Penalty claims under housing participation contract dismissed; appeal null for failure to plead illegality grounds.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă la 14.10.2010, reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Oradea - Municipiul Oradea, prin primar şi Administraţia Imobiliară Oradea, în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.A. şi B.., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.487.001,60 euro, la cursul oficial leu/euro comunicat de BNR la data efectuării plăţii, sumă reprezentând penalităţi conform contractului de asociere în participaţiune nr. 14519 din 02.07.2004.

Prin sentinţa nr. 79/21.03.2016, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei Administraţia Imobiliară Oradea, invocată de pârâta S.C. A. S.A. şi a respins acţiunea formulată de aceasta.

A respins ca neîntemeiată acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea, prin primar, în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.A., C..

A respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii reconvenţionale, invocată de pârâţii reconvenţionali Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea, prin primar.

A respins ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională formulată şi precizată de reclamanta reconvenţională S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta reconvenţională Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea şi a compensat cheltuielile de judecată ale părţilor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa nr. 5061/08.07.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Comercială, dosar nr. x/2010 a fost deschisă procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei S.C. A. S.A. fiind desemnat în calitate de administrator judiciar B..

Prin decizia nr. 741/R/28.04.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială s-a admis recursul declarat de S.C. A. S.A s-a dispus modificarea sentinţei nr. 5061/08.07.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială în sensul că s-a admis contestaţia debitoarei şi s-a respins cererea creditoarei ca neîntemeiată, astfel că pârâta S.C. A. S.A nu se află în procedura generală de insolvenţă motiv pentru care nu este reprezentată în instanţă prin administrator judiciar sau administrator special.

Cu privire la excepţia de netimbrare a acţiunii, instanţa a constatat la termenul de judecată din data de 17.05.2011 că pârâta a renunţat la excepţia invocată.

În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate a acţiunii reconvenţionale faţă de lipsa procedurii prealabile a concilierii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., instanţa a respins-o având în vedere prevederile art. 7205 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională. În cazul litigiilor prevăzute de art. 7201 nu este necesară o altă încercare de conciliere".

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei Administraţia Imobiliară Oradea, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa a admis-o, întrucât prin HCL nr. 811/21.12.2015 s-a aprobat încetarea activităţii acesteia şi s-a stabilit preluarea activităţii de către Municipiul Oradea începând cu data de 01.01.2016.

Referitor la fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta prin acţiunea formulată a susţinut că pârâta nu şi-ar fi respectat obligaţiile contractuale asumate, astfel că reclamanta ar avea dreptul la plata unor daune interese calculate, în conformitate cu prevederile art. 24 din contractual de asociere în participaţiune.

Pârâta la rândul ei, în apărare, a invocat excepţia de neexecutare a contractului de însăşi reclamanta, iar în justificarea pretenţiile formulate a evocat aceleaşi prevederi contractuale dar, cu referire la obligaţiile nerespectate de către intimata reconvenţională Consiliul Local al Municipiului Oradea.

Din înscrisurile depuse în probaţiune, instanţa a reţinut că pentru realizarea unui ansamblul de locuinţe pe raza municipiul Oradea, pârâta S.C. A. S.A., în calitate de antreprenor, a fost selectată prin licitaţie publică, în baza unui caiet de sarcini.

Astfel, în data de 06.07.2004 între reclamanta Consiliul Local al municipiului Oradea prin Administraţia Patrimoniului Imobiliar Oradea în calitate de asociat şi S.C. A. S.A. în calitate de antreprenor s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune, înregistrat sub nr. x/02.07.2004, contract ce a fost aprobat prin HCL nr. 822/29.07.2004.

Pe parcursul derulării contractului între părţile contractante s-a încheiat în data de 28.12.2006, sub nr. x, actul adiţional nr. x la Contractul de asociere în participaţiune nr. x din 02.07.2004, având ca obiect schimbarea denumirii şi sediul S.C. A. S.A., acesta fiind de fapt singurul act adiţional încheiat şi aprobat prin HCL, ca făcând parte integrantă din contract.

Prin clauzele contractuale, reclamanta Consiliul Local Oradea şi-a asumat faţă de antreprenorul S.C. A. S.A. obligaţia de a asigura folosinţa gratuită a terenului pe toată durata contractului de asociere în participaţiune, art. 7 anexa nr. 1, în vederea executării locuinţelor şi a infrastructurii şi de a vinde beneficiarilor de locuinţe, terenul aferent la un preţ de 16 euro/mp. fără TVA, HCL nr. 391 din 29.04.2004.

În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică în construcţii, care a stabilit pe baza înscrisurilor depuse în probaţiune că, amplasamentul era apt pentru mobilarea urbană începând cu data de 01.08.2004, prin "mobilare urbană" înţelegându-se efectuarea prospecţiunilor geologice, elaborarea proiectelor pentru obţinerea avizelor şi aprobărilor necesare, zonarea organizării lucrărilor, ofertarea pe piaţa imobiliară a spaţiilor de locuit, începerea executării lucrărilor de construcţie, proiectarea şi executarea utilităţilor necesare şi a spaţiilor de comunicaţii.

Experţii au concluzionat că la momentul predării terenului, deci în data de 28.10.2014, pârâta S.C. A. S.A., avea amplasamentul liber pentru construirea unui număr de aproximativ 210 de case din cele 307 (anexa 2 la raport - Plan Ansamblu Europa prezintă parcelarea conform PUD modificator), grupate pe trei zone de amplasament, deci aproximativ 68,40 % din numărul total al caselor care figurează în contractual de asociere.

Din înscrisurile depuse în probaţiune a rezultat că la data de 01.08.2004 (data aplicabilităţii contractului) respectiv la data de 28.10.2004 (data predării primirii amplasamentului), aproximativ 68,40 % din amplasament era apt pentru construire.

Prin raportul de contraexpertiză tehnică construcţii, s-a constatat că devierea rigolelor de colectare ape pluvial şi devierea canalului valea Salca cu lucrările de artă (podeţele) aferente, a necesitat obţinerea avizului şi din partea Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare - ANIF - Sucursala Someş - Criş, pentru realizarea unui canal colector, au fost executate de S.C. D. S.A.

S.C. A. S.A. a intrat în folosinţa faptică a terenului doar în etape, cu începere din data de 28.10.2004 data semnării procesului-verbal, întregul amplasament devenind apt pentru construire doar în data de 05.01.2006 după mutarea reţelei electrice.

Construcţia caselor a început, pe suprafeţele de teren disponibile, după obţinerea autorizaţiilor de construcţie, respectiv începând cu data de 12.01.2005.

Conform art. 9 lit. g) din contractul de asociere în participaţiune, lucrările de construire efectivă nu puteau fi demarate imediat după semnarea contractului întrucât era necesară proiectarea locuinţelor, obţinerea autorizaţiilor de construire, termenul de finalizare a proiectelor şi de obţinere a autorizaţiilor de construire stipulate în contract fiind de 90 de zile de la data intrării în vigoare a contractului.

Astfel cum rezulta din contractul de asociere în participaţiune, înregistrat sub nr. x/02.07.2004 şi aprobat prin HCL nr. 822/29.07.2004, s-au convenit drepturi şi obligaţii în favoarea unor terţe persoane beneficiare, achizitori ai locuinţelor amplasate pe aceste suprafeţe de teren întrucât documentaţia încheierii contractului la momentul dat, a avut în vedere considerarea vânzării locuinţelor către populaţia interesată direct sau în sistem de credit ipotecar, printr-un parteneriat public-privat.

Construcţiile, locuinţele proiectate, au fost finalizate de S.C. A. S.A., care a încheiat procese-verbale de recepţie aferente fiecărei construcţie (locuinţă), urmând ca Primăria Municipiului Oradea să vândă terenul aferent fiecărei locuinţe la preţul de 16 euro/mp. conform celor stipulate la contractual de asociere prin participaţiune.

În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantei şi cele ale reclamantei reconvenţionale, pretenţii care se întemeiază pe dispoziţiile art. 24 din contractual încheiat, respectiv pe faptul că fiecare parte contractantă invocă îndeplinirea necorespunzătoare al obligaţiilor contractual de partea cocontractantă ceea ce le-ar îndreptăţii la solicitarea plăţii de penalităţi în cuantum de 0,2% din valoarea terenului pus la dispoziţie de autoritatea public pentru fiecare zi de întârziere, instanţa a stabilit următoarele:

Conform art. 24 din Contractul încheiat "În situaţia în care antreprenorul, S.C. A. S.A. nu îşi îndeplineşte corespunzător şi la termen obligaţiile asumate prin prezentul contract acesta va datora autorităţii publice penalităţi în cuantum de 0,2% din valoarea terenului pus la dispoziţie de autoritatea public pentru fiecare zi de întârziere.

În situaţia în care autoritatea publică, Consiliul Local Oradea, nu îşi îndeplineşte corespunzător şi la termen obligaţiile asumate prin prezentul contract acesta va datora antreprenorului penalităţi în cuantum de 0,2% din valoarea terenului pus la dispoziţie de autoritatea public pentru fiecare zi de întârziere".

Instanţa a mai reţinut că pe parcursul derulării contractului de asociere în participaţiune nr. x/02.07.2004 aprobat prin HCL nr. 822/29.07.2004, părţile contractante nu au înţeles să încheie acte adiţionale deşi au existat din partea ambilor derogări şi modificări esenţiale ale clauzelor contractuale, ceea ce a condus la neînţelegerile ulterioare legate de data intrării în vigoare a contractului, data finalizării lucrărilor sau nefinalizarea la termen a lucrărilor contractate, îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, existenţa sau inexistenţa vreunei culpe în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Astfel, instanţa a reţinut că s-a modificat PUD prin majorarea numărului de locuinţe de la 260 la 307, modificare ce a implicat şi prelungirea termenului de execuţie, terenul a fost preluat apt pentru construirea de locuinţe doar în etape aşa cum rezultă din contraexpertiza efectuată.

Părţile contractante nu au stabilit în mod concret drepturile, obligaţiile ce vor rezulta în urma modificării esenţiale ale clauzele contractuale existând culpa în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale atât în sarcina Consiliului Local Oradea cât şi în sarcina societăţii pârâte.

Astfel, s-a constat că nici reclamanta şi nici pârâta nu şi-au îndeplinit în totalitate şi întocmai obligaţiile asumate contractului de asociere în participaţiune nr. x/02.07.2004, sens în care, Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea, prin primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A şi a respins ca neîntemeiată şi acţiunea reconvenţională formulată şi precizată de reclamanta reconvenţională S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta reconvenţională Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea, prin primar.

Întrucât atât acţiunea principală cât şi cea reconvenţională au fost respinse, ambele părţi se găsesc în culpă procesuală una faţă de cealaltă, astfel că au obligaţia de a suporta cheltuielile de judecată efectuate de partea adversă, motiv pentru care instanţa a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel reclamanţi Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea - prin primar, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 258/C/2016-A din 29 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea, prin primar, împotriva sentinţei nr. 79/COM/21.03.2016, pronunţată de Tribunalul Bihor.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, faţă de prevederile contractuale care fac trimitere expresă la realizarea locuinţelor conform Planului Urbanistic de Detaliu, aprobat prin HCL nr. 157/2004 - art. 5 art. 9 lit. b) şi c), precum şi graficul de lucrări anexă la contract şi contrar primei instanţe, că la încheierea contractului, părţile s-au înţeles cu privire la construcţia unui număr de 260 locuinţe, ce urmau a fi finalizate în termenul de 1200 zile de la data încheierii contractului.

Ulterior încheierii contractului, prin HCL nr. 1146/23.12.2004, s-a modificat Planul Urbanistic de Detaliu aprobat prin HCL nr. 157/2004, prevăzându-se realizarea unui număr de 307 unităţi de locuit, însă părţile nu au încheiat un act adiţional, prin care să prevadă construirea unui alt număr de locuinţe, or, în lipsa unui act adiţional la contract, instanţa de apel a apreciat că nu poate reţine faptul că pârâta s-ar fi obligat să construiască numărul de locuinţe stabilit prin HCL nr. 1146/23.12.2004, în termenul prevăzut la art. 9 lit. f) din contract, acest termen fiind stabilit de către părţi, doar pentru construcţia numărului de locuinţe prevăzut în HCL nr. 157/2004.

Prin urmare, contrar susţinerilor apelanţilor, instanţa de apel a reţinut că prin contractul de asociere în participaţiune, pârâta s-a obligat ca în termenul de 1200 de zile să construiască un număr de 260 locuinţe, iar nu 307.

A mai apreciat instanţa de apel a fi fondată critica cu privire la calcularea termenului de 1200 zile, deoarece părţile au prevăzut expres în contract ca termenul de execuţie să fie calculat în zile şi nu pe semestre, astfel că instanţa nu putea majora numărul de zile până la expirarea semestrului.

Cât priveşte data la care a început să curgă acest termen, instanţa de apel a apreciat că, din coroborarea prevederilor art. 6, art. 9 lit. f) şi art. 28 ale contractului de asociere, rezultă că termenul a început să curgă la data intrării în vigoare a contractului, respectiv la data de 29.07.2004 şi nu la data semnării acestuia de către părţi sau a predării amplasamentului, astfel că s-a împlinit la data de 11.11.2007, totodată, reţinându-se că la data împlinirii termenului de execuţie, intimata nu a finalizat în totalitate locuinţele la care s-a obligat, acestea fiind executate ulterior împlinirii termenului.

A mai reţinut instanţa de apel că prima instanţă a respins acţiunea reclamanţilor, având ca obiect obligarea pârâtei la plata de penalităţi, pentru neexecutarea corespunzătoare şi la termen a obligaţiilor ce-i reveneau în baza contractului de asociere în participaţiune nr. x/02.07.2004, pe considerentul că nici reclamanţii nu şi-au îndeplinit, în mod corespunzător obligaţiile ce le reveneau.

Astfel, faţă de reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor asumate de către părţi, instanţa de apel a apreciat că apelanţii nu sunt îndreptăţiţi să obţină de la pârâtă daune interese pentru neexecutarea în termen a obligaţiilor ce le reveneau, atât timp cât nici ei nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător şi la termen obligaţia de a pune la dispoziţia pârâtei, la data încheierii contractului, amplasamentul pe care urmau să se realizeze locuinţele, fapt ce a contribuit la întârzierea îndeplinirii obligaţiilor de către intimată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea, prin primar, au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar, în sensul modificării deciziei atacate, admiterii apelului şi, în consecinţă admiterea cererii de chemare în judecată.

Deşi în cuprinsul declaraţiei de recurs, recurenţii au indicat încadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., aceştia nu au structurat şi nu au dezvoltat aceste critici subsumat textelor legale indicate.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenţii critică soluţia pronunţată de instanţa de apel cu referire la motivul de apel privitor la întinderea obligaţiei de a construi asumată de antreprenor, sens în care reiterează critica formulată prin cererea de apel împotriva sentinţei primei instanţe.

În acest context, recurenţii propun reaprecierea probelor administrate, respectiv procesul-verbal din 28.10.2004 şi HCL nr. 1146/2004 şi, în consecinţă, solicită să se aprecieze că numărul locuinţelor ce trebuiau să fie realizate de intimata-pârâtă S.C. A. S.A. este de 307 şi nu 260, cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.

De asemenea, recurenţii invocă reaprecierea probelor administrate, cu referire la adresa nr. x/11.11.2005, anexele 2 şi 3 la raportul de contraexpertiză şi obiecţiunile formulate de expertul parte consilier al reclamanţilor.

Prin întâmpinarea depusă la 14 februarie 2017, intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., prin care arată că în dezvoltarea recursului, recurenţii se referă la dezlegarea dată de instanţele de fond împrejurărilor de fapt, aspect ce vizează în realitate netemeinicia deciziei atacate.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de recurenţi la 3 martie 2017, se arată că susţinerile intimatei-pârâte sunt neîntemeiate, sens în care solicită înlăturarea acestora.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, rămânând în pronunţare asupra acesteia.

Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate, excepţia nulităţii cererii de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, textul impunând, aşadar, ca o condiţie de formă a recursului, menţionarea motivelor de nelegalitate.

Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică, acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înţelege a critica hotărârea atacată.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul trebuie să conţină o dezvoltare a motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În speţă, nu numai că recurenţii nu s-au conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neformulând critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din acelaşi cod, dar mai mult, reiterează motivele prezentate în faţa instanţei de apel, fără a aduce critici de nelegalitate concrete.

Astfel, cu privire la susţinerile recurenţilor prin care se reiterează critica formulată prin cererea de apel cu referire la motivul de apel privitor la întinderea obligaţiei de a construi asumată de antreprenor şi prin care propun reaprecierea probelor administrate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Aceasta deoarece, dezvoltarea recursului se referă, sub toate motivele, la aceleaşi critici privind dezlegarea data de instanţele de fond împrejurărilor de fapt, privitoare la numărul de locuinţe care ar fi trebuit sa fie realizate de asociatul - antreprenor, aprecierea şi interpretarea probelor sub aspectul obligaţiilor ce reveneau reclamantei în executarea contractului dedus judecăţii şi a formalităţilor întocmite în scris care constată executarea obligaţiilor contractuale de predare a amplasamentului - teren - apt a fi construit şi asumarea obligaţiilor ce reveneau reclamantei şi care trebuiau îndeplinite în viitor, obligaţii asumate de reprezentanţii legali ai reclamantei.

Din această perspectivă, se constată că aprecierea probatoriului administrat a fost făcută, în condiţiile legii, de către instanţele de fond, situaţia de fapt fiind stabilită în baza probatoriului administrat, în cauză nefiind formulate critici privind nerespectarea regulilor legale de apreciere a probatoriului.

Din observarea criticilor formulate în cauză, Înalta Curte a constatat că motivele invocate de către recurenţi în susţinerea recursului nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în realitate, toate criticile formulate vizând aspecte de apreciere ori de stabilire a situaţiei de fapt în cauză şi de administrare şi interpretare a probatoriilor.

Înalta Curte reţine, că recurenţii nu au arătat în ce modalitate decizia instanţei de apel nu este conformă legii, şi nici nu s-au raportat la considerentele acesteia, ci au reluat criticile de fapt formulate în faza procesuală anterioară şi asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătoreşti atacate, iar nu doar reiterarea susţinerilor părţii cu privire la situaţia de fapt ori probatoriul administrat, de la judecata în instanţa de prim control judiciar devolutiv, cum este cazul în speţă.

În cauză, susţinerile recurenţilor prezentate de aceştia drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceloraşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care deja şi-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

Or, prin decizia atacată, s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanţa de apel le-a expus în conturarea soluţiei adoptate.

Prin urmare, fără a face referiri la soluţia apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenţii au nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, şi, ca urmare, atunci când criticile formulate nu se raportează punctual la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, este atrasă nulitatea recursului, întrucât, ele nu combat dezlegarea juridică dată problemelor litigioase prin hotărârea instanţei de apel.

În cauză, recurenţii nu s-au conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., întrucât, în memoriul de recurs, nu au dezvoltat niciun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, a constata nulitatea recursului declarat de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 258/C/2016-A din 29 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ORADEA şi MUNICIPIUL ORADEA - prin INSTITUŢIA PRIMARULUI împotriva deciziei civile nr. 258/C/2016-A din 29 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2017.