Exclusive consumer jurisdiction for professional claims under Article 121 CPC despite contractual nature of payment slip disputes

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 21 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor B., C., D., E., F., G. şi H. la plata sumei de 6829 RON, reprezentând notele de plată emise la I. din Giurgiu, pe care aceştia au refuzat să le achite şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâţii au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, solicitând admiterea acesteia, cu consecinţa declinării cauzei către Judecătoria Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 6772/2016 din 18 octombrie 2016, Judecătoria Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., G. şi H..

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut următoarele considerente:

Potrivit art. 107 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii aparţine judecătoriei din raza teritorială unde se află domiciliul pârâtului, iar în cauza de faţă domiciliile pârâţilor se află în localitatea Iaşi, care nu se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Giurgiu.

De asemenea, s-a reţinut că potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Totodată, s-a constatat că raportul juridic dedus judecăţii este născut între reclamanta S.C. A. S.R.L., care are calitatea de profesionist şi pârâţii din prezenta cauză, care au calitatea de consumatori, aceştia din urmă având însă domiciliul în afara circumscripţiei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu.

În temeiul art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Judecătoria Giurgiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 7 decembrie 2016, având aceleaşi număr de dosar.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 3972/2017 din 24 martie 2017, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, invocată de reclamantă; a declinat în favoarea Judecătoriei Giurgiu competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., G. şi H.; a constatat ivit conflictul de competenţă între Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Giurgiu; a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

S-a reţinut că reclamanta a înţeles să-şi fundamenteze cererea pe răspunderea civilă delictuală, astfel că, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâţilor, respectiv Judecătoria Iaşi, mai este competentă şi instanţa de la locul unde s-a produs fapta ilicită, respectiv Judecătoria Giurgiu.

În condiţiile în care reclamanta, în temeiul art. 116 C. proc. civ., a ales instanţa competentă, Judecătoria Iaşi a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Giurgiu şi Judecătoria Iaşi - s-au declarat, deopotrivă, necompetente să judece aceeaşi cauză, prin hotărâri date fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

În prezenta cauză, conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Giurgiu şi Judecătoria Iaşi, a avut la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanţe acţiunii introductive.

Astfel, în timp ce Judecătoria Giurgiu a calificat acţiunea ca fiind una întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, Judecătoria Iaşi a calificat-o ca fiind întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

În legătură cu această chestiune, se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 6829 RON, reprezentând notele de plată aferente consumaţiei, datorate şi neachitate de către aceştia din urmă.

Chiar dacă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat, ca temei de drept, dispoziţiile art. 1349, art. 1357 şi art. 1381 C. civ., din materia răspunderii civile delictuale, din examinarea motivelor invocate în susţinerea pretenţiilor formulate în cauză, rezultă că temeiul juridic al cererii introductive, prin care trebuie să se înţeleagă situaţia de fapt calificată juridic, îl constituie răspunderea civilă contractuală.

Având în vedere că reclamanta a efectuat anumite prestaţii către pârâţii din prezenta cauză, se constată că raporturile juridice născute între aceste părţi sunt de natură contractuală.

Faptul că raporturile juridice dintre părţi nu sunt constatate prin contracte încheiate în formă scrisă nu este de natură a conduce la concluzia în sensul că aceste raporturi sunt de natură extracontractuală, întrucât în materia contractelor este aplicabil principiul consensualismului prevăzut la art. 1178 C. civ., potrivit căruia, "contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă".

De asemenea, se constată că reclamanta din prezenta cauză are calitatea de profesionist, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) C. civ. prin raportare la cele ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, iar pârâţii au calitatea de consumatori, astfel cum sunt definiţi la art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992.

Fiind vorba de raporturi juridice contractuale născute între un profesionist şi mai mulţi consumatori, devin incidente dispoziţiile art. 121 teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

În condiţiile în care, pe de o parte, dispoziţiile legale anterior menţionate reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei domiciliului consumatorului de la care părţile nu pot deroga, iar, pe de altă parte, toţi pârâţii chemaţi în judecată, în calitate de consumatori, au domiciliile în localitatea Iaşi, se constată că Judecătoria Iaşi este competentă teritorial să soluţioneze cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii anterior menţionaţi.

Pentru considerentele evocate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 121 teza I prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2017.