Negative conflict of jurisdiction over personal real estate action seeking recharacterization of sale contract as loan; validity of claimant's choice of forum under alternative competence rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. x/2016, reclamanta A., domiciliata în jud. Călăraşi, a solicitat în contradictoriu cu B., domiciliat în jud. Călăraşi, C. şi D., ambii domiciliaţi în jud. Bistriţa Năsăud să fie calificat ca şi contract de împrumut contractul de vânzare cumpărare încheiat cu pârâţii Zagrean, autentificat sub nr. x de către E. privitor la imobilul înscris în CF a localităţii Lehliu Gara cu nr. x, de sub A+ l, având nr. cadastral x, respectiv de sub A1.l, având nr. Cadastrul 21610 C1 compus din: locuinţa-demisol parter +etaj, construită din cărămidă în anul 2012, formată din 7 camere. acoperită cu tablă, şi terenul-curţi construcţii în suprafaţă totală de 992 mp şi imobil situat în intravilanul oraşului Lehliu Gara, str. x P 18, jud. Călăraşi şi imobilul înscris în CF a localităţii Lehliu Gara cu nr. x de sub A+1 având nr. cadastral x compus din: teren-curţi construcţii în suprafaţă totală de 6005 mp, imobil teren situat în intravilanul oraşului Lehliu Gara, str. x, jud. Călăraşi, prin intermediul cărora a fost împrumutată cu suma de 331.161 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1251 noul C. civ., art. 1179 alin. (1) pct. 2 noul C. civ., art. 1207 noul C. civ., art. 1214 alin. (4) noul C. civ., art. 1216 alin. (2) si 4 noul C. civ., art. 194-204 C. proc. civ.

Pârâţii C. şi D. au formulat întâmpinare şi au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare şi a precizat obiectul cererii, arătând că solicită să fie calificat ca şi contract de împrumut contractul de vânzare cumpărare încheiat între C. şi D., în calitate de împrumutători şi B. şi reclamantă, în calitate de împrumutaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 1075/2016 din 22 decembrie 2016, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de pârâţii C. şi D. şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost precizat de reclamantă, îl constituie calificarea ca şi contract de împrumut a contractului de vânzare cumpărare încheiat între C. şi D., în calitate de împrumutători şi B. şi reclamantă, în calitate de împrumutaţi.

S-a mai reţinut că, în mod evident, B. este chemat în judecată în condiţiile art. 68 C. proc. civ. şi că, potrivit dispoziţiilor art. 70 C. proc. civ., cel chemat în judecată dobândeşte poziţia procesuală de reclamant, iar hotărârea îşi produce efectele şi în privinţa sa.

În aplicarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ. şi art. 112 din acelaşi cod şi văzând că domiciliul pârâţilor se află în raza Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârâţii C. şi D. şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 355/F/2017 din 6 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de reclamanta A., fiind dispusă declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi; constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a reţinut, în esenţă, că acţiunea pendinte este o acţiune personală imobiliară fiind circumscrisă normelor de competenţă teritorială instituite de art. 107 din C. proc. civ. şi, întrucât acţiunea este îndreptată împotriva mai multor pârâţi care au domicilii diferite, devin incidente regulile speciale prevăzute de art. 112 alin1 şi art. 116 din acelaşi cod.

Reclamanta şi-a manifestat în cauza pendinte în mod expres voinţa ca litigiul să fie soluţionat de Tribunalul Călăraşi, în a cărui rază teritorială domiciliază primul pârât, dar sunt situate şi imobilele obiect al contractului în discuţie.

Pârâtul fost concubin, la rândul său, s-a manifestat similar, în sensul că, prin întâmpinarea formulată nu a invocat necompetenţa teritorială a Tribunalului Călăraşi, ci s-a apărat invocând pe de o parte excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive ca neparticipant la contractul de vânzare-cumpărare a cărui recalificare se solicită, iar pe de altă parte apărări de fond susţinând un punct de vedere total opus celui afirmat de reclamantă, fosta concubină.

Doar pârâţii de rând 2 şi 3, unchiul şi mătuşa primului pârât, au invocat excepţia necompetenţei Tribunalului Călăraşi, cei doi avocaţi făcând trimitere la prevederile art. 112 alin. (2) din C. proc. civ. cu privire la fondul cauzei se neagă susţinerile reclamantei, însă în acelaşi timp fiecare dintre cei doi avocaţi se contrazic cu privire la (ne)acceptarea răscumpărării imobilelor prin încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare consecutiv contractului de vânzare-cumpărare, ca operaţiuni inverse, ultima vizându-l şi pe concubinul neproprietar al imobilelor în discuţie.

Tribunalul Călăraşi a conchis că în cauza pendinte primul pârât, fostul concubin al reclamantei, este chemat în judecată în condiţiile art. 68 C. proc. civ. şi că, potrivit dispoziţiilor art. 70 C. proc. civ., cel chemat în judecată dobândeşte poziţia procesuală de reclamant, iar hotărârea îşi produce efectele şi în privinţa sa. Astfel, în raport de domiciliile pârâţilor rămaşi în cauză care nu domiciliază în arondismentul său, a conchis că nu este instanţă competentă teritorial şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Contrar concluziei la care a ajuns Tribunalul Călăraşi, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a concluzionat că această manieră de dezînvestire nu este procedural conformă normelor legale evocate, transformarea pârâtului-fost concubin al reclamantei în coreclamant fiind nu doar neprocedurală, dar şi nesusţinută de actele dosarului.

În raport de pretenţia concretă dedusă judecăţii şi înscrisurile notariale depuse la dosarul cauzei s-a reţinut că este exclusă ipoteza fictivităţii pârâtului de rând 1, reglementată de textul art. 112 alin. (2) din C. proc. civ., scopul acţiunii pendinte fiind, desocotirea fostei concubine de fostul concubin şi rudele sale.

În consecinţă, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a reţinut că soluţionarea acţiunii pendinte revine instanţei competente teritorial după normele instituite de dispoziţiile art. 107, 112 alin. (1) şi 116 din C. proc. civ., reclamanta fiind cea care face alegerea instanţei la care a înţeles să introducă acţiunea îndreptată împotriva mai multor pârâţi cu domicilii diferite.

Opţiunea reclamantei, neechivocă, este pentru Tribunalul Călăraşi, instanţa sesizată, în al cărui arondisment locuieşte pârâtul fost concubin B., care la rândul său nu a contestat competenţa, şi unde de altfel locuieşte şi reclamanta şi sunt situate şi imobilele obiect al contractului de vânzare-cumpărare în discuţie.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că pretenţia dedusă judecăţii de reclamanta A. şi îndreptată împotriva pârâţilor B. (fost concubin) şi soţii C. şi D. (unchiul, respectiv mătuşa fostului concubin) este aceea de calificare a contractului de vânzare-cumpărare vizând bunurile imobiliare proprii ale reclamantei ca fiind contract de împrumut acordat concubinilor de rudele concubinului, în circumstanţele încheierii la notarul public, în aceeaşi zi, a trei acte notariale.

Totodată, constată că reclamanta A., primul pârât B. şi imobilele obiect al contractului de vânzare-cumpărare, respectiv al promisiunii de vânzare-cumpărare ca operaţiune inversă, situate în intravilanul oraşului Lehliu-Gară, domiciliază, respectiv sunt situate în circumscripţia Tribunalului Călăraşi, oraşul Lehliu-Gară. Pârâţii soţi C. şi D. - unchiul şi mătuşa primului pârât, domiciliază în circumscripţia Tribunalului Bistriţa-Năsăud, oraşul Beclean.

Astfel, în prezenta cauză cadrul procesual sub aspectul participanţilor este cel stabilit prin acţiunea precizată promovată, având ca reclamantă pe A. şi ca pârâţi pe B. şi pe soţii C. şi D..

Înalta Curte reţine că delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială şi că, în principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Cum acţiunea pendinte este o acţiune personală imobiliară, circumscrisă aşadar normelor de competenţă teritorială instituite de regula generală reglementată de art. 107 din C. proc. civ. şi, întrucât acţiunea este îndreptată împotriva mai multor pârâţi care au domicilii diferite, devin incidente regulile speciale prevăzute de art. 112 alin. (1) şi art. 116 din acelaşi cod.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., în cazul pluralităţii de pârâţi "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Art. 116 C. proc. civ. dispune că:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Acţiunea pendinte este îndreptată împotriva mai multor pârâţi care au domicilii diferite şi este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă, având în vedere şi textele legale anterior evocate, reclamantul având posibilitatea de a introduce acţiunea la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

În speţă, se constată că reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâţi pe B., domiciliat în jud. Călăraşi, pe C. şi D., ambii domiciliaţi în jud. Bistriţa Năsăud şi a ales să învestească Tribunalul Călăraşi cu soluţionarea demersului său judiciar, aceasta fiind instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul unuia dintre pârâţi, respectiv B..

Totodată, se constată că opţiunea reclamantei susţinută, de prevederile art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluţionării cauzei la Tribunalul Călăraşi, prin urmare, la instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul unuia dintre pârâţi, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., care nu a contestat competenţa şi unde de altfel locuieşte reclamanta şi sunt situate imobilele obiect al contractului de vânzare-cumpărare în discuţie.

Este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 mai 2017.