Negative conflict of jurisdiction; prohibition on ex officio invocation of relative territorial incompetence in personal actions

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 6.09.2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Timişoara, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 12650,73 RON preţ neachitat rezultând din facturi emise de reclamantă şi obligarea la plata dobânzilor legale şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza relaţiilor comerciale derulate din anul 2012 pârâta a achiziţionat pe baza unor comenzi telefonice mai multe piese auto, iar din luna mai 2014 pârâta a încetat a mai onora plata facturilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1719 C. civ.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 1305 din 8 februarie 2017, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, în aplicarea art. 107 C. proc. civ., că Judecătoria Timişoara este instanţa competentă în soluţionarea cauzei având în vedere că domiciliul pârâtei S.C. B. S.R.L. Timişoara este în Timişoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. x/2016.

La primul termen de judecată din 11.04.2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara.

Prin sentinţa civilă nr. 3649 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, fiind dispusă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi şi trimiterea cauzei către instanţa ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în speţa de faţă obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţii, competenţă atrasă de art. 107 C. proc. civ., fiind astfel în prezenţa unei competenţe de ordine privată şi nu de ordine publică.

Totodată, a reţinut că dacă pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa unde a fost introdusă cererea a devenit competentă, neputând invoca această excepţie din oficiu, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei, a mai reţinut instanţa, pârâtei i-a fost comunicată o copie după cererea de chemare în judecată şi înscrisuri, fiind citată cu menţiunea de a depune întâmpinare în 25 de zile, însă aceasta nu a dat curs solicitării. Cum nu a fost depusă întâmpinarea, nu a fost nici invocată excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, Judecătoria Iaşi devenind competentă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi a fost învestită cu o acţiune în pretenţii al cărei obiect îl constituie obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. Timişoara la plata sumei de 12650,73 RON, preţ neachitat rezultând din facturi emise de reclamantă şi obligarea la plata dobânzilor legale şi a cheltuielilor de judecată, deci cu o acţiune personală.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică sau privată, cea de ordine publică circumscriindu-se cazurilor încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, ale încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad, precum şi ale încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, în toate celelalte cazuri necompetenţa fiind de ordine privată.

În raport de aceste precizări, se constată că în speţă se pune în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, care se supune dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Întrucât aceste norme sunt de competenţă teritorială relativă, nesocotirea lor putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

Se reţine că în speţă, dispoziţiile art. 131 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Judecătoria Iaşi trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

Înalta Curte apreciază că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Iaşi s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale anterior evocate.

Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 mai 2017.