Non-payment of judicial stamp duty causing annulment of civil appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant’s appeal as unstamped, leaving the Court of Appeal’s 2017 decision—which had previously declared the appeal time-barred—final and in force. The dispute arose from a civil procedure where the claimant’s initial filing was annulled for lack of object, and subsequent appeals were sequentially declared time-barred (*perimare*) due to the failure to maintain procedural continuity for more than one year. The decisive legal basis was the mandatory requirement for the prepayment of judicial stamp duty under Article 20 of Law No. 146/1997 and Article 9 of Emergency Ordinance No. 32/1995; because the appellant failed to pay the required stamp duty by the hearing date despite legal summons, the court exercised its power to raise the issue ex officio and annulled the appeal, as the court was not legally invested to examine the merits without compliance with this formal prerequisite.
Legislator headnote
AI generatedart. 112 C. proc. civ, art. 133 alin. (1) C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ; Non-payment of judicial stamp duty causing annulment of civil appeal: Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 09.09.2014 când prin încheiere instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa nejustificată a părţilor, şi de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina acestora.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 09 mai 2017
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2878 din data de 20.06.2014, Judecătoria Suceava a admis excepţia nulităţii cererii formulată de Dimitriu I. Constantin pentru lipsa obiectului invocată din oficiu şi a anulat cererea pentru lipsa obiectului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 112 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă numele şi prenumele părţilor, domiciliul acestora, obiectul cererii şi valoarea acestuia, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere şi semnătura.
Conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele părţilor, obiectul sau semnătura, va fi declarată nulă.
Instanţa a constatat că cererea nu este inteligibilă, neînţelegându-se ce solicită reclamantul prin cererea formulată.
La termenul de judecată din data de 28 februarie 2014 instanţa a pus în vedere reclamantului prezent să menţioneze obiectul acţiunii, motivele de fapt şi temeiul de drept al cererii. La termenul de judecată din data de 09 mai 2014 instanţa a adus la cunoştinţa reclamantului prezent că la data de 28 februarie 2014 instanţa i-a pus în vedere să menţioneze obiectul acţiunii, motivele de fapt şi temeiul de drept al cererii.
Instanţa a constatat că din cuprinsul cererii formulate şi a înscrisurilor depuse de reclamant nu reiese care este obiectul cererii şi care sunt motivele de fapt şi temeiul de drept al cererii.
Având în vedere faptul că instanţa a pus în vederea reclamantului să precizeze obiectul cererii, temeiul de drept şi motivele de fapt ale cererii, reclamantul nu s-a conformat, iar din cuprinsul cererii nu rezultă aceste aspecte instanţa a constatat că cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul Dimitriu Constantin, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 469/13.10.2015 Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia perimării recursului invocată din oficiu de instanţă şi a constatat perimat recursul.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 09.09.2014 când prin încheiere instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa nejustificată a părţilor, şi de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina acestora.
Conform art. 248 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept, chiar şi în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an.
Aşadar, în conformitate cu acest text legal, în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură juridică mixtă, în sensul că este atât o sancţiune procedurală, de aplicaţie generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei, vreme îndelungată, în judecată.
Având în vedere că în cauza de faţă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii mai mult de un an, instanţa a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul Dimitriu Constantin.
Prin decizia nr. 17 din 16 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost constată perimată cererea de recurs formulată de petentul Dimitriu Constantin împotriva hotărârii nr. 469 din 13 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2014.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în speţă, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 21.01.2016, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 21 ianuarie 2016 şi, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
Totodată, s-a reţinut că până la data de 23.01.2017, când era împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în vederea continuării judecăţii.
Reţinând că în speţă sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, instanţa a constatat perimată cererea de recurs cu care a fost investită.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs recurentul Dimitriu I. Constantin, fără a se indica temeiul de drept, cererea cuprinzând o înşiruire de numere de dosare şi de relatări trunchiate privind măsurile luate în cadrul unor şedinţe de judecată diferite ce vizează diverse litigii.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii sau motive de recurs, Înalta Curte conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs invocată, din oficiu, şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Este de reţinut că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.
În speţă, recurentul a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 9 mai 2017, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON şi 0,15 RON timbru judiciar, dar acesta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării.
Constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat şi nici până la termenul stabilit de instanţă, respectiv 9 mai 2017, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995, modificată, şi să dispună anularea cererii, ca netimbrată.
În raport de prevederile legale anterior evocate, cererea de recurs formulată de recurentul Dimitriu I. Constantin împotriva deciziei nr. 17 din 16 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, va fi anulată ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul Dimitriu I. Constantin împotriva deciziei nr. 17 din 16 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 mai 2017.