (funcţională) să soluţioneze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializaţi în această materie ori care să facă măcar parte din secţia I Civilă; în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reţinut instanţa, prezentul complet este doar aparent specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, specializare în privinţa căreia s-a constatat deja o aparenţă de nelegalitate printr-o sentinţă judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal, întrucât specializarea urmăreşte judecătorul şi nu completul în abstract.

S-a mai reţinut că dacă la nivelul instanţei există o secţie sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secţia (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

În aplicarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. şi văzând considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, în situaţia în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală (specializată) va putea fi invocată de părţi ori de instanţă inclusiv la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluţionarea unei cauze, este obligat să îşi examineze propria competenţă şi să acţioneze în consecinţă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 131 alin. (1), art. 136 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială funcţională a completului de judecată, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea completelor din cadrul secţiei I Civile, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/20.06.2019.

Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluţionare completului 19 A CIV.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2019 pronunţată în acelaşi dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit. A constatat ivit conflictului negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, în ceea ce priveşte efectele sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, instanţa a reţinut, în esenţă, că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, iar, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Completul iniţial învestit a procedat, potrivit dispoziţiilor art. 200 C. proc. civ., la o verificare de competenţă în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat vreo situaţie care să atragă necompetenţa sa, săvârşind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desfiinţate.

Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că, atât timp cât la momentul înregistrării cererii de apel pe rolul completului LM 26 AIII, acesta era competent să soluţioneze prezentul apel, acesta a rămas competent să soluţioneze cauza şi după suspendarea actelor administrative în baza cărora au fost înfiinţate.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între completele LM 26 A III şi 19 A CIV din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, prin acţiunea promovată, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.A, obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale, în perioada 01.01.2016-31.12.2017.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2020.