Debtor’s seizure annulment claim held to fix exclusive territorial competence at the immovable’s location; Cluj-Napoca Court prevails over Bucharest.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare, înregistrată la 14 iulie 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREŞTI şi ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016 emis de ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în dosarul de executare nr. x/2016; radierea înscrierilor din evidenţele de publicitate imobiliară efectuate în temeiul procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016 emis de ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII în dosarul de executare nr. x/2016; restituirea taxei judiciare de timbru la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREŞTI a depus întâmpinare la 12 septembrie 2016, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 4 Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, completate cu cele ale C. proc. civ., întrucât sediul contestatoarei este în Bucureşti.

La data de 4 octombrie 2016, contestatoarea a depus la dosar o cerere de modificare a contestaţiei la executare, solicitând instanţei să dispună: anularea somaţiilor nr. x/29.07.2015, nr. y/27.08.2015, nr. z/02.12.2015, nr. w/29.12.2015, nr. t/01.02.2016, nr. s/04.03.2016, nr. q/05.04.2016, nr. r/03.05.2016, nr. 5383/02.06.2016 şi a titlurilor executorii nr. x/29.07.2015, nr. y/27.08.2015, nr. z/02.12.2015, nr. w/29.12.2015, nr. t/01.02.2016, nr. s/04.03.2016, nr. q/05.04.2016, nr. r/03.05.2016, nr. 1471/02.06.2016, emise de ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREŞTI; anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016 emis de ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în dosarul de executare nr. x/2016; radierea înscrierilor din evidenţele de publicitate imobiliară efectuate în temeiul procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016 emis de ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII în dosarul de executare nr. x/2016; restituirea taxei judiciare de timbru la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 9630/2016 din 10 noiembrie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorul 4 Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREŞTI şi ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII.

În motivarea acestei hotărâri, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

Prin raportare la dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi alin. (2), art. 650 alin. (2), art. 123 alin. (1) şi cele ale art. 30 alin. (2)-(5) C. proc. civ., s-a reţinut că nu este incidentă ipoteza invocată de contestatoare, cererea de modificare a contestaţiei la executare nefiind, în realitate, o cerere adiţională prin care să se modifice o parte din pretenţiile anterioare, ci reprezintă o veritabilă cerere principală.

S-a apreciat că prezintă relevanţă motivele invocate în susţinerea cererii iniţiale care vizează exclusiv nelegalitatea şi necomunicarea actelor de executare silită reprezentate de somaţiile şi titlurile executorii întocmite de intimata ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREŞTI, astfel că prin cererea depusă anterior primului termen de judecată, intitulată cerere de modificare, se solicită în plus anularea somaţiilor şi titlurilor executorii, dar se reiterează şi solicitarea de anulare a procesului-verbal de sechestru, care apare ca fiind o solicitare formulată ca şi accesoriu, prin prisma motivelor invocate în susţinerea sa, fiind strâns legată de soluţionarea capătului de cerere privind anularea somaţiilor.

Prin urmare, s-a reţinut că societatea contestatoare solicită, în principal, analizarea legalităţii actelor de executare demarate şi efectuate de către intimata ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREŞTI, astfel încât modalitatea de dezlegare a acestui petit va influenţa hotărâtor şi soluţionarea petitului referitor la anularea procesului-verbal de sechestru, fiind cert că acesta prezintă un caracter accesoriu, or determinarea competenţei se realizează, conform art. 123 alin. (1) raportat la art. 714 alin. (1) C. proc. civ., prin luarea în considerare a petitului principal.

Totodată, s-a constatat că, deşi se contestă procesul-verbal de sechestru, acest act se situează în timp, posterior efectuării celorlalte acte contestate, or în condiţiile în care procesul-verbal de sechestru este criticat prin prisma unor motive similare celor avute în vedere în momentul în care se contestă celelalte acte de executare, anterioare, nu se poate afirma că petitul relativ la anularea procesului-verbal ar prezenta un caracter principal, în contextul în care acesta nu este criticat prin prisma unor motive specifice.

Astfel, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 4 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 4 Bucureşti la 17 februarie 2017, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 3836 din 23 martie 2017, Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorul 4 Bucureşti, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti; a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin cererea introductivă de instanţă s-a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016, emis de ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII în dosarul de executare nr. x/2016, celelalte capete de cerere fiind accesorii.

Astfel, competenţa de soluţionare a cauzei se apreciază în funcţie de acest capăt de cerere principal, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 714 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar, în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului.

S-a reţinut că aceste dispoziţii reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, contestatorul având posibilitatea de a alege la care dintre cele două instanţe să introducă contestaţia, iar, odată aleasă instanţa, competenţa devine una exclusivă.

În cauza de faţă, contestatorul a ales să introducă cererea la Judecătoria Cluj-Napoca, aceasta fiind instanţa de la locul situării imobilului pus sub sechestru şi competentă exclusiv potrivit art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 4 octombrie 2016, contestatoarea a adăugat un capăt suplimentar de cerere, solicitând şi anularea unor somaţii şi a unor titluri executorii emise de ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREŞTI, aceasta fiind o modificare a cererii iniţiale, făcută în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Au fost evocate şi dispoziţiile art. 30 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora cererea prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare reprezintă o cerere adiţională.

S-a constatat că cererea depusă de contestatoare la 4 octombrie 2016 este o cerere adiţională, întrucât au fost modificate pretenţiile anterioare prin adăugarea unui nou capăt de cerere.

Totodată, s-a reţinut că cererea din 4 octombrie 2016 nu poate fi considerată una principală, având în vedere că dispoziţiile art. 30 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că cererea principală este cererea introductivă de instanţă, iar nu una ulterioară pornirii procesului civil.

Astfel, s-a apreciat că stabilirea competenţei pentru judecarea cererii adiţionale se determină prin aplicarea art. 123 alin. (1) C. proc. civ., care o atribuie instanţei competente pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

În temeiul dispoziţiilor art. 714 alin. (2) şi art. 123 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 132 C. proc. civ., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Sectorul 4 Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti - s-au declarat, deopotrivă, necompetente să judece aceeaşi cauză, prin hotărâri date fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

În prezenta cauză, conflictul negativ de competenţă, ivit între Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti, a avut la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanţe capătului de cerere din acţiunea introductivă prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016, emis de ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în dosarul de executare nr. x/2016.

Astfel, în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca a calificat acest capăt de cerere ca fiind unul accesoriu, Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti a apreciat că respectivul capăt de cerere este unul principal.

Pentru stabilirea corectă a caracterului acestui capăt de cerere, urmează a fi avute în vedere dispoziţiile art. 30 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că cererea principală este cererea introductivă de instanţă şi că aceasta poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (5) C. proc. civ., "constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare", iar potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că cererea introductivă trebuie să cuprindă, în mod necesar, un capăt de cerere principal, competenţa materială şi teritorială a instanţei de judecată fiind stabilită în funcţie de acest capăt de cerere.

Totodată, se reţine că în cazul formulării unei cereri adiţionale, fie sub forma modificării pretenţiilor anterioare, fie sub forma introducerii unor noi capete de cerere, chiar principale, art. 123 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală de competenţă în favoarea instanţei a cărei competenţă se stabileşte în funcţie de capătul de cerere principal din acţiunea introductivă.

Astfel, formularea prin cererea adiţională a unor noi capete de cerere, chiar principale, nu este de natură să conducă la transformarea capătului de cerere principal din acţiunea introductivă într-unul accesoriu.

Având în vedere aceste considerente, se constată că prin contestaţia la executare formulată în prezenta cauză, care reprezintă cererea introductivă, singurul capăt de cerere principal este cel prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016 emis de ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în dosarul de executare nr. x/2016, celelalte capete de cerere având caracter accesoriu, întrucât soluţia dată în privinţa acestora din urmă depinde de soluţia ce va fi dată primului capăt de cerere.

Astfel, deşi prin cererea adiţională formulată de contestatoare la 4 octombrie 2016, a mai fost adăugat un capăt de cerere principal, competenţa de soluţionare a prezentei cauze se va stabili tot în funcţie de capătul de cerere principal din contestaţia la executare, în forma sa iniţială.

În condiţiile în care capătul de cerere principal vizează un act de executare în legătură cu imobile din patrimoniul debitorului - contestator, situate în localitatea Cluj-Napoca, pentru stabilirea instanţei competente în soluţionarea contestaţiei la executare formulate în prezenta cauză, urmează a fi avute în vedere dispoziţiile prevăzute la art. 714 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora, "în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului", dispoziţii aplicabile şi în materia executării silite a creanţelor fiscale, în conformitate cu dispoziţiile art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală.

Având în vedere că dispoziţiile legale anterior menţionate instituie un caz de competenţă teritorială alternativă şi în favoarea instanţei de la locul situării imobilului urmărit, iar imobilele care fac obiectul executării silite sunt situate în localitatea Cluj-Napoca, rezultă că Judecătoria Cluj-Napoca a devenit competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză de la data sesizării acesteia prin cererea introductivă.

Prin urmare, se constată că A. S.R.L. a sesizat în mod legal Judecătoria Cluj-Napoca cu soluţionarea contestaţiei la executare formulate împotriva intimatelor ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREŞTI şi ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII.

Pentru considerentele evocate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) şi art. 714 alin. (2) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2017.