Extraordinary revision barred where criminal fraud conviction does not establish document falsity or alter insured risk scope

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 116/11.02.2016, Tribunalul Covasna a respins ca inadmisibilă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. şi B. în contradictoriu cu intimaţii S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.A., având ca obiect revizuirea sentinţei civile nr. 1891/24.05.2012 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr. x/2011, în sensul admiterii acţiunii introductive aşa cum a fost ea formulată.

Pentru a pronunţa acesta sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată sub dosar nr. x/2015, revizuenta S.C. A. S.R.L. prin reprezentanţii săi legali, E. - administrator şi B. - administrator judiciar în contradictoriu cu intimatele S.C. C. S.A. şi D. S.A., a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ. încuviinţarea cererii de revizuire şi, în urma rejudecării în fond a litigiului să se dispună modificarea în tot a sentinţei civile nr. 1891/2012 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr. x/2011, în sensul admiterii acţiunii revizuentei aşa cum a fost formulată.

S-a mai solicitat suspendarea judecării litigiului potrivit art. 244 pct. l alin. (1) C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a litigiului aferent dosarului civil ce se va forma în baza acţiunii de constatare a nulităţii absolute a contractului de închiriere utilaje nr. 13037/15.03.2010 şi a procesului-verbal de predare-primire utilaje nr. x din 17.03.2010.

Prin sentinţa civilă nr. 1891/24 mai 2012, pronunţată în dosar nr. x/2011 al Tribunalului Covasna s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. având ca obiect obligarea acesteia la plata despăgubirilor în sumă de 285.700 RON, cu dobânda legală aferentă.

Pentru aceasta s-a arătat că prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. D. S..A solicitând obligarea celei dintâi la plata sumei de 285.700 RON, cu menţiunea că societatea bancară este beneficiara parţială a despăgubirilor.

S-a arătat că asigurătorul C. S.A. a refuzat să plătească reclamantei despăgubiri în dosarul de daună x, susţinând că dispariţia buldoexcavatorului marca x nu reprezintă furt sau tâlhărie. În opinia reclamantei este vorba de un eveniment asigurat.

Utilajul a fost predat de către reclamantă societăţii comerciale F. S.R.L. în baza contractului de închiriere nr. x/15.03.2010 şi a procesului-verbal de predare-primire nr. x/17.03.2010 pe o perioadă de trei luni, dar la expirarea acesteia buldoexcavatorul nu a mai fost returnat.

La data de 16.03.2010 la cererea reclamantei s-a încheiat contractul de asigurare nr. x cu valabilitate 17.03.2010 - 16.03.2011, contractul de închiriere a fost încheiat anterior, la data de 15.03.2010, iar bunul a fost predat locatarului la data de 17.03.2010.

Analizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a căii de atac prin prisma prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ. a reţinut că una din acestea se referă la existenţa unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.

Prin sentinţa penală nr. 77/2014, menţinută în parte prin decizia penală nr. 1071/A/2015 a Curţii de Apel Cluj a fost condamnat inculpatul G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, reţinându-se că a încheiat în baza unei procuri notariale primită de la administratorul S.C. F. S.R.L. contractul de închiriere cu S.C. A. S.R.L. şi a indus în eroare persoanele vătămate în ceea ce priveşte un element esenţial şi anume existenţa resurselor sale financiare.

S-a constatat că prin constituirea de parte civilă S.C. A. S.R.L. a solicitat plata despăgubirilor reprezentând chirie neachitată şi contravaloarea buldoexcavatorului nerestituit la data expirării duratei contractului. Decizia penală nu a anulat contractul de închiriere şi procesul-verbal de predare primire a utilajului, dar în schimb s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata integrală a despăgubirilor civile fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

S-a făcut referire şi la faptul că nu a putut fi introdusă în cauză societatea de asigurare deoarece, în baza sentinţei civile astfel cum a fost menţinută în căile de atac, inclusiv prin decizia nr. 181/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, riscul contractului de închiriere nu poate fi transferat societăţii de asigurare, fiind un risc asumat de reclamantă în calitate de locator.

S-a arătat că la data de 09.10.2015 s-a înregistrat plângerea S.C. A. S.R.L. prin care solicită anularea contractului de închiriere utilaje nr. 13037/2010 şi a procesului-verbal de predare-primire utilaje nr. x - 1/2010.

Prin Ordonanţa de clasare din data de 16.11.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., fiind incidente în acest caz prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen. şi anume fapta nu este prevăzută de legea penală.

În acest context s-a reţinut că pe rolul Tribunalului Covasna s-a înregistrat o acţiune formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. având ca obiect să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere utilaje nr. 13037/2010 şi a procesului-verbal de predare-primire utilaje nr. x - 1/2010.

Rezultă, aşadar, că nu există un înscris care să fi fost reţinut ca fals printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o ordonanţă a procurorului. Cercetarea pe cale incidentă, de către instanţa civilă, a existenţei sau inexistenţei infracţiunii de fals apare ca posibilă exclusiv atunci când o asemenea constatare nu mai este posibilă în cadrul unui proces penal, întrucât au intervenit împrejurări ce au valoarea unor impedimente legale la judecata penală.

Însă, în cazul de faţă, când procesul penal a fost pornit, însă judecata penală nu s-a realizat întrucât procurorul, pe cale de ordonanţă, a stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală, nu se mai poate considera că cercetarea şi eventuala constatare a infracţiunii devin posibile în cadrul cererii de revizuire, căci ele s-au analizat deja cu ocazia urmăririi penale, componentă a procesului penal.

Totuşi, prevederile art. 322 pct. 4 trebuie interpretate nu numai în sensul că înscrisul a fost reţinut ca fals odată cu stabilirea unei infracţiuni, ci şi înscrisul al cărui conţinut nu este real, chiar dacă, prin operaţiunea de alterare a realităţii, nu s-a comis o infracţiune.

Rezultă din Ordonanţă şi din referatul de clasare că procesul-verbal de predare primire şi contractul de închiriere a buldoexcavatorului nu sunt false, după cum din decizia penală reiese că infracţiunea de înşelăciune s-a săvârşit prin inducerea în eroare a persoanei vătămate - revizuenta în speţă - în ceea ce priveşte existenţa resurselor financiare ale locatorului pentru plata chiriei.

Analizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a căii de atac prin prisma prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. instanţa a constatat că una din condiţii se referă la descoperirea unor înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor după dare hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Procesul penal a fost declanşat anterior soluţionării definitive a litigiului în care se cere revizuirea şi nu a fost finalizat, prin ordonanţa parchetului sau deciziilor instanţelor penale, până la pronunţarea sentinţei civile 1891/2012. Într-o astfel de situaţie, înscrisurile invocate ca acte noi nu puteau fi înfăţişate în instanţă întrucât nu era în putinţa părţii să determine emiterea acestora de către autorităţile în drept, la o dată anterioară soluţionării cauzei, spre a fi în măsură a se folosi de ele.

Ordonanţa parchetului, referatul şi decizia penală nr. 1424/2015 nu au putut fi avute în vedere de instanţa civilă la pronunţarea soluţiei, dar pentru ca aceste înscrisuri să fie "doveditoare", în sensul dispoziţiei din art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluţie decât cea pronunţată.

Această condiţie nu este îndeplinită în cazul în care înscrisurile invocate nu atestă o altă situaţie de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare ce au fost analizate cu ocazia judecării în fond.

Împotriva acestei sentinţe prin care s-a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ. vechi, a formulat apel in termen, revizuenta S.C. A. S.R.L., criticând sentinţa pentru nelegalitate si netemeinicie, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 1891/24.05.2012 pronunţată în dosarul civil nr. x/2011

Prin decizia civilă nr. 657/AP/05 mai 2016 Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins apelul formulat de apelanta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 116/11 februarie 2016 a Tribunalului Covasna.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă următoarele:

În cadrul motivelor de apel, apelanta a susţinut faptul că instanţa de fond trebuia să facă verificări sub aspectul veridicităţii datelor din contractul de închiriere utilaj şi procesul-verbal de predare-primire care s-au încheiat între revizuentă şi F. S.R.L. În cauză s-a stabilit corect de instanţa de fond că nu pot fi aplicate prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. cu trimitere la înscrisul declarat fals, având în vedere că instanţa penală în dosarul penal nr. x/2012, prin decizia penală definitivă nr. 1071/23 septembrie 2015 a menţinut condamnarea inculpatului G., reprezentantul legal al societăţii care a închiriat buldozerul de la revizuentă, pentru infracţiunea de înşelăciune.

Deşi cercetarea săvârşirii acestei infracţiuni s-a realizat şi faţă de înscrisurile menţionate ca fiind "false" în opinia revizuentei în prezenta cerere de revizuire, instanţa penală nu le declară false, aşadar nu este îndeplinită condiţia revizuirii întemeiată pe un înscris declarat fals printr-o hotărâre definitivă si irevocabilă. Într-adevăr, falsul invocat poate fi cercetat si pe cale incidentală atunci când nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, însă în speţă eventualele menţiuni false din contractul de închiriere la care face trimitere revizuenta privesc nr. de înmatriculare al trailerului cu care s-a transportat buldozerul închiriat, nr. cărţii de înmatriculare a acestuia, numele şoferului si alte menţiuni care nu pot fi hotărâtoare pentru a atrage schimbarea soluţiei date irevocabil in dosarul nr. x/2011 in sensul constatării unui furt săvârşit de reprezentantul legal al firmei care a închiriat utilajul cu acordul revizuentei, furt ce ar face posibila aplicarea răspunderii contractuale a asiguratoriului.

Revizuenta nu trebuie să neglijeze că, în raportul juridic dintre acesta şi societatea la care a închiriat excavatorul, societatea asigurătoare nu este implicată, iar drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de închiriere dintre părţile contractante nu-i pot fi opuse terţului. Aşadar, chiar dacă s-ar accepta susţinerea revizuentei în sensul că înscrisurile menţionate (contract de închiriere şi proces-verbal de predare primire) ar fi false prin atestarea unor fapte care nu corespund realităţii nu ar fi îndeplinită condiţia ca aceste înscrisuri sa fie hotărâtoare pentru soluţionarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 prin care revizuenta pretindea în temeiul contractului de asigurare a bunului despăgubirile de la asigurator, având în vedere că nu pot justifica furtul ca şi situaţie în care poate fi activată răspunderea asiguratorului.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. s-a constatat că în mod întemeiat instanţa de fond a înlăturat susţinerile revizuentei.

În jurisprudenţa CEDO s-a reţinut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un "defect fundamental", care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situaţia în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părţile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza Popescu Stanca contra României, hotărâre publicată).

CEDO a apreciat că reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai "circumstanţele nou descoperite", iar nu "circumstanţele noi". Circumstanţele care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului şi nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului, sunt "nou descoperite", în timp ce circumstanţele care privesc cazul, dar au luat naştere după proces, sunt "noi".

Simpla divergenţă de păreri, chiar şi între doi experţi, nu va putea reprezenta un asemenea defect fundamental şi nu justifică desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat (C. Stanca Popescu vs. România, hotărârea din 7 iulie 2009; Cauza Pradevnaia împotriva Rusiei, cerere nr. 69529/01, hotărârea din 18.11.2004).

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile şi în condiţiile expres stabilite de lege.

Art. 322 pct. 5 C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Din analiza acestor condiţii de admisibilitate, rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată. Astfel, în literatura de specialitate s-a subliniat faptul că, noţiunea de "înscris" trebuie luată în accepţiunea ei restrânsă, necuprinzând declaraţii de martori chiar autentificate, rapoarte de expertiză, mărturisiri. În al doilea rând, înscrisul trebuie să fie opozabil părţii adverse, deci dacă aceasta nu a participat la operaţiunea contestată prin înscris, este necesar ca înscrisul respectiv să fi dobândit dată certă (C. proc. civ., comentat şi adnotat, Gabriel Boroi, Dumitru Rodescu, Editura ALL). Dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenţie trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenţie, ale cărui dispoziţii relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanţele pronunţată o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României, 28 octombrie 1999, Culegere de hotărâri şi decizii, 1999 - VII, pct. 61, CEDO).

Acest principiu subliniază faptul că niciuna din părţi nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o reaudiere şi o nouă decizie într-o cauză. Atribuţia de revizuire a instanţelor superioare ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare, neîndeplinirea justiţiei şi nu pentru substituirea unei revizuiri.

Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare. Îndepărtarea de la principiul respectiv este justificată doar când este impusă de circumstanţe cu caracter substanţial şi convingător (cauza Riabik împotriva Rusiei nr. 52854/1999, pct. 52, CEDO -2003-X; cauza Stanca Popescu împotriva României nr. 8727/03, hotărârea din 7 iulie 2009).

Revizuenta susţine că ar exista înscrisuri noi de natură a atrage revizuirea sentinţei civile nr. 1891/24.05.2012 şi menţionează Ordonanţa din 16.11.2015 şi referatul de clasare, ambele datând din anul 2015, din dosarul penal nr. x/2015 de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, decizia penală nr. 1424/16.11.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj precum şi hotărârea ce se va pronunţa în dosarul format în urma promovării unei acţiuni de constatare nulitate, copia acesteia din urmă fiind ataşate la cererea de revizuire.

Conform art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., înscrisul trebuie să fi existat la data pronunţării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii. Or, toate înscrisurile la care face referire revizuenta, nu au existat la data pronunţării sentinţei civile nr. 1891/24.05.2012, ele fiind emise în 2015.

Tocmai de aceea nu s-a impus nici suspendarea judecăţii prezentei cereri de revizuire până la soluţionarea cererii în constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Covasna - dosar fond. Această cerere de chemare în judecată fiind introdusă la Tribunalul Covasna în 22.12.2015 odată cu cererea de revizuire nu întruneşte condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. descrise mai sus. Chiar dacă instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei atacate că s-a formulat această cerere de suspendare a cauzei, însă a omis a dispune asupra ei, prin rediscutarea cererii în cadrul apelului exercitat împotriva sentinţei nr. 116/11.02.2016, s-a soluţionat cererea revizuentei conform menţiunilor din încheierea de la termenul din 28.04.2016.

În consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa a respins apelul formulat împotriva sentinţei civile prin care în mod judicios prima instanţă a considerat că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru motivele invocate raportat la sentinţa civilă nr. 1891/24.05.2012 a Tribunalului Covasna.

Împotriva deciziei civile nr. 657/Ap/05 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă şi a încheierii din data de 28 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul civil nr. x/2015 a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. şi prin administrator special E., solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, admiterea în recurs a cererii de suspendare formulată în fond şi menţinută în apel, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii în principiu ca admisibilă a revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ. şi, în principal, trimiterea spre rejudecarea apelului, cu admiterea cererii în probaţiune formulată în fond şi, după caz, în apel, a cererii de suspendare formulată în fond şi menţinută în apel şi, în subsidiar, a revizuirii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului revizuenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel, ţinând cont şi de probatoriul administrat, interpretează greşit prevederile art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., în sensul constatării inadmisibilităţii cererii de revizuire şi respinge nelegal cererea de suspendare a judecăţii.

Acţiunea în despăgubire a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1891/24.05.2012 instanţa motivând în ce priveşte evenimentul asigurat, după analizarea legăturii contractuale dintre contractul de asigurare şi acela de închiriere, că nu există, aspect menţinut şi în recurs prin decizia nr. 181/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că neexecutarea obligaţiilor contractuale nu poate fi calificată ca un element care survine brusc şi neprevăzut. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai analizează şi influenţa infracţiunii de înşelăciune asupra evenimentului asigurat constatând că în ce priveşte consimţământul locatorului în a preda bunul asigurat către locatar sau infractor există diferenţă între infracţiunile de înşelăciune şi respectiv furt sau tâlhărie.

S-a arătat că un contract şi un proces-verbal care sunt falsuri sau inexistente, fiind nule absolut sunt motive întemeiate pentru a aprecia din nou atât riscul asigurat cât şi variabilele determinante în răspunderea asigurătorului, fiindcă în lipsa înscrisurilor nule sau ţinând cont de elementele false, nu se poate vorbi de o legătură contractuală şi nici de consimţământ valabil exprimat în predarea utilajului.

Contrar opiniei instanţei de apel, recurenta a considerat că înscrisurile la care s-a referit în revizuire sunt determinante şi sunt şi înscrisuri noi.

Recurenta a susţinut că pot fi considerate înscrisuri noi în sensul prevăzut la art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. şi înscrisuri care poartă dată ulterioară sentinţei a cărei revizuire se solicită. Sunt "înscrisurile noi": ordonanţa din data de 16.11.2015 şi referatul cu propunere de clasare, decizia penală nr. 1424/A/16.11.2015 şi soluţia din dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Covasna, având obiect constatare nulitate absolută contract de închiriere, fiindcă toate aceste înscrisuri şi procese sunt rezultatele plângerii penale depuse anterior pronunţării sentinţei a cărei revizuire se cere, înregistrată la data de 03.06.2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, în acest sens pronunţându-se şi Tribunalul Suprem, decizia nr. 1592/1988, în R.R.D. nr. 3/1989, p.74, şi mai mult aceste înscrisuri nu puteau fi înfăţişate instanţei fiindcă nu era cu putinţă la data pronunţării sentinţei a cărei revizuire se cere să determine pronunţarea lor.

Pentru motivele mai sus învederate recurenta a solicitat admiterea recursului şi judecând din nou să fie luate în considerare toate motivele invocate în faţa instanţelor inferioare.

S-a arătat că din dovezile existente la dosarul cauzei reiese că inculpatul G. a fost condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 215 alin. (3) C. pen., înşelăciune prin convenţii, reţinându-se agravanta prevăzută la art. 215 alin. (2) C. pen. fiindcă cu scopul de a însuşi utilajul, a utilizat mijlocul fraudulos de a emite CEC-uri, deşi ştia că nu are disponibilităţi pentru a le onora, înşelând astfel la încheierea contractului şi procesului-verbal de predare primire din 17.03.2010, dată când acesta a intrat efectiv în posesia utilajului şi ulterior acestei date. Scopul inculpatului era de a deposeda recurenta de utilaj şi de a-l însuşi, creând astfel pentru sine un folos material. În baza noului C. pen. atât contractul de închiriere cât şi procesul-verbal de predare sunt falsuri, în sensul că conţin elemente neconforme cu adevărul. Toate acestea duc la concluzia că contractul de închiriere şi procesul-verbal de predare primire sunt lovite de nulitate absolută, deci nu pot constitui suport pentru a susţine previzibilitatea contractuală a riscului asigurat în baza clauzelor art. 5.2 lit. g) şi 10.3 din contractul de închiriere.

Recurenta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., încât se impune admiterea în principiu a revizuirii, rejudecarea acţiunii şi modificarea în tot a hotărârii judecătoreşti atacate.

S-a susţinut că s-a solicitat suspendarea judecării revizuirii, potrivit art. 244 pct. 1 alin. (1) C. proc. civ., fiindcă soluţia ce se va pronunţa chiar în ce priveşte admisibilitatea revizuirii depinde nemijlocit şi de soluţionarea irevocabilă a litigiului aferent dosarului civil nr. x/2015, ce s-a format în baza acţiunii de constatare a nulităţii absolute a contractului de închiriere utilaje nr. 13037/15.03.2010 şi a procesului-verbal de predare-primire utilaje nr. x din 17.03.2010. În lipsa contractului şi procesului-verbal de predare-primire nu se mai poate vorbi de "legătura contractuală" dintre contractul de asigurare şi contractul de închiriere şi nici de riscul contractului de închiriere, ci de o răspundere delictuală, risc asigurat, aşa cum acest fapt reiese şi din soluţiile date în litigiile penale, care s-au obţinut în baza plângerii penale înregistrate la data de 03.06.2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf.

Gheorghe. Practic, acţiunea în constatare a nulităţii absolute se bazează pe plângerea penală, este o continuare a soluţionării legale a acestei plângeri, şi este o acţiune care ar fi trebuit să fie soluţionată în cadrul penal, recurenta fiind constrânsă a apela la această acţiune civilă fiindcă contestaţia formulată împotriva deciziei Curţii de Apel Cluj Napoca şi bazată parţial pe acelaşi obiect ca acţiunea civilă (obiect al dosarului civil nr. x/2015) a fost respinsă. Astfel judecarea revizuirii ar fi trebuit suspendată, potrivit art. 244 pct. 1 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a litigiului aferent dosarului civil nr. x/2015, chiar înainte de a fi soluţionată admisibilitatea revizuirii.

Înscrisurile noi ataşate la cererea de revizuire, toate obţinute în baza plângerii penale înregistrate la data de 03.06.2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, elementele false din contract şi procesul-verbal de predare-primire şi soluţia ce urma să se pronunţe în dosarul civil nr. x/119/2015, în ansamblul lor sunt de natură să ducă la o altă soluţie decât hotărârea judecătorească netemeinică şi nelegală atacată bazată pe aceste înscrisuri false şi lovite de nulitate absolută cu efect retroactiv.

Aşa cum reiese din decizia penală nr. 1071/2015, din dosarul penal nr. x/2012 recurenta a fost înşelată la semnarea convenţiilor de către inculpatul G., pe care le consideră false, fiind de părere că înşelăciunea (şi falsul) este un eveniment care survine brusc şi neprevăzut şi este un risc asigurat de către asigurătorul de răspundere civilă în baza poliţei de asigurare CPM nr. x. Recurenta a considerat că între părţi a existat un contract de asigurare valabil, a suferit un prejudiciu prin evenimentul asigurat, riscul era asigurat, deci societatea de asigurare trebuia să-l despăgubească.

Motivul refuzului de plată este neîntemeiat şi cererea de revizuire trebuie soluţionată şi în baza hotărârii irevocabile din dosarul civil nr. x/2015

Analizând motivele de recurs formulate împotriva deciziei recurate şi a încheierii din 28 aprilie 2016, care face parte integrantă din hotărâre Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de revizuentă.

Recurenta-revizuentă a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că dezlegarea pricinii depinde de soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2015, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere utilaje nr. 13037/15 martie 2010 şi a procesului-verbal de predare-primire utilaje nr. x din 17 martie 2010, întrucât în lipsa contractului de închiriere şi a procesului-verbal de predare-primire nu se mai poate vorbi de legătura contractuală dintre contractul de asigurare şi contractul de închiriere şi nici de riscul contractului de închiriere, ci de o răspundere delictuală, risc asigurat, aşa cum rezultă şi din soluţiile date în urma plângerii penale înregistrată la data de 03 iunie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Suspendarea, în temeiul acestui text de lege este facultativă, iar nu obligatorie, instanţa putând să aprecieze în ce măsură soluţionarea pricinii depinde de dreptul care face obiectul altei judecăţi.

Înalta Curte constată că încheierea atacată este pronunţată în strictă concordanţă cu dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa de apel apreciind corect că cererea de suspendare a judecăţii cererii de revizuire până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2015 nu se justifică întrucât prin această cerere s-au invocat doar aspecte ce ţin de fondul cauzei, nu veritabile motive de suspendare prin care să se demonstreze că dezlegarea prezentei revizuiri ar fi influenţată de soluţia irevocabilă pronunţată în dosarul mai sus evocat.

Potrivit prevederilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.

În mod constant în doctrină şi jurisprudenţă s-a arătat că revizuirea este justificată în egală măsură nu numai de înscrisul reţinut ca fals odată cu săvârşirea unei infracţiuni, ci şi de acela al cărui conţinut nu corespunde realităţii, chiar şi atunci când prin operaţiunea de alterare a realităţii nu s-a comis o infracţiune. Instanţa de revizuire urmând să stabilească ea însăşi dacă înscrisul în temeiul căruia s-a dat hotărârea are sau nu un conţinut real.

De asemenea este necesar ca acest înscris să fi avut un caracter determinant în modul în care a fost soluţionată cauza prin hotărârea supusă revizuirii.

Interpretând prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. în sensul reţinut mai sus, instanţa de apel a statuat în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii prin prisma prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază justeţea raţionamentului juridic al instanţei de apel care a reţinut pe de o parte că, prin hotărârea penală inculpatul G. - care în baza unei procuri notariale primită de la administratorul S.C. F. S.R.L. a încheiat contractul de închiriere cu S.C. A. S.R.L. - a fost condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune şi nu pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., iar în ceea ce priveşte înscrisurile menţionate de revizuentă ca fiind false (contractul de închiriere utilaje şi procesul-verbal de predare-primire) acestea nu au fost declarate false printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o ordonanţă a procurorului şi pe de altă parte că, chiar dacă s-ar accepta că înscrisurile ar fi false, prin atestarea unor fapte care nu corespund realităţii nu este îndeplinită condiţia ca aceste înscrisuri să fie hotărâtoare pentru soluţionarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011, având ca obiect despăgubiri în temeiul contractului de asigurare a bunului, întrucât nu pot justifica furtul, situaţie în care poate fi activată răspunderea asigurătorului.

Menţiunile false din contractul de închiriere utilaje şi procesul-verbal de predare-primire, constatarea nulităţii absolute a acestora din urmă nu sunt hotărâtoare pentru a atrage schimbarea soluţiei în dosarul nr. x/2011 în sensul constatării unui furt săvârşit de reprezentantul S.C. F. S.R.L., furt ce ar face posibilă antrenarea răspunderii contractuale a asigurătorului, sau a altui eveniment asigurat care să se încadreze în cele prevăzute de art. 2.1 din condiţiile speciale de asigurare.

Instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pe raportul juridic dintre părţi născut ca urmare a încheierii contractului de asigurare şi s-a pronunţat în raport de acesta, neschimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia reţinând corect că înscrisurile nu asigură premisa pentru încadrarea în riscul asigurat.

De asemenea se reţine că, constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere şi procesului-verbal de predare-primire conform deciziei civile nr. x/Ap din 16 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2015, precum şi efectele acestei nulităţi nu-i pot fi opuse terţului, respectiv societăţii de asigurare.

Analizând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. instanţa de apel a reţinut în mod judicios că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile legale.

Motivul de revizuire are în vedere situaţia în care, la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece fie nu i-au putut fi înfăţişate de revizuentă, din motive mai presus de voinţa ei, fie au fost reţinute de partea adversă, înscrisuri care, în mod evident, erau de natură a schimba soluţia.

În cauză s-a constatat în mod corect de instanţa de apel că, ordonanţa parchetului, referatul de clasare, deciziile penale, hotărârile civile pronunţate în dosarul nr. x/2015, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere utilaje şi a procesului-verbal de predare-primire, la care face referire revizuenta ca fiind înscrisuri noi de natură a atrage revizuirea sentinţei nr. 1891/24.05.2012 pronunţată de Tribunalul Covasna, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2/Ap din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Braşov şi irevocabilă prin decizia nr. 181/23 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu pot constitui temei al revizuirii, deoarece nu au existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită şi nu sunt determinante, în sensul că nu sunt de natură a schimba soluţia pronunţată din punct de vedere al riscului asigurat în sensul convenit de părţi prin art. 2.1 din condiţiile speciale de asigurare.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, se constată că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat împotriva încheierii din 28 aprilie 2016 şi deciziei civile nr. 657/Ap din 05 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. şi prin administrator special E. împotriva încheierii din 28 aprilie 2016, precum şi împotriva deciziei civile nr. 657/Ap din 05 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 mai 2017.