Negative conflict of jurisdiction in consumer credit disputes: invalidity of pre-dispute forum selection clauses under New Civil Procedure Code

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 19.06.2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate: nulitatea clauzei abuzivă cuprinsă la art. 3 din contractul de credit nr. x din 09.05.2008, încheiată între subsemnatul şi S.C. B. S.A. Sucursala Slatina privind dobânda şi în consecinţă anularea lor în sensul art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 193/2000; să fie obligată pârâta la modificarea Contractului de credit nr. x din 09.05.2008 în sensul înlăturării clauzelor cuprinse în art. 3 pct. 3.1-3.2 precum şi cea din actul adiţional şi să insereze în contract o formulă clară de calcul a ratei dobânzii compusă din indicatorul de referinţă LIBOR CHF 3M+ marja băncii la maxim 2,91% care se va analiza trimestrial şi care să se aplice în continuare în relaţia bancă - împrumutanţi; să fie obligată pârâta să revizuiască dobânda în sens descrescător pe toată această perioadă de la majorarea abuzivă la o dobândă calculată în funcţie de o formulă clară de calcul a ratei dobânzii compusă din indicatorul de referinţă LIBOR CHF 3M şi marja băncii care trebuie să fie de cel mult 2,91 actualizată trimestrial; să se constate nulitatea clauzei cuprinsă la secţiunea 1 - prevederi generale art. 4 din contractul de credit nr. x din 09.05.2008 încheiată între subsemnatul şi S.C. B. S.A. Sucursala Slatina privind comisionul de acordare şi în consecinţă să dispuneţi anularea lor în sensul art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 193/2000; să se dispună modificarea Contractului de credit nr. x din 09.05.2008 în sensul înlăturării clauzelor cuprinse la secţiunea 1- prevederi generale art. 4 privind comisionul de acordare şi obligarea pârâtelor la restituirea sumei de bani reţinute în mod abuziv la data acordării creditului; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii 193/2000 şi art. 1092 C. civ..

Pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, susţinând că, potrivit art. 13.5. din contractul de credit competenţa teritorială de soluţionare a oricărui litigiu izvorât în legătură cu contractul de credit semnat de către părţi este de competenţa instanţelor judecătoreşti din Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 12921/2015 din 26 octombrie 2015, Judecătoria Craiova, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

În fapt, între reclamant, în calitate de împrumutat, şi pârâta B. S.A., s-a încheiat Convenţia de Credit nr. x/09.05.2008, având ca obiect acordarea de către bancă a unui credit în cuantum de 14805,00 CHF pe o perioadă de 120 luni.

Prin art. 13.5 din Convenţia de Credit părţile au convenit că litigiile şi neînţelegerile de orice fel dintre părţile contractului, privind încheierea, derularea, executarea şi modificarea contractului vor fi soluţionate de părţi pe cale amiabilă, iar dacă nu se ajunge la un acord, părţile convin soluţionarea divergenţelor pe cale judecătorească, competenţa aparţinând instanţelor judecătoreşti de la sediul central al Băncii, respectiv instanţelor judecătoreşti din Bucureşti.

Convenţia de Credit nr. x/09.05.2008 şi implicit clauza de la art. 13.5 din Convenţie, au fost convenite de părţi sub regimul vechiul C. proc. civ., în vigoare la data încheierii Convenţiei.

Instanţa a mai reţinut că este legală convenţia părţilor privitoare la competenţă, vechiul C. proc. civ. permiţând părţilor să convină, prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei, că pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţă teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16 din vechiul C. proc. civ.

Totodată, a reţinut că dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. au putere de lege doar pentru viitor şi că, pentru convenţiile privitoare la competenţa teritorială a instanţelor încheiate sub imperiul vechiul C. proc. civ., sunt aplicabile prevederile de la data încheierii convenţiilor, deci, prevederile vechiul C. proc. civ., şi nu prevederile Noului C. proc. civ., care, aşa cum s-a arătat, dispun doar pentru viitor.

În consecinţă, instanţa a apreciat că părţile au stabilit, în mod legal, competenţa de soluţionare a litigiilor, prin Convenţia de Credit, competenţa aparţinând astfel Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, instanţa de la sediul Băncii pârâte.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/2017.

La termenul de judecată din 17.03.2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 3141 din 17 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, fiind dispusă declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în ceea ce priveşte legea procesuală aplicabilă că acţiunea este supusă prevederilor Noului C. proc. civ., în raport de art. 24 C. proc. civ. şi de data formulării cererii de chemare în judecată (18.06.2016).

Instanţa a mai constatat că şi în situaţia aplicării raţionamentului din sentinţa civilă nr. 12921/26.10.2015, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti oricum nu era competentă să soluţioneze prezenta cauză, având în vedere că sediul central al băncii era, la data sesizării instanţei, în sectorul 1.

S-a reţinut că, în cazul cererilor în materia protecţiei consumatorului, atunci când acţiunea este formulată de consumator împotriva profesionistului, competenţa este una alternativă, respectiv domiciliul profesionistului sau domiciliul consumatorului, astfel cum rezultă din prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, reclamantul şi-a manifestat această opţiune, alegând instanţa de la domiciliul său, respectiv Judecătoria Craiova.

Instanţa a subliniat că este lipsit de relevanţă juridică faptul că părţile au stabilit prin contract că litigiile vor fi soluţionate de instanţa de la sediul central al băncii, câtă vreme art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire, iar orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din noul C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Instanţa reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 noul C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 noul C. proc. civ.

Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin. (2) din noul C. proc. civ. "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".

Ca atare, conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) noul C. proc. civ., clauza atributivă de competenţa prevăzută la art. 13.5 din Convenţia de Credit nu poate fi avută în vedere întrucât a fost stipulată anterior naşterii dreptului la despăgubire.

Din jurisprudenţa Curţii în materia protecţiei consumatorului, (Cauza Océano Grupo Editorial S.A. v Roció Murciano Quintero), instanţa a reţinut că, s-a stabilit că este inechitabil şi mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile la instanţa de la sediul acestuia din urmă.

În consecinţă, nu se poate da eficienţă unei clauze atributive de competenţă care, potrivit art. 126 alin. (2) din noul C. proc. civ., este considerată nescrisă, sancţiunea considerării ca nescrisă fiind asimilată unei nulităţi absolute şi parţiale care operează de drept, iar opţiunea reclamantului a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la domiciliul său, respectiv de Judecătoria Craiova.

Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 mai 2017.