Conflict of jurisdiction over objection to enforcement resolved in favor of the court that authorized execution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the case be heard by the Bucharest Sector 1 Court, which prevailed over the Cluj-Napoca Court's claim to territorial competence. The dispute involved an objection to enforcement filed by a debtor against a company regarding a forced execution procedure initiated based on a civil judgment for debt recovery. While the Cluj-Napoca Court initially declined jurisdiction in favor of the Bucharest court, the latter subsequently reversed this, arguing that under the old Code of Civil Procedure applicable at the time the enforcement request was filed, jurisdiction lay with the court of the debtor's domicile (Cluj-Napoca), whereas the former court argued it had become the "enforcement court" upon authorizing the execution. The decisive legal basis was Article 714(1) of the new Code of Civil Procedure, which establishes that the competent authority to resolve objections to enforcement is the "enforcement court" (instanţa de executare). The Supreme Court held that because the Bucharest Sector 1 Court had issued the order authorizing the forced execution, it legally became the enforcement court and thus retained exclusive competence to adjudicate the subsequent objection, overriding the argument for jurisdiction based on the debtor's domicile under the transitional provisions of the old code.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 24 din C. proc. civ, art. 622 alin. (2) C. proc. civ, art. 644 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over objection to enforcement resolved in favor of the court that authorized execution: The dispute involved an objection to enforcement filed by a debtor against a company regarding a forced execution procedure initiated based on a civil judgment for debt recovery. While the Cluj-Napoca Court initially declined jurisdiction in favor of the Bucharest court, the latter subsequently reversed this, arguing that under the old Code of Civil Procedure applicable at the time the enforcement request was filed, jurisdiction lay with the court of the debtor's domicile (Cluj-Napoca), whereas the former court argued it had become the "enforcement court" upon authorizing the execution. The decisive legal basis was Article 714(1) of the new Code of Civil Procedure, which establishes that the competent authority to resolve objections to enforcement is the "enforcement court" (instanţa de executare). The Supreme Court held that because the Bucharest Sector 1 Court had issued the order authorizing the forced execution, it legally became the enforcement court and thus retained exclusive competence to adjudicate the subsequent objection, overriding the argument for jurisdiction based on the debtor's domicile under the transitional provisions of the old code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited in the dispositive section to establish the competence of the court for resolving the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 14.09.2016 sub nr. x/2016, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., contestaţie la executare, solicitând: anularea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 31.05.2016 în dosarul nr. x/2016; anularea executării silite începute împotriva sa în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3764/13.03.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pentru recuperarea creanţei în cuantum de 10.937 RON, precum şi a tuturor actelor de executare silită, inclusiv a încheierii nr. 190/11.03.2016 de stabilire a cheltuielilor de executare pentru suma de 1.732,44 RON; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat prevederile art. 453 C. proc. civ., art. 670 alin. (4) şi 712 alin. (1) şi (3) şi urm. din acelaşi cod.
În şedinţa publică de la 7 decembrie 2016 instanţa a invocat, din oficiu, în temeiul art. 131 noul C. proc. civ., excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 10358 din 7 decembrie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa privind soluţionarea contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Contestaţia la executare ce face obiectul prezentei cauze priveşte procedura de executare silită pornită împotriva contestatorului în dosarul de executare nr. 190/2016 al B.E.J. C. - executare ce a fost încuviinţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin încheierea f.n. pronunţată în dosarul nr. x/2016, în şedinţa camerei de consiliu din 31.05.2016.
Rezultă, aşadar, că la data de 31.05.2016, ca efect al încuviinţării executării silite în dosarul execuţional mai sus menţionat, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) noul C. proc. civ., fiind, astfel, competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite ce face obiectul dosarului execuţional în litigiu, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă sub nr. x/2017.
Prin sentinţa civilă nr. 1808/2017 din 22 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, fiind dispusă declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cazul contestaţiei la executare, necompetenţa teritorială este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părţile nu o pot înlătura şi că, în raport de prevederile art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
De asemenea, potrivit art. 622 alin. (2) C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare prin depunerea de către creditor a cererii de executare în conformitate cu prevederile art. 644 C. proc. civ.
Instanţa a reţinut că, în speţă, cererea de executare silită a fost formulată la data de 11.03.2016 şi că la această dată erau în vigoare dispoziţiile art. 714 şi 651 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii care stabilesc competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite şi a contestaţiei la executare în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Cum la data sesizării organului de executare domiciliul debitorului A. se afla în Cluj-Napoca, localitatea Fabricii nr. 7, instanţa a reţinut că este competentă sa soluţioneze contestaţia la executare Judecătoria Cluj-Napoca.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:
Se constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestaţia la executare privind procedura de executare silită pornită împotriva contestatorului A. în dosarul de executare nr. 190/2016 al B.E.J. C., executare ce a fost încuviinţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin încheierea din 31.05.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016.
Înalta Curte reţine că instanţa competentă în soluţionarea cauzei se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa de executare.
Aşadar, cum prin încheierea din 31.05.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, a fost încuviinţată executarea silită prin toate formele de executare, la cererea creditorului S.C. B. S.A. împotriva debitorului A., aceasta a devenit instanţă de executare în sensul dispoziţiilor legale.
Prin urmare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de executare în înţelesul legii, este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2016 al B.E.J. C., cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În acest context, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., se constată că Judecătoria Sectorului 1 este competentă pentru soluţionarea contestaţiei la executare ce face obiectul litigiului de faţă.
Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 mai 2017.