Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 827/2017 AI generated

Jurisdiction for presidential orders in divorce proceedings follows the court handling the main divorce suit rather than the defendant's domicile

Case Number Decizia nr. 827/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Brașov Court, declaring the decision final and definitively assigning the case to that instance. The dispute centered on a request for a presidential order to provisionally grant the father sole parental authority and establish the minor child's residence with him pending the final resolution of an ongoing divorce lawsuit, which the Brașov Court had initially declined on territorial competence grounds in favor of the Ilfov Court, before the Ilfov Court subsequently reversed the decision back to Brașov. The High Court determined that because the presidential order sought interim measures within the context of a pending divorce proceeding, jurisdiction was exclusively tied to the court adjudicating the main divorce suit rather than the general territorial competence of the defendant's domicile, thereby mandating that the Brașov Court retain jurisdiction. This ruling applied the principle that requests for presidential orders regarding minor children in divorce cases must be filed with the competent first-instance court for the merits of the rights, pursuant to Articles 135, 920, and 998 of the Civil Procedure Code.

Legislator headnote

AI generated

art. 997 C. proc. civ, art. 998 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 920 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdiction for presidential orders in divorce proceedings follows the court handling the main divorce suit rather than the defendant's domicile: The dispute centered on a request for a presidential order to provisionally grant the father sole parental authority and establish the minor child's residence with him pending the final resolution of an ongoing divorce lawsuit, which the Brașov Court had initially declined on territorial competence grounds in favor of the Ilfov Court, before the Ilfov Court subsequently reversed the decision back to Brașov. The High Court determined that because the presidential order sought interim measures within the context of a pending divorce proceeding, jurisdiction was exclusively tied to the court adjudicating the main divorce suit rather than the general territorial competence of the defendant's domicile, thereby mandating that the Brașov Court retain jurisdiction. This ruling applied the principle that requests for presidential orders regarding minor children in divorce cases must be filed with the competent first-instance court for the merits of the rights, pursuant to Articles 135, 920, and 998 of the Civil Procedure Code.

Keywords

AI generated
divorce proceedings civil jurisdictional conflict parental dispute parental authority grounds for cassation pending proceedings

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Provision invoked to establish the jurisdiction for resolving the conflict of competence.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 21.09.2016 sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei să stabilească, în mod provizoriu, ca autoritatea părintească asupra minorului C., să se exercite de către tată, să se stabilească la tată locuinţa minorului şi, în subsidiar, să se stabilească un program de vizitare, iar măsurile să fie luate până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 997 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 9748 din 06.10.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă şi a fost declinată cauza spre competentă soluţionare, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului şi raportat la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului este instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, dispoziţii ce au caracter imperativ competenţa fiind exclusivă (de ordine publică) întrucât priveşte persoane şi nu bunuri raportat la petitul principal al cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 18 octombrie 2016, iar prin sentinţa civilă nr. 4603 din 22.11.2016 Judecătoria Cornetu a admis în parte cererea formulată de reclamantul-pârât D. şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B. în sensul că a încuviinţat reclamantului-pârât să aibă, la domiciliul pârâtei-reclamante în prima şi a treia sâmbătă din luna, începând cu ora 10:00 până la ora 17:00, relaţii personale cu minorul C., şi a obligat reclamantul-pârât să plătească lunar, o pensie de întreţinere în cuantum de 1/3 din salariul net şi a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamant si de pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul D. şi pârâta B., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 04.01.2017 sub nr. x/2016.

În motivarea apelului, reclamantul D. a invocat faptul că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu, solicitând în acest sens anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre judecare instanţei competente, iar pârâta B. a solicitat admiterea apelului arătând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere ce priveşte stabilirea domiciliului minorului la mamă cu toate că a stabilit un program de vizitare al minorului la domiciliul mamei unde trebuie să fie şi domiciliul minorului.

Prin decizia civilă nr. 803/A din 17.03.2017, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis apelul formulat de apelantul-reclamant D., a anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza spre judecare instanţei competente, Judecătoria Braşov.

A respins apelul formulat de apelanta-pârâtă B., ca rămas fără obiect şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Cornetu şi Judecătoria Braşov.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 920 C. proc. civ., potrivit cărora legiuitorul a dat posibilitatea instanţei de divorţ de a lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la copiii minori.

De asemenea, a mai reţinut că, prin cererea de ordonanţă preşedinţială, s-a solicitat exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei minorului în mod provizoriu până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Braşov şi astfel determinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind ordonanţă preşedinţială se face prin raportare la instanţa competentă să judece cererea de divorţ.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că reclamantul A. a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect stabilirea, în mod provizoriu, a autorităţii părinteşti asupra minorului C., în sensul ca acesta să se exercite de către tată; să se stabilească la tată locuinţa minorului şi, în subsidiar, să se stabilească un program de vizitare, iar măsurile să fie luate până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Braşov, ce are ca obiect divorţ, exercitare autoritate părintească şi stabilire domiciliu minor.

Astfel, faţă de situaţia juridică invocată prin acţiune, derivând din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi şi având în vedere că pe rolul Judecătoriei Braşov există un proces de divorţ şi capete accesorii privind minorii, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 920 C. proc. civ. aflat în cartea a VI-a, Titlul I privind procedura divorţului "instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei", raportate la art. 998 C. proc. civ., conform căruia "cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului". Aşadar, determinarea competenţei de soluţionare a cauzei pe calea ordonanţei preşedinţiale se face prin raportare la instanţa competentă să judece cererea de divorţ, respectiv Judecătoria Braşov.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2017.