Exclusive consumer jurisdiction affirmed; contractual forum clause invalidated and negative conflict of competence resolved in favor of consumer's domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 14.10.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata sumei de 413 RON reprezentând credit şi dobânzi penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Prin sentinţa civilă nr. 21779 din 5 decembrie 2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea cauzei spre competentă soluţionare, în favoarea Judecătoriei Răcari.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori şi a constatat că Judecătoria Răcari este competentă să judece prezentul litigiu, având în vedere că reclamanta este un profesionist, iar cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unui consumator.

De asemenea, a mai reţinut că obiectul cererii este în legătură cu raportul juridic născut dintr-un contract de credit, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., care reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă şi ca urmare astfel de cereri revin în competenţa instanţei de la domiciliul consumatorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 14 octombrie 2016, iar la termenul din 25 ianuarie 2017 instanţa a invocat din oficiu necompetenţa teritorială a instanţei.

Judecătoria Răcari, prin sentinţa civilă nr. 62 din 1 februarie 2017 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi, constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulatorul de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ. care prevăd că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, iar conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

În continuare, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantei se întemeiază pe contractul de credit nr. APPL 4052/07.04.2016, în baza căruia, susţine reclamanta, a acordat pârâtului un credit în valoare de 200 RON, iar conform art. 17.4 din contract, eventualele dispute rezultând din contract sau în legătură cu acesta, inclusiv încheierea, modificarea, desfăşurarea şi încetarea contractului şi pe care părţile nu le pot soluţiona pe cale amiabilă vor fi rezolvate în faţa instanţelor de judecată competente de la sediul creditorului, împrumutatul neavând posibilitatea apelării la proceduri extrajudiciare anterioare sesizării instanţei de judecată.

La această instanţă, cauza a fost înregistrată la data de 6 martie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că reclamanta A. S.A. a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului B. la plata sumei de 413 RON, reprezentând credit şi dobânzi penalizatoare.

Faţă de situaţia evocată prin acţiune şi având în vedere că pârâtul domiciliază în Judeţ Dâmboviţa, iar potrivit art. 121 teza finală C. proc. civ., dispoziţiile art. 126 alin. (2) din acelaşi cod rămân aplicabile, respectiv în situaţia cererilor formulate de către un profesionist împotriva unui consumator, părţile pot conveni, în scris sau prin declaraţie orală dată în faţa instanţei, alegerea instanţei competente, numai după naşterea dreptului la acţiune, Înalta Curte constată, din interpretarea dispoziţiilor menţionate, că orice clauză contractuală privind stabilirea competenţei unei anumite instanţe de judecată în eventualitatea naşterii unui litigiu între un profesionist şi un consumator nu va putea da naştere la efecte juridice în sensul indicat.

Totodată, se reţine faptul că dispoziţiile art. 126 alin. 2 C. proc. civ. sunt norme de procedură, motiv pentru care aplicabilitatea acestora nu se raportează la momentul naşterii raportului juridic, ci la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2013.

Prin urmare, având în vedere că pârâtul domiciliază în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Răcari cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, "necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura" şi a prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Răcari.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Răcari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2017.